 | as |
|
| Mărăcine [ mă-ră-ci-ne ] VEZI SINONIME PENTRU mărăcine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului maracine în mai multe dicționareDefinițiile pentru maracine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRĂCINE: MĂRĂCÍNE, mărăcini, substantiv masculin (Adesea la plural ) Nume generic dat la diverse plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul unor asemenea plante, prevăzut cu țepi, care se agață de hainele oamenilor și de blana sau lîna animalelor. vezi scai, scaiete. Sub licăririle de afară descoperii acolo un morman de mărăcini uscați. GALACTION, O. I 81. Rochia i se prinse de un mărăcine și o ținu în locuțiune BOLINTINEANU, O. 331. (În forma mărăciune) Învățătorul este pentru un tînăr... ca plugarul bun care curăță de mărăciuni țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. • Expresia: A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu avea răbdare; a sta (ca) pe ghimpi. Stăteai pe mărăcini să se facă ziuă mai repede, ca să ajungi acasă. PAS, Z. I 234. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. Nu poți trăi nici în sat; Nici în sat nici în vecini, Trăiești ca pe mărăcini. BIBICESCU, P. P. 177. ♦ (La plural ) Mărăciniș. Cunosc un domn revizor care s-a ascuns două săptămîni în mărăcini. DAVIDOGLU, O. 89. – Variantă: mărăciune substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărăcine: mărăcíne m. (maĭ vechĭ -cin și -cĭune, despre latina *marrucina, un fel de mărăcine din *marruca [it. marrúca, un fel de tufă ghimpoasă], care vine despre marra, hîrleț de stîrpit mărăciniĭ. De la vgr. myrinkĭnos, -ine, adjectiv de la myrike, tufă ghimpoasă, nu poate veni din pricina accentuluĭ. Cp. cu stráchină). Păducel (crataegus). Porumbel (prunus spinosa). În general, orĭ ce tufă ghimpoasă. – Și azĭ -cĭúne (forme) în Șez. 4, 135, și 32, 76, și la Stam. 283 fem.: pustiu vuĭește, mărăcĭunea sună pe tristu mormînt! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRĂCINE: MĂRĂCÍNE, mărăcini, substantiv masculin Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). • Expresia: A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la plural ) Mărăciniș. [Variante: mărăcín substantiv masculin, mărăcínă substantiv feminin] – latina marrucina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRĂCINE: MĂRĂCÍNE, mărăcini, substantiv masculin Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). • Expresia: A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la plural ) Mărăciniș. [Variante: mărăcín substantiv masculin, mărăcínă substantiv feminin] – latina marrucina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRĂCINE: MĂRĂCINE s. 1. (botanică) spin, (învechit) rug. (Mătură de maracinei.) 2. (botanică) ghimpe, spin, țeapă, țepușă, (regional) șteap. (S-a înțepat într-un maracine al măceșului.) 3. (la plural ) mărăciniș, spinărie, (regional) mărăcinet, spinăriș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în maracine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărăcine: mărăcine m. 1. porumbar, arbust cu ramuri spinoase: boabele mărăcinilor se numesc porumbele; 2. păducel, plantă cu spini. [latina *MARRICINA, din MARRA, sapă de plivit ogoarele (planta și unealta sunt deopotrivă înțepătoare)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRĂCINE: MĂRĂCÍNE maracinei m. Arbust a cărui tulpină este acoperită cu ghimpi sau cu țepi. * A sta (ca) pe maracinei a nu mai avea răbdare; a se grăbi undeva. A trăi ca pe maracinei a) a trăi în neînțelegere; b) a o duce greu. /<lat. marrucina Forme diferite ale cuvantului maracine: maracinei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MĂRĂCINE: MĂRĂCINE, act.; Mărăcină, vlah din Serbia (A Ist III 85), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRĂCINE: MĂRĂCÍNE substantiv verbal măceș, păducel, porumbar, porumbel, sorb. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărăcine: mărăcine substantiv verbal MĂCEȘ. PĂDUCEL. PORUMBAR. PORUMBEL. SORB. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărăcine: mărăcíne substantiv masculin, articulat mărăcínele; plural mărăcíni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărăcine: mărăcíne substantiv masculin, articulat mărăcínele; plural mărăcíni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARACINE' MĂRĂCÍNMĂRĂCÍNĂMĂRĂCINÁRMĂRĂCINÁȘMĂRĂCÍNEMĂRĂCINEANUMĂRĂCINENI 1.MĂRĂCINÉTMĂRĂCÍNI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mărăcine Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărăcine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mătură de mărăcinei. S-a înțepat într-un mărăcine al măceșului. S-a încurcat în mărăcine. MĂRĂCÍNE mărăcinei m. * A sta ca pe mărăcinei a nu mai avea răbdare; a se grăbi undeva. A trăi ca pe mărăcinei a a trăi în neînțelegere; b a o duce greu. Mătură de mărăcinei. |
GRAMATICA cuvântului mărăcine? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărăcine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărăcine poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărăcine? Vezi cuvântul mărăcine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărăcine?[ mă-ră-ci-ne ] Se pare că cuvântul mărăcine are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mărăcine Inţelegi mai uşor cuvântul mărăcine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sta ca pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu avea răbdare; a sta ca pe ghimpi A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău A sta ca pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău A sta ca pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărăcine |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Indică o gradație; în expresie cu atât mai bine sau mai rău?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mărăcine are forma: mărăcíni
