 | as |
|
| Mărita [ mă-ri-ta ] VEZI SINONIME PENTRU mărita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marita în mai multe dicționareDefinițiile pentru marita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mărita (forma la infinitiv) A mărita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRITA: MĂRITÁ, mărít, verb I. 1. reflexiv (Despre femei) A se uni legitim, prin căsătorie, cu un bărbat, a se căsători. Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 100. ♦ tranzitiv A da în căsătorie. Împăratul verb reflexiv:ea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77. În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338. Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «după» sau «cu») El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. • figurat Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195. ♦ (Regional, despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura. 2. tranzitiv figurat A vinde, a da cu preț mic ceva nefolositor sau de proastă calitate; a se debarasa de ceva. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARIȚA: MARIȚA (greacă EVROS, limba turcă MERIÇ [meritʃ]), fluviu navigabil în Pen. Balcanică (Bulgaria, Grecia și Turcia); 480 km. Izv. din NE masivului Rila Planina, formează o porțiune granița dintre Grecia și Turcia și se varsă în Marita Egee. Afl. pr.: Arda, Tundja. Trece prin Plovdiv. Irigații. Denumirea antică: Hebrus. La 26 sept. 1371, la Cîrmen, pe Marita armata sârbo-macedoneană, condusă de despotul Vukašin și de fratele său Uglieša, alături de care se aflau detașamente de bosniaci, bulgari, români, unguri ș.a. a fost înfrântă de turcii otomani. În urma acestei lupte, turcii au cucerit o mare parte din Macedonia, Serbia și Bulgaria. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRITA: MĂRITÁ, mărít, verb I. 1. reflexiv (Despre femei) A se căsători. ♦ tranzitiv A da o fată în căsătorie. • Compus: (botanică) mărită-mă-mamă substantiv feminin = rujă-galbenă. 2. tranzitiv (familial) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – latina maritare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRITA: MĂRITÁ, mărít, verb I. 1. reflexiv (Despre femei) A se căsători. ♦ tranzitiv A da o fată în căsătorie. • Compus: (botanică) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. tranzitiv (familial) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – latina maritare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mărita: mărita, mărit vezi t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de pomană. 3. a vinde ceva. 4. a scăpa de un obiect nefolositor. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru mariță: maríță, maríțe, substantiv feminin (regional) 1. servitoare. 2. trăgătoare pentru cizme. 3. dans popular. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărita: măritá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mărít, persoana a treia singular: el / ea și plural mărítă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Marița: Marița forme fluviu în Turcia, afluent al Mării Egee: 450 km. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRITA: MĂRITÁ verb a (se) căsători. (Ea s-a marita de tânără.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRITA: MĂRITA verb a (se) căsători. (Ea s-a marita de tînără.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mariță: mariță substantiv verbal SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărita: măritá (a marita) verb, indicativ prezent 3 mărítă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mariț/a: Mariț/a, -ica vezi Maria I B 4. Forme diferite ale cuvantului marit/a: -ica Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Măriță: Măriță vezi Maria I B 4. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARITA' MĂRIȘELUMărișoiuMĂRIȘÓRMĂRÍTMĂRITÁMĂRITĂ-MĂ-MÁMĂmaritábilMARITÁGIUMARITÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Măriță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului măriță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ea s-a măriță de tânără. Ea s-a măriță de tînără. Măritá a măriță verb, indicativ prezent 3 mărítă. |
GRAMATICA cuvântului Măriță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului măriță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Măriță poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărita? Vezi cuvântul mărita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărita?[ mă-ri-ta ] Se pare că cuvântul mărita are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Măriță Inţelegi mai uşor cuvântul măriță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Compus: botanică mărită-mă-mamă substantiv feminin = rujă-galbenă Compus: botanică mărită-mă-mamă = ruji galbene |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Măriță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Decât altul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mărita se conjugă: ei ele mărítă
