 | as |
|
| Maramă [ ma-ra-mă ] VEZI SINONIME PENTRU maramă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marama în mai multe dicționareDefinițiile pentru marama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARAMĂ: MARÁMĂ, marame, substantiv feminin Văl de pînză foarte subțire, de bumbac sau de borangic (brodat), cu care se îmbrobodesc femeile de la țară, lăsîndu-i capetele să atîrne pe spate, pînă aproape de pămînt. vezi năframă. O fetișcană cu marama albă culegea mure tîrzii din rugii înfloriți a doua oară. C. PETRESCU, S. 228. Își acoperi fața cu marama muiată în lacrime. DELAVRANCEA, S. 174. O maramă albă cu aur semănată îi învăluiește păru-i răsfățat. BOLINTINEANU, O. 51. • figurat Copacii somnoroși ne cheamă S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă. VLAHUȚĂ, O. A. 80. Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă. EMINESCU, O. I 84. ♦ Pînză de bumbac sau de cînepă, folosită ca prosop sau ca batistă. Cu țesala-l țesăla Cu marama Că-l ștergea. TEODORESCU, P. P. 534. – Variantă: mahrámă (TEODORESCU, P. P. 16) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru maramă: maramă forme 1. ștergar. În genere: o maramă de Țarigrad OD. cu țesala îl țesăla, cu marama că-l ștergea popular; 2. fășie lungă de pânză, din bumbac sau borangic, împodobită la margini cu flori colorate: țărancele poartă marama dela prima zi de căsnicie; 3. broboadă elegantă de mireasă (a-și pune marama, a se mărita): îi luă inelul din degetul cel mic și marama de pe față ISP.; 4. în special, broboadă dăruită de mireasă tinerilor nuntași, vornicilor și de soacră mirelui; 5. (poetic) văl: ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă EM.; 6. plural horă ce se joacă la cununie (se joacă cu mărâmi când; se duce copaciul înaintea miresei). [în turcă MAHRAMA, de unde varianta Muntenia mahramă (redusă la maramă), arhaic măfrămă (disimilată Moldova în năframă)]. vezi năframă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru maramă: marámă (Muntenia), mahrámă și mafrámă (vechĭ), nafrámă și năfrámă (Moldova Transilvania) forme, plural e și ă...ămĭ (în turcă ar. mahramá, basma de buzunar, de unde și limba neogreacă mahramás, văl femeĭesc; limba bulgară mahramá, maramá, rut. bahráma, limba rusă bahramá. Cp. cu cataramă). Basma maĭ mare, ștergar orĭ broboadă supțire. La țară, broboadă de mireasă și basma de mire orĭ de vornicel. figurat Poet. Văl de mireasă. A-țĭ pune marama, a te mărita. plural Hora de după cununie și melodia eĭ, numită și nuneasca. – Și măr-, vechĭ măhr-. În Olt. și hramă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARAMĂ: MARÁMĂ (< limba turcă) substantiv feminin Țesătură dreptunghiulară de borangic alb sau gălbui-crem (lungă de 3-5 m și lată de c. 0.5 m), împodobită cu motive geometrice sau florale, uneori colorate; piesă componentă a costumului popular din Oltenia și Muntenia, cu care femeile își înfășoară capul, lăsând marginile să atârne până aproape de pământ. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru maramă: marámă (maráme), substantiv feminin – Văl. – Variante mahramă, năframă. limba turcă (arab.) mahrama (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 248; Berneker, II, 5; Lokotsch 1361), conform limba neogreacă μαχραμᾶς, albaneză maram, limba bulgară, limba sârbă marama, poloneză machram. Pentru variantă, conform limba sârbă maframa. Forme diferite ale cuvantului marama: maráme Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARAMĂ: MARÁMĂ, marame, substantiv feminin Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar (2). [Variante: mahrámă substantiv feminin] – Din limba turcă mahrama. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARAMĂ: MARÁMĂ, marame, substantiv feminin Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar (2). [Variante: mahrámă substantiv feminin] – Din limba turcă mahrama. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru maramă: marámă, maráme, substantiv feminin (popular) 1. fâșie lungă de voal fin (borangic), cu franjuri la capete, cu care își acoperă capul femeile de la țară. 2. (învechit) ștergar. 3. broboadă subțire de mireasă. 4. văl. 5. (la plural articulat) horă la cununie. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARAMĂ: MARÁMĂ maramae forme Broboadă din țesătură fină de borangic, fiind parte componentă a costumului național femeiesc. [G.-D. maramei] /<turc. mahrama Forme diferite ale cuvantului marama: maramae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARAMĂ: MARAMĂ substantiv năframă, (regional) șervet, (Transilvania) pinten, (Transilvania, Maramures și Bucovina) pînzătură, (Maramures) șirincă. (Purta pe cap o marama.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru maramă: marámă substantiv feminin, genitiv dativ articulat marámei; plural maráme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru maramă: marámă substantiv feminin, genitiv dativ articulat marámei; plural maráme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru măramă: mărámă, vezi maramă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARAMA' MÂRÂITÚRĂMărăiuMARAJÓMÁRAMMARÁMĂMARAMCHÍPUMĂRĂMIOÁRĂmaramoáicămaramoi |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL măramă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului măramă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MARÁMĂ măramăe forme Broboadă din țesătură fină de borangic, fiind parte componentă a costumului național femeiesc. Purta pe cap o măramă. Purta pe cap o măramă. |
GRAMATICA cuvântului măramă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului măramă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul măramă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE maramă? Vezi cuvântul maramă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul maramă?[ ma-ra-mă ] Se pare că cuvântul maramă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL măramă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele aer încărcat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul maramă are forma: maráme
