eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție maruntel


GRAMATICĂSILABE
Mărunţel [ mă-run-ţel ]
VEZI SINONIME PENTRU mărunţel PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului maruntel în mai multe dicționare

Definițiile pentru maruntel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚEL:
MĂRUNȚÉL, -ÍCĂ, mărunței, -le, adjectiv Diminutiv al lui mărunt.

1. vezi mărunt (1). Pe cei mai mărunței care or rămînea, îi aburesc cu sare și-i usuc în cuptor. SADOVEANU, N. forme 30. Vă dau o mierță de sămînță de mac amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. Și pe-ntinsul hainelor, Și-mprejurul poalelor Luceau stele mărunțele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 512.
       • (Adverbial) Se așeză trudit sub streașina-i largă prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132. Scrie, scrie mărunțel, Pe frunza de pătrinjel. ANT. literar popular I 141.

2. vezi mărunt (2). De la noi și pînă la voi Tot în zale Și-n măsele Și-n parale mărunțele (Cîntarul). GOROVEI, C. 61.
       • (Substantivat, plural ) l-a dat ceva mărunțele pentru covrigi. CARAGIALE, N. S. 54.

3. vezi mărunt (3). Nevastă-sa Catrina era mărunțică: dar tot așa de vorbareță ca cucoana Maria. SADOVEANU, B. 204. Aici un flăcău mărunțel, după ce lăsă dulapul, Si puse mina pe umeri. DUNĂREANU, CH. 224. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică. ISPIRESCU, E. 243. De trup ești mărunțel, nu-i vorbă, dar la fire ești mare. CREANGĂ, P. 150.

4. vezi mărunt (4). A plecat cu pasul mărunțel. CARAGIALE, O. III 88. Intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsînd val de mirodenii și de vorbă după el. EMINESCU, O. I 162.
       • (Adverbial) Ciocîrlanii pășesc mărunțel pe marginea șanțului. VLAHUȚĂ, la CADE.

5. vezi mărunt (5). Mai în jos de ei Sfinți mai mărunței, Sfinți și mucenici O sută și cinci. TEODORESCU, P. P. 25.
Forme diferite ale cuvantului maruntel: -ÍcĂ

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MĂRUNȚEL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚEL:
MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adjectiv Diminutiv al lui mărunt.
♦ (Substantivat, m. articulat) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans.

– Mărunt + sufix -el, -ea, -ică.
Forme diferite ale cuvantului maruntel: maruntel-eÁ -ÍcĂ

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MĂRUNȚEL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚEL:
MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adjectiv Diminutiv al lui mărunt.
♦ (Substantivat, m. articulat) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans.

– Mărunt + sufix -el, -ea, -ică.
Forme diferite ale cuvantului maruntel: maruntel-eÁ -ÍcĂ

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mărunțel
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărunțel:
mărunțél, -ícă adjectiv, plural eĭ, ele (despre mărunt). Foarte mărunt: alicĭurĭ mărunțele, om mărunțel. adverb În mod mărunțel: fuge mărunțel. Mărunțica craĭuluĭ, o horă populară și melodia eĭ.
Forme diferite ale cuvantului maruntel: -ícă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

mărunțel
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărunțel:
mărunțél adjectiv masculin, plural mărunțéi; forme singular mărunțică/mărunțeá, plural mărunțéle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mărunțel
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărunțel:
mărunțél adjectiv masculin, plural mărunțéi; forme mărunțícă/mărunțeá, plural mărunțéle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mărunțel
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărunțel:
mărunțel a. cam mărunt.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'MARUNTEL'
mărunțălítmărunțătoáremărunțauaMĂRUNȚEIMĂRUNȚÉLMĂRUNȚÉLEMĂRUNȚELÍMĂRUNȚÉLULmărunțésc

GRAMATICA cuvântului mărunțel?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărunțel.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărunțel poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mărunțel sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE mărunţel?
Vezi cuvântul mărunţel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărunţel?
[ mă-run-ţel ]
Se pare că cuvântul mărunţel are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu temeinicie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
parfum extras din levănțică
în cel mai înalt grad
temeinic, serios
partea de deasupra labei piciorului < vezi germana de sus *rist < *wrist; conform limba engleză wrist
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app