|
Mediocritate [ me-di-o-cri-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU mediocritate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mediocritate în mai multe dicționareDefinițiile pentru mediocritate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MEDIOCRITATE: MEDIOCRITÁTE, mediocrități, substantiv feminin 1. Starea celui mediocru; faptul de a fi mediocru. Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173. Este peste putință a organiza cevași și a face cevași cu atîția oameni pătimași și invidioși în mediocritatea lor. GHICA, A. 566. • (Personificat) În jurul lor mediocritatea, nerușinarea, viclenia triumfă, au o statornicie exasperantă. VLAHUȚĂ, O. A. III 109. 2. Om mediocru, scriitor sau artist lipsit de talent, fără merite. Din citirea acestei analize, publicul își va forma o mai sigură judecată literară și se va învăța la rîndu-i să analizeze. Pentru mediocrități, ea va fi cazul Meduzei; pentru scriitorii de talent, oglinda greșelilor de evitat. MACEDONSKI, O. IV 53. – Pronunțat: -di-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mediocritate: *mediocritáte forme (latina mediócritas, -átis). Calitatea de a fi mediocru: mediocritatea în literatură e insuportabilă. Avere mică, dar suficientă: a trăi în mediocritate. Prostie: om de o mare mediocritate. Om prost: te-aŭ întrecut toate mediocritățile, amice! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MEDIOCRITATE: MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrități, substantiv feminin 1. Faptul de a fi mediocru; situație, stare a celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calități (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [ pronunție: -di-o-] – Din limba franceza médiocrité, latina mediocritas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MEDIOCRITATE: MEDIOCRITÁTE, (2) mediocrități, substantiv feminin 1. Faptul de a fi mediocru; situație, starea celui mediocru. 2. Persoană lipsită de calități (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [ pronunție: -di-o-] – Din limba franceza médiocrité, latina mediocritas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MEDIOCRITATE: MEDIOCRITÁTE mediocritateăți forme 1) Caracter mediocru. 2) Insuficiență de calitate, de valoare sau de merite. mediocritateatea unei opere. 3) Persoană mediocră. [silabe -di-o-] /<fr. médiocrité, latina mediocritas, mediocritateatis Forme diferite ale cuvantului mediocritate: mediocritateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MEDIOCRITATE: MEDIOCRITÁTE substantiv feminin 1. Caracterul și situația a ceea ce este mediocru. 2. Om fără talent, lipsit de merite. [pronume -di-o-. / conform limba franceza médiocrité, latina mediocritas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mediocritate: mediocritate forme 1. starea, calitatea celui mediocru; 2. stare mijlocie de avere; 3. figurat insuficiență de spirit, de merit: om de o mare mediocritate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MEDIOCRITATE: MEDIOCRITÁTE substantiv feminin 1. caracterul, situația a ceea ce este mediocru. 3. om fără talent, lipsit de merite. (< limba franceza médiocrité, latina mediocritas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mediocritate: mediocritáte substantiv feminin (silabe -di-o-cri-), genitiv dativ articulat mediocrității; (persoane mediocre) plural mediocrități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mediocritate: mediocritáte (-di-o-cri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mediocritắții; (persoane) plural mediocritắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MEDIOCRITATE: MEDIOCRITATE substantiv (figurat) obscuritate. (Se complace în mediocritate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mediocritate: Mediocritate ≠ geniu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MEDIOCRITATE' MedinaMEDINILLAMedintemediocrațíeMEDIOCRITÁTEMEDIOCRIZÁMEDIOCRIZÁREMEDIÓCRUMEDIODORSÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mediocritate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mediocritate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MEDIOCRITÁTE mediocritateăți forme 1 Caracter mediocru. Mediocritateatea unei opere. Médiocrité, latina mediocritas, mediocritateatis. Se complace în mediocritate. Se complace în mediocritate. |
GRAMATICA cuvântului Mediocritate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mediocritate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mediocritate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mediocritate? Vezi cuvântul mediocritate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mediocritate?[ me-di-o-cri-ta-te ] Se pare că cuvântul mediocritate are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mediocritate |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în legea cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|