 | as |
|
| Mărime [ mă-ri-me ] VEZI SINONIME PENTRU mărime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marime în mai multe dicționareDefinițiile pentru marime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MĂRIME: MĂRÍME (< mare1) substantiv feminin 1. Dimensiune, întindere (mare), volum, cantitate (2); proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; concret persoană care deține un rol important în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. 2. (matematică) Generalizare a unor noțiuni concrete, ca: lungime, arie masă etc. Alegând o marime de genul dat ca unitate de măsură, se poate exprima numeric raportul oricărei marime de acest fel față de unitate. 3. (fizică) Proprietate fizică a corpurilor sau a fenomenelor care implică un aspect calitativ legat de natura și de însușirile specifice ale acestora, precum și (ceea ce este caracteristic) un aspect cantitativ al lor, legat de posibilitatea formulării unui criteriu de comparație, pe baza căruia se stabilește o unitate și un procedeu de măsură. vezi scalar, vectorial. 4. (STATIST.) Marime medie = expresie numerică obținută ca medie prin procedee de prelucrare și de calcul, cu ajutorul căreia se poate caracteriza o colectivitate statistică, calitativ omogenă, din punctul de vedere al unei caracteristici cu niveluri individuale diferite. • Marime absolută = expresie numerică, în unități de măsură naturale sau valorice, care caracterizează concret marime (volumul) unui fenomen dintr-un anumit loc, într-un anumit moment sau într-o anumită perioadă. • Marime relativă = expresie numerică, calculată sub formă de coeficient, procent, promilă etc., care caracterizează raportul dintre două marime absolute. 5. (ASTR.) Marime stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele sau a altui corp ceresc, exprimată printr-un număr (de obicei zecimal și care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare, putând avea și valori negative), a cărui valoare depinde de iluminarea produsă de astrul respectiv. Noțiunea de substantiv masculin a apărut în Antichitate, când stelele vizibile cu ochiul liber au fost împărțite (de Hiparcus) în șase clase, începând cu cele mai strălucitoare. Ulterior, a fost definită de o scară de m.s., conform căreia variația de strălucire pentru o diferență de 5 m.s. este dată de raportul 100/1; aceasta este o scară logaritmică care arată că o stea de m.s. 1 este de 2,512 ori mai strălucitoare decât o stea de m.s. 2 (2,512 ≈ rădăcina de ordinul 5 din 100; 1001/5). Telescoapele moderne pot fotografia stele cu m.s. de până la 29 (tepescopul spațial Hubble). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRIME: MĂRÍME, mărimi, substantiv feminin 1. Faptul de a fi mare; dimensiune, întindere, volum. Vizitai orașid, pe care îl găsii sporit în mărime. NEGRUZZI, S. I 67. Ce fel de mărime avea, tată, ostrovul acela? DRĂGHICI, R. 154. ♦ (fizică; uneori determinat prin «scalar») Proprietate comună unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir (dacă eventual nu sînt egale). • Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. Masa, temperatura, sarcina electrică și energia sînt mărimi de stare. ♦ Talie, statură, stat. De mărime mijlocie. Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil. EMINESCU, N. 38. 2. (Rar) însemnătate, importanță. Cît de puțin a socotit mărimea puterii dușmane. GHEREA, ST. Hristos I 257. 3. (Azi depreciativ; mai ales la plural ) Persoană însemnată, sus-pusă, influentă. vezi mare (7). Mărimile cu monoclu și burtă, Magnați cu mîna lungă și inima scurtă. DEȘLIU, G. 18. Eu n-am nici o legătură cu mărimile care hotăresc soarta și veniturile terenurilor mele petrolifere. C. PETRESCU, A. 324. ♦ Funcție sau situație înaltă; mărire. Are un obraz pe care se citește o prostatică rîvnire la mărimi. ODOBESCU, la TDRG. 4. (Învechit, uneori determinat prin «de suflet») Mărinimie, noblețe sufletească, superioritate morală. Într-atîta slăbiciune are ș-atîta mărime. CONACHI, P. 261. Mai cu mărime de suflet s-au arătat la această întîmplare decît ceilalți. DRĂGHICI, R. 21. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRIME: MĂRÍME, mărimi, substantiv feminin 1. Însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ (fizică) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir. • Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (astronomie) Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine. ♦ (matematică) Fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concret) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș. 4. (învechit) Noblețe sufletească, mărinimie. 5. (învechit) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRIME: MĂRÍME, mărimi, substantiv feminin 1. Însușirea de a fi mare1; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ (fizică) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir. • Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (astronomie) Mărime stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele, exprimată printr-un număr care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare; magnitudine. ♦ (matematică) Generalizare a unor noțiuni concrete, ca lungime, arie, masă etc. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concret) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș. 4. (învechit) Noblețe sufletească, mărinimie. 5. (învechit) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare1 + sufix -ime. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRIME: MĂRIME s. 1. dimensiune, măsură, proporție, (învechit) mărie, mărire, (familial) calibru. (Are o marime notabilă.) 2. întindere, suprafață. (marime unui locuțiune) 3. cantitate, cîtime, (învechit) cătățime. (O anumită marime măsurabilă.) 4. capacitate, volum. (marime unui bidon.) 5. dimensiune, format. (Carte de marime mare.) 6. înălțime, statură, talie. (De marime potrivită.) 7. lungime. (marime unui pod.) 8. măsură, talie. (O fustă de marime potrivită.) 9. măsură, număr. (Ce marime ai la pantofi?) 10. durată, întindere, lungime. (marime unei zile de vară.) 11. (astronomie) mărime stelară = magnitudine. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRIME: MĂRÍME marimei forme 1) Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate măsura sau calcula. marimeea casei. marime naturală. 2) Interval de timp în care se petrece sau durează ceva; durată. 3) Dimensiunile după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. 4) Ceea ce impresionează, trezind respect și admirație. 5) Loc de frunte într-o ierarhie. 6) învechit Larghețe sufletească; generozitate; mărinimie. 7): marime stelară intensitatea strălucirii unui astru. [G.-D. mărimii] /mare + sufix marimeime Forme diferite ale cuvantului marime: marimei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărime: mărime forme 1. întindere, mai ales în înălțime și grosime: frații sunt de aceeaș mărime; 2. se zice despre lucruri cari trec peste măsura obișnuită: mărimea pedepsei să corespunză cu mărimea crimei; 3. în matematice, tot ce se poate mări sau micșora; 4. figurat importanță considerabilă: mărimea unei întreprinderi. [ vezi mare]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărime: mărime substantiv verbal AROGANTĂ. CULANȚĂ. DĂRNICIE. DOMNIE. FALĂ. FORȚĂ. FUDULIE. GENEROZITATE. GLORIE. GRANDOARE. INFATUARE. INTENSITATE. ÎNĂLȚIME. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MAIESTATE. MĂREȚIE. MĂRIE. MĂRINIMIE. MĂRIRE. MÎNDRIE. ORGOLIU. PUTERE. SEMEȚIE. SLAVĂ. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. TĂRIE. TRUFIE. VANITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărime: mărime forme (despre mare). Calitatea de a fi mare: mărimea pămîntuluĭ, foculuĭ, bucuriiĭ. Amplitudine, întindere. Grosime, volum, dimensiune. Calibru, capacitate. Mărime de inimă, de suflet, mărinimie. figurat Fam. Persoană însemnată, personagiŭ distins: a sta la masă cu mărimile. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRIME: MĂRÍME s. 1. vezi dimensiune. 2. vezi suprafață. 3. vezi cantitate. 4. vezi volum. 5. vezi format. 6. înălțime, statură, talie. (De marime potrivită.) 7. vezi lungime. 8. vezi măsură. 9. vezi număr. 10. vezi durată. 11. (astronomie) mărime stelară = magnitudine. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărime: măríme substantiv feminin, genitiv dativ articulat mărímii; plural mărími Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărime: măríme substantiv feminin, genitiv dativ articulat mărímii; plural mărími Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARIME' MARIJUÁNAMărilăMARÍMBĂMARIMBAFÓNMĂRÍMEmărimuriMARÍNMARINÁMARINÁDĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mărime Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are o mărime notabilă. Mărime unui locuțiune 3. O anumită mărime măsurabilă. Mărime unui bidon. Carte de mărime mare. De mărime potrivită. Mărime unui pod. O fustă de mărime potrivită. Ce mărime ai la pantofi? 10. Mărime unei zile de vară. MĂRÍME mărimei forme 1 Valoarea dimensională a unui obiect; ceea ce se poate măsura sau calcula. Mărimeea casei. Mărime naturală. 7: mărime stelară intensitatea strălucirii unui astru. Mărimii] /mare + sufix mărimeime. De mărime potrivită. |
GRAMATICA cuvântului mărime? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărime poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărime? Vezi cuvântul mărime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărime?[ mă-ri-me ] Se pare că cuvântul mărime are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mărime Inţelegi mai uşor cuvântul mărime dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMedie = expresie numerică obținută ca medie prin procedee de prelucrare și de calcul, cu ajutorul căreia se poate caracteriza o colectivitate statistică, calitativ omogenă, din punctul de vedere al unei caracteristici cu niveluri individuale diferite Absolută = expresie numerică, în unități de măsură naturale sau valorice, care caracterizează concret m Relativă = expresie numerică, calculată sub formă de coeficient, procent, promilă etc Stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele sau a altui corp ceresc, exprimată printr-un număr de obicei zecimal și care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare, putând avea și valori negative, a cărui valoare depinde de iluminarea produsă de astrul respectiv Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date Astronomie Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date Astronomie Mărime stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele, exprimată printr-un număr care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare; magnitudine Astronomie mărime stelară = magnitudine Astronomie mărime stelară = magnitudine |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărime |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Coală sau hârtie ministerială sau de format ministerial?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mărime are forma: mărími
