eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție margarea


PLURALGRAMATICĂSILABE
Mărgărea [ măr-gă-rea ]
VEZI SINONIME PENTRU mărgărea PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului margarea în mai multe dicționare

Definițiile pentru margarea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRGĂREA:
MĂRGĂREÁ, mărgărele, substantiv feminin (În limbaj poetic) Obiect, lucru care seamănă cu mărgăritarul (1), ca formă sau ca strălucire. Și-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea Și-n guriță mărgărele. ALECSANDRI, P. I 92.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

mărgărea
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru mărgărea:
mărgăreá substantiv feminin (plural mărgărele)
Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine


CUVINTE APROPIATE DE 'MARGAREA'
MÁRGĂMărgălinaMĂRGĂLÚȘĂMĂRGĂLÚȚĂmărgăreáMĂRGĂRÉLEMARGARÉTĂMĂRGĂRÍmargáric

GRAMATICA cuvântului mărgărea?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărgărea.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărgărea poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mărgărea sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul mărgărea are forma: mărgărele)
VEZI PLURALUL pentru mărgărea la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mărgărea?
Vezi cuvântul mărgărea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărgărea?
[ măr-gă-rea ]
Se pare că cuvântul mărgărea are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Lumânare fumigenă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a locuțiune adjectiv potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b locuțiune adjectiv și adverb ivit întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare și de obicei avantajos
a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență
tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea unui obiectiv militar
vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curățirea zăpezii de pe o cale de comunicație
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app