|
Marţ [ marţ ] VEZI SINONIME PENTRU marţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mart în mai multe dicționareDefinițiile pentru mart din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARȚ: MARȚ substantiv masculin invariabil (Și în forma marți, numai în expresie) A face sau a fi (a rămîne) marț = a) (la jocul de table) a bate (sau a fi bătut), a repurta o victorie (sau a suferi o înfrîngere) dublă într-un singur joc; b) (figurat, familiar) a învinge (sau a fi învins), a depăși (sau a fi depășit) într-o anumită împrejurare. Nu e decît un an... de cînd a auzit-o el făcînd marți pe m-me Krauss de la Opera din Paris. DELAVRANCEA, S. 143. Buciume, cimpoaie și alte multe... cîntau într-o unire, de rămîneau marți cei mai buni muzicanți. ISPIRESCU, L. 237. Pot face marț pe un profesor de universitate. CARAGIALE, O. III 169. Variantă: marți substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Ce inseamna? |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru marț: marț substantiv masculin – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. latina Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Muntenia), a fost înlocuit de martie (megl. marta), substantiv feminin (numele lunii), din limba neogreacă μάρτιος, parțial prin intemediul limba slavă (veche) martii, vezi limba sârbă mart (Vasmer, greacă, 95). – derivat mărțișor, substantiv masculin (martie); mărțișor, substantiv neutru (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARȚ: MARȚ1 substantiv neutru invariabil (În expresie) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Variante: (popular) marți substantiv neutru] – Din limba turcă mars. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARȚ: MARȚ1 substantiv neutru (În expresie) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Variante: (popular) marți substantiv neutru] – Din limba turcă mars. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru marț: 1) marț n., plural urĭ (despre latina martius, adjectiv despre Mars, Martis, Marte; mrom. marțu. vezi martie). Muntenia estoniană Mărțișor, breloc (monetă, medalie) pe care-l poartă fetele de la 1 Martie pînă la 1 April atîrnat la gît cu o sfoară roșie cu alb în credință că nu se vor pîrli de soare în acel an. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARȚ: MARȚ (< limba turcă) substantiv A face (sau a fi, a rămâne) mart = a câștiga (sau a pierde) la unele jocuri, în special la table, în condițiile în care se punctează dublu; figurat a învinge (sau a fi învins), a fi pus în situația de a nu mai putea replica. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARȚ: MARȚ marturi n. popular 1) A treia lună a anului; martie; mărțișor. 2) Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie, ca simbol al primăverii; mărțișor. /<lat. martius Forme diferite ale cuvantului mart: marturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru marț: marț a. termen de joc, în locuțiunea a face marț: 1. a bate cu desăvârșire (în jocul de table); 2. figurat a covârși, a da de rușine pe cineva, [it. MARCIO, dial MARZO]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru mart: mart, -ă, substantiv feminin, substantiv neutru (învechit) 1. (substantiv feminin) catarg. 2. (substantiv neutru) construcție metalică, turlă de sondă. Forme diferite ale cuvantului mart: mart-ă Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARȚ: MARȚ2, (2) marțuri, substantiv neutru (popular) 1. Martie. 2. Mărțișor. – latina martius [mensis]. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARȚ: MARȚ2, (2) marțuri, substantiv neutru (popular) 1. Martie. 2. Mărțișor. – latina martius [mensis]. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Marț: Marț m. numele popular al lunei lui Martie. [latina MARTIUS (MENSIS)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marț: marț (martie, mărțișor) substantiv neutru, (mărțișoare) plural márțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marț: marț3 (mărțișor) (popular) substantiv neutru, plural márțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marț: marț2 (martie) (popular) substantiv neutru, genitiv dativ lui marț Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru marț: marț substantiv verbal MARTIE. MĂRȚIȘOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marț: marț (la jocul de table) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marț: marț1 (la jocul de table) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MART: MART substantiv masculin invariabil vezi martie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MART: MART substantiv masculin vezi martie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MART: MART substantiv masculin vezi martie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'MART' MARSUPIALIZÁREMARSUPIALIZÁTMARSÚPIUMARSYASMARTMartaMARTÁCMĂRTĂCÉLMărtăcești |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MART Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mart dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MARȚ marturi n. |
GRAMATICA cuvântului MART? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mart. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MART poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE marţ? Vezi cuvântul marţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marţ?[ marţ ] Se pare că cuvântul marţ are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MART Inţelegi mai uşor cuvântul mart dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMARȚ substantiv masculin invariabil Și în forma marți, numai în expresie A face sau a fi a rămîne marț = a la jocul de table a bate sau a fi bătut, a repurta o victorie sau a suferi o înfrîngere dublă într-un singur joc; b figurat, familiar a învinge sau a fi învins, a depăși sau a fi depășit într-o anumită împrejurare MARȚ1 substantiv neutru invariabil În expresie A face pe cineva sau a fi ori a rămâne marț = a a bate pe cineva sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic MARȚ1 substantiv neutru În expresie A face pe cineva sau a fi ori a rămâne marț = a a bate pe cineva sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic MARȚ < limba turcă substantiv A face sau a fi, a rămâne mart = a câștiga sau a pierde la unele jocuri, în special la table, în condițiile în care se punctează dublu; figurat a învinge sau a fi învins, a fi pus în situația de a nu mai putea replica |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MART |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cornul abundențăei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|