 | as |
|
| Mărgărit [ măr-gă-rit ] VEZI SINONIME PENTRU mărgărit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului margarit în mai multe dicționareDefinițiile pentru margarit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mărgărit: mărgărít (mărgăríte), substantiv neutru – 1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Variante mărgărint. limba neogreacă μαργαρίτης (Candrea; Scriban), conform limba bulgară, limba sârbă margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, substantiv neutru (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din limba neogreacă μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), conform albaneză, limba bulgară margaritar. – derivat mărgăritărea, substantiv feminin (iris). Mărgărită (variantă margarită), substantiv feminin (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din limba franceza marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. conform mărgea. Forme diferite ale cuvantului margarit: mărgăríte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT1, mărgărite, substantiv neutru 1. Mărgăritar (1). «înșir-te mărgărite» este titlul unui basm popular. 2. (Și în forma mărgărint) Nume dat la două plante: a) mărgăritar (3); b) lăcrimioară. Rîd în grămadă: flori de nalbă și albe flori de mărgărint. ANGHEL, P. 11. Mărgărit de toți iubit, Cu floarea albă, focoasă. ȘEZ. VII 22. – Variantă: mărgărínt substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărgărit: mărgărít n., plural urĭ (limba neogreacă margaritis, vgr. -ites, despre persoană mervârîd, de unde și în turcă mervarid și arm. markarid; latina margaritum și -ita, italiana margarita și margherita, limba franceza marguerite; limba bulgară sîrb. margarit. vezi mărgea, mărgean). Mărgăritar din scoĭcă (Vechĭ). S. m. Mărgăritar (plantă). – Și mărgărint (după argint). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT1 margarite n. 1) Formație dură și strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluște și folosită la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar; perlă. 2) Obiect de valoare foarte mare; mărgăritar. /<ngr. margharitis Forme diferite ale cuvantului margarit: margarite Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adjectiv (Popular, despre pomi) împodobit cu flori; înflorit. Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80. Forme diferite ale cuvantului margarit: margarit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT2 margaritți m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgăritar; lăcrimioară. /<ngr. margharítis Forme diferite ale cuvantului margarit: margaritți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, substantiv neutru, (2) substantiv masculin (învechit și popular) 1. substantiv neutru Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrămioară. [Variante: (2) mărgărínt substantiv masculin] – Din limba neogreacă margharítis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, substantiv neutru, (2) substantiv masculin 1. substantiv neutru Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrimioară. [Variante: (2) mărgărínt substantiv masculin] – Din limba neogreacă margharítis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărgărit: mărgărit substantiv verbal BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. PERLĂ. VACA-DOMNULUI. VÎSC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru mărgărit: mărgărít (mărgărínt) (plantă) substantiv masculin, plural -; substantiv neutru, plural mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi) Forme diferite ale cuvantului margarit: mărgărínt Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adjectiv (popular; despre pomi) Înflorit. – vezi mărgări. Forme diferite ale cuvantului margarit: margarit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRGĂRIT: MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adjectiv (popular; despre pomi) Înflorit. – vezi mărgări. Forme diferite ale cuvantului margarit: margarit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărgărit: mărgărít (perlă) substantiv neutru, plural mărgăríte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărgărit: mărgărít (învechit, popular) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărgărit: mărgărít (botanică) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru margarit: margarít substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARGARIT' margáricMARGARÍNĂMĂRGĂRÍNTMărgărintaMĂRGĂRÍTMĂRGĂRÍTĂMĂRGĂRITÁRMĂRGĂRITĂRÁȘMĂRGĂRITĂRÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL margarit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului margarit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MĂRGĂRÍT1 margarite n. MĂRGĂRÍT2 margaritți m. |
GRAMATICA cuvântului margarit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului margarit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul margarit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărgărit? Vezi cuvântul mărgărit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărgărit?[ măr-gă-rit ] Se pare că cuvântul mărgărit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL margarit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele instrument gramatical?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mărgărit are forma: mărgăríte
