 | as |
|
| Mărginire [ măr-gi-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU mărginire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marginire în mai multe dicționareDefinițiile pentru marginire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRGINIRE: MĂRGINÍRE, mărginiri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei; limitare; prin extensie (rar) limită, capăt. Să punem mărginire la limbuția noastră. NEGRUZZI, S. II 211. 2. figurat Limitare a puterii de înțelegere și intuiție, lipsă de orizont, îngustime intelectuală; prostie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRGINIRE: MĂRGINIRE s. 1. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare. (marginire unui teren.) 2. limitare, reducere, restrîngere, rezumare. (marginire cuiva la strictul necesar.) 3.* (figurat) îngustime, obtuzitate, opacitate. (marginire judecății cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRGINIRE: MĂRGINÍRE, mărginiri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. figurat Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie. – vezi mărgini. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRGINIRE: MĂRGINÍRE, mărginiri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. figurat Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții); prostie. – vezi mărgini. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRGINIRE: MĂRGINÍRE marginirei forme 1) vezi A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) figurat Capacitate intelectuală redusă; îngustare a minții. /v. a mărgini Forme diferite ale cuvantului marginire: marginirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărginire: mărginíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mărginírii; plural mărginíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărginire: mărginíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mărginírii; plural mărginíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mărginire: Mărginire ≠ nemărginire, dezmărginire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRGINIRE: MĂRGINÍRE substantiv verbal limită, restricție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărginire: mărginire substantiv verbal LIMITĂ. RESTRICȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARGINIRE' MĂRGINENI 1.mărginéscMĂRGINÍmărginioárăMĂRGINÍREMĂRGINÍTMĂRGINÓSMĂRGINÚȚĂMĂRGIOÁRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mărginire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărginire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mărginire unui teren. Mărginire cuiva la strictul necesar. Mărginire judecății cuiva. MĂRGINÍRE mărginirei forme 1 vezi A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. Mărginire spiritului cuiva. |
GRAMATICA cuvântului mărginire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărginire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărginire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărginire? Vezi cuvântul mărginire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărginire?[ măr-gi-ni-re ] Se pare că cuvântul mărginire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărginire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cal de alergătură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mărginire are forma: mărginíri
