 | as |
|
| Mărţişor [ măr-ţi-şor ] VEZI SINONIME PENTRU mărţişor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului martisor în mai multe dicționareDefinițiile pentru martisor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘÓR: MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, substantiv neutru, (2, 3, 4) mărțișori, substantiv masculin 1. substantiv neutru Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (popular) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (botanică, regional) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + sufix -ișor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘÓR: MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, substantiv neutru, (3, 4) mărțișori, substantiv masculin 1. substantiv neutru Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (popular) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (botanică, regional) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + sufix -ișor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘÓR: MĂRȚIȘÓR1, (2) mărțișori, substantiv masculin 1. (Popular) Luna martie. În primăvara leatului opt sute douăzeci și unu, luna lui mărțișor. C. PETRESCU, A. R. 192. 2. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu o singură tulpină terminată cu o floare mare, galbenă, cu frunzele dispuse în rozetă (Geum montanum). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișor m. 1. popular luna lui Martie; 2. ban cu o ață roșie împletită cu alb ce fetele și nevestele își atârnă la gât sau la mână în prima zi a lunei Martie; 3. plural ramuri de salcie acoperite cu flori: iată o gingașă mlădiță cu șirag de mărțisori AL. [Diminutiv din Marț]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘÓR: MĂRȚIȘÓR2, mărțișoare, substantiv neutru Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit (roșu cu alb), care se poartă la începutul lunii martie, mai ales de femei și copii. Aveau mărțișoarele cele mai frumoase; și le cumpărau singure, din economii. BASSARABESCU, substantiv neutru 27. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișór m. (dim. despre marț 1). Numele popular al luĭ Martie (Rar). N., plural oare. Marț, breloc pe care-l poartă fetele la gît de la 1 Martie pînă la 1 April în credință că nu le va pîrli soarele. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘÓR: MĂRȚIȘÓR2 martisoroáre n. Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie ca simbol al primăverii. /marț popular + sufix martisorișor Forme diferite ale cuvantului martisor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘÓR: MĂRȚIȘÓR1 m. 1) la sing. popular A treia lună a anului; martie; marț. 2) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze adânc crestate și cu flori galbene. /marț popular + sufix martisorișor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘOR: MĂRȚIȘOR substantiv (popular) marț, (regional) mărțăruș, mărțiguș. (Poartă martisor la butonieră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișór1 (martie) (popular) substantiv masculin, genitiv dativ lui mărțișór Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișór (nume popular al lunii martie) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișór (obiect) substantiv neutru, plural mărtișoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișór2 (plantă) substantiv masculin, plural mărțișóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișór3 (obiect) substantiv neutru, plural mărțișoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișór (botanică) substantiv masculin, plural mărțișóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRȚIȘÓR: MĂRȚIȘÓR substantiv verbal ament, martie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărțișor: mărțișor substantiv verbal AMENT. MARTIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mărțișor: Mărțișor vezi Marț. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARTISOR' martirológicmartirologíeMARTIROLÓGIUMARȚISEÁRAMĂRȚIȘÓRmărțấnăMÂRȚOÁGĂmarțoaleMÂRTÓC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mărțișor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărțișor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MĂRȚIȘÓR2 mărțișoroáre n. /marț popular + sufix mărțișorișor. /marț popular + sufix mărțișorișor. Poartă mărțișor la butonieră. Poartă mărțișor la butonieră. |
GRAMATICA cuvântului Mărțișor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărțișor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mărțișor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărţişor? Vezi cuvântul mărţişor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărţişor?[ măr-ţi-şor ] Se pare că cuvântul mărţişor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mărțișor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: bună-credință substantiv feminin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mărțișor are forma: mărtișoáre
