 | as |
|
| Material [ ma-te-ri-al ] VEZI SINONIME PENTRU material PE ESINONIME.COM definiția cuvântului material în mai multe dicționareDefinițiile pentru material din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adjectiv, (II) materiale, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. • Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ specializare Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. • Bază materială = totalitatea mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. substantiv neutru 1. Totalitatea materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. • Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii sau a temperaturii); mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitatea documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc.; ceea ce constituie fondul, substanța unei lucrări, a unei probleme etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [plural și: (învechit, II) materialuri. – Pr.: -ri-al] – Din limba franceza matériel, latina materialis. Forme diferite ale cuvantului material: material-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL, -Ă, (I) materiali, -e, adjectiv, (II) materiale, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei; care este alcătuit din materie. • Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății. ♦ Palpabil, concret, real; faptic. ♦ specializare Fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, de aspectul economic sau pecuniar; care se referă la trai sau la întreținerea vieții. • Bază materială = totalitate a mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al situației materiale (I 2); materialicește. II. substantiv neutru 1. Totalitate a materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri. • Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii și a temperaturii); mase plastice. 2. (Rar) Bun, produs. ♦ Țesătură. Material de rochie. 3. Totalitate a documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. ♦ Expunere scrisă care cuprinde date și informații referitoare la o anumită problemă. [plural și: (învechit, II) materialuri. – Pr.: -ri-al] – Din limba franceza matériel, latina materialis. Forme diferite ale cuvantului material: material-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL1, materiale, substantiv neutru 1. (Cu sens colectiv) Materiile prime sau semifabricatele din care se fac diverse bunuri; totalitatea mijloacelor materiale folosite în procesul de producție pentru efectuarea lucrărilor specifice unei întreprinderi sau necesare unei anumite activități. Material de construcție, a Treceau... camioane grele încărcate cu oameni și materiale. vezi limba română februarie 1950, 57. verb reflexiv:eau să te rog să-mi dai căruța și caii să iau niște materiale de la gară. E pentru școală. PREDA, Î. 118. • Material rulant vezi rulant. 2. Totalitatea documentelor, informațiilor și datelor necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, științifice etc. Secretul artei lui Eminescu stă în însușirea desăvîrșită a materialidui folcloric și a stilului poeziei populare. ROSETTI, S.E. 39. Din diviziunea muncii în știință a urmat o creștere mare... a materialului științific. GHEREA, ST. Hristos II 338. Pe lîngă greutatea sarcinii ce se pricinuiește prin haosul atîtor materiale așa de felurite apoi se mai înfățișează și îndatoririle ce se cer de la orice istoric. KOGĂLNICEANU, S. A. 63. – plural și: (învechit) materialuri (NEGRUZZI, S. II 157). – Pronunțat: -ri-al. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL2, -Ă, materiali, -e, adjectiv 1. Care e alcătuit din materie, care aparține realității obiective, existînd independent de conștiință și în afara ei. în viața societății, ca și în natură, factorul material constituie elementul prim și hotărîtor, iar ideile, conștiința constituie factorul derivat, secund. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. • Cultură materială = totalitatea bunurilor create de societate într-o perioadă istorică dată. ♦ Palpabil, concret, real. Istoria nu se scrie numai pe baza amintirilor personale, ci și pe baza documentelor materiale. CAMIL PETRESCU, O. II 414. Care constă în bunuri economice, care ține de venit, de avere, care se referă la trai, la întreținerea vieții. Comori materiale sau frumuseți alese îl lasă... indiferent! MACEDONSKI, O. I 260. Soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. EMINESCU, N. 77. Omenirea va urmări în această lume și altceva decît satisfacerea trebuințelor materiale. GHICA, A. 176. • Bază materială = totalitatea mijloacelor (clădiri, instalații, forță de muncă etc.) care permit desfășurarea unei activități economice sau științifice.Pronunțat: -ri-al. Forme diferite ale cuvantului material: material-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL1 materială (materiali, materiale) 1) Care ține de materie; format din materie. Corp material. 2) Care există independent de conștiința omului; cu existență independentă; real. 3) Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu ajutorul simțurilor; concret; real; perceptibil; sesizabil. 4) Care ține de corpul omenesc; propriu trupului; trupesc; corporal. Plăcere materială. 5) Care ține de cerințele cotidiene ale aspectului economic, de trai sau de întreținerea vieții. Nivel material. Interes material. Avantaj material. Dificultate materială. [silabe -ri-al] /<fr. matériel, latina materialis Forme diferite ale cuvantului material: materială Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIAL adjectiv, s. 1. adjectiv (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea material.) 2. adjectiv concret, fizic, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (învechit) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Lumea material.) 3. adjectiv (învechit) substanțial. (Aspectul material al lucrurilor.) 4. adjectiv (învechit) materialnic. (Obiect material.) 5. substantiv (învechit) materie. (material pentru o casă.) 6. substantiv țesătură, (învechit și regional) materie, (regional) pănură. (material pentru o rochie.) 7. substantiv (botanică) material săditor = puieți (la plural). Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL, -Ă I. adjectiv 1. alcătuit din materie; (filozofie) care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. • palpabil, concret, real. 2. care constă în bunuri (economice). II. substantiv neutru 1. materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. totalitatea informațiilor, a datelor necesare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. (< limba franceza matériel, latina materialis, germana materiel) Forme diferite ale cuvantului material: material-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL2 materiale n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; țesătură; materie. 3) Ansamblu de date (informații, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrări literare sau științifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informații (referitoare la o anumită problemă sau domeniu de activitate). [silabe -ri-al] /<fr. matériel, latina materialis Forme diferite ale cuvantului material: materiale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL, -Ă adjectiv 1. Care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei. ♦ Palpabil, concret, real. 2. Care constă în bunuri economice. ♦ Privitor la întreținerea vieții, la trai. [pronume -ri-al. / conform latina materialis, germana materiell, limba franceza matériel]. Forme diferite ale cuvantului material: material-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL substantiv neutru 1. Materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri. 2. Totalitatea lucrărilor, a informațiilor și a datelor folositoare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc. [pronume -ri-al, plural -le, -luri. / conform limba franceza matériel]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru material: materiál adjectiv masculin (silabe -ri-al), plural materiáli; forme singular materiálă, plural materiále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru material: materiál1 (-ri-al) adjectiv masculin, plural materiáli; forme materiálă, plural materiále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Material: Material ≠ ideal, imaterial, nematerial, spiritual Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru material: materiál substantiv neutru (silabe -ri-al), plural materiále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL substantiv verbal ban, franc, gologan, para. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru material: material substantiv verbal BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru material: materiál2 (-ri-al) substantiv neutru, plural materiále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MATERIAL: MATERIÁL adjectiv verbal faptic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru material: material adjectiv verbal FAPTIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru material: material substantiv neutru singular bani Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MATERIAL' MATEMATIZÁREMATEMATIZÁTMate/oiuMÁTERĂMATERIÁLMATERIALICÉȘTEMATERIALÍSMMATERIALÍSTmaterialistă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL material Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului material dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MATERIÁL1 materială materiali, materiale 1 Care ține de materie; format din materie. Corp material. Plăcere materială. Nivel material. Interes material. Avantaj material. Dificultate materială. Realitatea material. Lumea material. Aspectul material al lucrurilor. Obiect material. Material pentru o casă. Material pentru o rochie. MATERIÁL2 materiale n. Realitatea material. Aspectul material al lucrurilor. Obiect material. Material pentru o casă. |
GRAMATICA cuvântului material? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului material. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul material poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE material? Vezi cuvântul material desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul material?[ ma-te-ri-al ] Se pare că cuvântul material are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL material Inţelegi mai uşor cuvântul material dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății Bază materială = totalitatea mijloacelor clădiri, instalații, forță de muncă etc Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință sub acțiunea presiunii sau a temperaturii; mase plastice Cultură materială = totalitate a bunurilor și a deprinderilor de producție existente pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății Bază materială = totalitate a mijloacelor clădiri, instalații, forță de muncă etc Materiale plastice = nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință sub acțiunea presiunii și a temperaturii; mase plastice Cultură materială = totalitatea bunurilor create de societate într-o perioadă istorică dată Bază materială = totalitatea mijloacelor clădiri, instalații, forță de muncă etc Substantiv botanică material săditor = puieți la plural |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL material |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu patos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul material are forma: materiále
