 | as |
|
| Martin [ mar-tin ] VEZI SINONIME PENTRU martin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului martin de iarna în mai multe dicționareDefinițiile pentru martin de iarna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTIN, latina Martinus, nume derivat din Alarte, zeul răsboiului. Martinii de iarnă, sărb. populară; I. 1. – (Dm; Ștef; verb reflexiv: C) etc.; – 1408 (Ț-Rom 103); -ul s.; -a forme (16 A III 9). 2. Cu afer.: Artin, C., mold., act.; -escu prof. 3. Martin călăraș, 1655 (Sd IV 38; 13-15 B 183); – fiul lui Mărtiniță din Bîrsa (Sd X); Mărtin/ul t. (Mus); -escu; -ești, -eni, -iș ss. 4. Diminutive; Mărtin/aș, ard., -ilă. 5. Sămărtin substantiv (Ard II 107), romînizat din limba maghiară Szent-Márton. 5. Mărtina, fiica lui Alex. Lăpușneanu. II. Cu schimb, de sufix, terminația -in tratată ca sufix: Mart/ea, vezi, act.; -ian (Lex); -iș (Tec I); -ul (17 B IV 306). 2. Mărt + -ac: Mărtăcești, conform și substantiv mărtac. 3. + -an: Mărtan (verb reflexiv:a; BCI XII 181); Martăn (Ard II 141); Mîrtana t. (Mus); + -anuș: Mărtănuș, sau din latina-magh. Martinus s. 4. Mărtoiu (verb reflexiv:; Sd X ard). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTIN, numele a cinci papi. Mai important: Martin V (Oddone Colonna) (1417-1431). Ales la Conciliul de la Constanța (1414-1418), a pus capăt Marii Schisme din sânul Bisericii catolice, întărind puterea Paplității și a restabilit reședința pontificală la Roma. Adversar al mișcării husite. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTIN substantiv (ornitologie) 1. pescar, pescăruș. (martin denumește diverse specii de pescăruși.) 2. (Larus ridibundus) pescăruș, pescar rîzător, (regional) giușcă, cărăbaș comun, porumbel-de-mare. 3. martin-mare (Larus) = pescar-de-mare, pescar-mare, (regional) carabaș-de-mare, martin-de-iarnă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTIN [má:tin], Archer John Porter (1910-2002), biochimist britanic. Contribuții importante în domeniul cromatografiei pe hârtie, care au permis separarea aminoacizilor din proteine de cei din materia vie. Premiul Nobel pentru chimie (1952), împreună cu R. Synge. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTIN [martẽ], Pierre (1824-1915), inginer francez. A introdus procedeul de elaborare a oțelului din fontă și fier vechi, inventat de Siemens și l-a perfecționat (1865) prin aplicarea principiului preîncălzirii combustibilului gazos (procedeul Siemens-M.). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru Martin: Martín m. Nume propriŭ dat în glumă ursuluĭ: joacă bine, moș Martine, că-țĭ daŭ pîne cu masline! plural Niște sărbătorĭ băbeștĭ de la 1-3 Februariŭ ținute ca să fiĭ ferit de urșĭ și de lupĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru Martin: Martín (martíni), substantiv masculin – 1. Sărbătoare populară (1-3 februarie); se respectă pentru a dobîndi protecție contra lupilor. – 2. Urs. De la Martin, nume de persoană; conform REW 5381. Forme diferite ale cuvantului martin: martíni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTÍN, martini, substantiv masculin (ornitologie; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din limba franceza martin. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTÍN, martini, substantiv masculin (ornitologie; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din limba franceza martin. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTÍN martini m. Pasăre marină, de talie medie, cu aripi lungi și cu penaj, mai ales, alburiu, care se hrănește cu pești; pescăruș. /<fr. martin Forme diferite ale cuvantului martin: martini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Martin: Martin m. nume a 5 papi dintre cari cel din urmă prezidă conciliul din Constanța (1417-1431). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru martin: martín substantiv masculin (popular) 1. numele ursului. 2. numele mai multor specii de pescăruși. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Martin: Martin (Moș) m. numele popular al ursului: joacă bine, moș Martine! Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTÍN substantiv neutru Pescăruș. [< limba franceza martin]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTÍN substantiv masculin pescăruș. (< limba franceza martin) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mărtin: Mărtin, -aș, -iță vezi Martin I 2, 3. Forme diferite ale cuvantului martin: martin-aș -iță Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru martin: martin (cuvânt limba franceza ) vezi bariton (1). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARTIN: MARTÍN, martini, substantiv masculin Pescăruș. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru martin: martín substantiv masculin, plural martíni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru martin: martín substantiv masculin, plural martíni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARTIN DE IARNA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL martin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului martin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Martin denumește diverse specii de pescăruși. MARTÍN martini m. Martin denumește diverse specii de pescăruși. |
GRAMATICA cuvântului martin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului martin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul martin poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE martin? Vezi cuvântul martin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul martin?[ mar-tin ] Se pare că cuvântul martin are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL martin Inţelegi mai uşor cuvântul martin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMartin-mare Larus = pescar-de-mare, pescar-mare, regional carabaș-de-mare, martin-de-iarnă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL martin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici una, nici alta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul martin are forma: martíni
