 | as |
|
| Măr [ măr ] VEZI SINONIME PENTRU măr PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mar în mai multe dicționareDefinițiile pentru mar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR2, mere, substantiv neutru 1. Fructul mărului1. Și de-a soarelui căldură Voi fi roșie ca mărul. EMINESCU, O. I 55. Fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise. ID. N. 51. Cu mîndra de-acum un an Dintr-un măr mă săturam. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 155. Merele putrede strică și pe cele bune (= exemplele rele exercită o influență dăunătoare). Mărul nu cade departe de pom (= copilul seamănă cu părinții săi). • Mărul discordiei vezi discordie. • Expresia: A bate (sau a lăsa) măr (pe cineva) = a bate rău (pe cineva). Fira a fost luată de mama ei și bătută acasă măr. PAS, Z. 1125. Lipsești de.-a- ice, Că-ți sar în păr Și te bat măr. ALECSANDRI, T. I 111. Ia-l cu mîinile de păr să-l pisez, să ți-l las măr. PANN, P. vezi I 113. • Specii: măr crețesc vezi crețesc; măr domnesc vezi domnesc; măr dulce vezi dulce; măr pădureț vezi pădureț. • Compus: (regional) măr-gutui = gutui. Vino, mîndră-n deal la vii, Să mîncăm mere-gutui. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 162. 2. (anatomie; în expresie) Mărul lui Adam = partea proeminentă a zgîrciului tiroidian; nodul gîtului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR1, meri, substantiv masculin Pom din familia rozaceelor, cu frunze ovale, păroase și cu flori albe-trandafirii, care se cultivă pentru fructele sale comestibile; crește și în stare sălbatică prin păduri (Pirus malus). Mărul m-a primit întinzîndu-mi spre îmbrățișare crengi fără frunziș. C. PETRESCU, S. 14. Se pierde în grădină printre merii înfloriți. BASSARABESCU, vezi 26. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului. JÁRNIK-BÎRSEANU, despre 276. • Locuţiune adverbiala De florile mărului = degeaba, fără rost, fără scop. Nu se poate să mi se fi zis de florile mărului să păstrez aceste oscioare. ISPIRESCU, E. 59. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru măr: 2) măr n., plural mere (din mer, cum zic pînă azĭ Mrom., despre latina popular mêlum, cl. málum, vgr. mélon, dor. málon; italiana mela). Fructu măruluĭ de formă sferică turtită: mere pădurețe, crețeștĭ, domneștĭ. Măru luĭ Adam, proeminența care se află la gîtu omuluĭ supt gușă și care e formată de cartilaginea tiroidă. Măru lupuluĭ, 1. răsfug, dalac, 2. curcubețică. adverb A bate pe cineva măr, a-l pĭersica, a-l bate răŭ (cu vînătăĭ, ca pe coaja măruluĭ lovit). A fi sătul ca de mere acre, a fi foarte plictisit de ceva.- Și mară, plural mere (Banat). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru măr: măr (meri), substantiv masculin – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer. latina melus, în loc de malus, conform greacă μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Pușcariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke, Ital. greacă, 27; Rosetti, I, 57), conform albaneză moljë (Philippide, II, 647), italiana melo. – derivat măr, substantiv neutru; mere, substantiv feminin plural (Banat, fructe); merișor (variantă merișoară), substantiv masculin (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, substantiv masculin (vînzător de mere); meret, substantiv neutru (livadă de meri); meriș, substantiv neutru (livadă cu meri); meriu, adjectiv (verde ca mărul). Forme diferite ale cuvantului mar: meri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR1, meri, substantiv masculin 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). • Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris). • Expresia: De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – latina melus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR1, meri, substantiv masculin 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). • Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris). • Expresia: De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – latina melus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR2, mere, substantiv neutru 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. • Expresia: (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). • Compus: (regional) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibilă la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – latina melum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR2, mere, substantiv neutru 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. • Expresia: (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). • Compus: (regional) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibilă la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – latina melum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR substantiv 1. Cu sufix -a: Măra, Pătru (Î Div). 2. Măruța, Ilie (Î Div) sau < mare. 3. Merescu, Ilie, polc. (Gane). 4. Meriacri, L. mold. (A Gen I 61). 5. Merișan, Bărcan, stolnic, munt. (Gane); Meriș/escu, -ești, -oaza (Î Div). 6. Merișor, act. Derivatele se confundă cu cele formate din adjectiv mare și din substantiv merișor; vezi Mare 7-10, 14, 16. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR substantiv 1. Cu sufix -a: Măra, Pătru (Î Div). 2. Măruța, Ilie (Î Div) sau < mare. 3. Merescu, Ilie, polc. (Gane). 4. Meriacri, L. mold. (A Gen I 61). 5. Merișan, Bărcan, stolnic, munt. (Gane); Meriș/escu, -ești, -oaza (Î Div). 6. Merișor, act. Derivatele se confundă cu cele formate din adjectiv mare și din substantiv merișor; vezi Mare 7-10, 14, 16. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru măr: măr m. (plural meri), pom ale cărui roade sunt bune de mâncate (Pirus malus); de florile mărului, în zadar, fără folos. ║ n. (plural mere), poamă rotundă și plină, de sâmburi a mărului: merele crețești și domnești sunt foarte gustoase; mărul lupului, aconit. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou MELUM = clasic malum]. ║ adverb ca un măr: a fost bătut măr. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru măr: 1) măr m., plural merĭ (latina popular melus, cl. mâlus; italiana melo). Pomu care produce mere (pirus malus saŭ malus communis). De florile măruluĭ saŭ cuculuĭ, în zadar, fără folos: a munci de florile măruluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MÂR: MÂR interjecție (se folosește pentru a reda mârâitul câinelui). • (A nu face) nici câr, nici mar a nu spune nimic; a fi indiferent la toate. /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÂR: MÂR interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru măr: măr, mere substantiv neutru 1. sân mic de femeie și ferm. 2. (marină) vârful catargului. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÂR: MÂR interjecție Cuvânt care imită mârâitul câinelui. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru măr: măr (fruct) substantiv neutru, plural mére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măr: măr2 (fruct) substantiv neutru, plural mére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru măr: măr (pom) substantiv masculin, plural meri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măr: măr1 (pom) substantiv masculin, plural meri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂR: MĂR substantiv verbal cartof. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru măr: măr substantiv verbal CARTOF. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MAR' MAPUTOMAQAMAMAQUÍSMAQUISÁRDMĂRMĂR-AURÍUMĂR-DE-PĂMÂNTmăr-de-pămîntMĂR-GHIMPÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL măr Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului măr dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • A nu face nici câr, nici măr a nu spune nimic; a fi indiferent la toate. |
GRAMATICA cuvântului măr? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului măr. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul măr poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE măr? Vezi cuvântul măr desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul măr?[ măr ] Se pare că cuvântul măr are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL măr Inţelegi mai uşor cuvântul măr dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A bate sau a lăsa măr pe cineva = a bate rău pe cineva Compus: regional măr-gutui = gutui Anatomie; în expresie Mărul lui Adam = partea proeminentă a zgîrciului tiroidian; nodul gîtului Locuţiune adverbiala De florile mărului = degeaba, fără rost, fără scop Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente Malus sylvestris De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf Aristolochia clematitis; măr-gutui = gutui Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente Malus sylvestris De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf Aristolochia clematitis; măr-gutui = gutui Adverbial A bate sau a face, a lăsa măr pe cineva = a bate foarte tare pe cineva Compus: regional măr-gutuie = gutuie ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau dușmăniei dintre mai multe persoane În sintagma Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibilă la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului Adverbial A bate sau a face, a lăsa măr pe cineva = a bate foarte tare pe cineva Compus: regional măr-gutuie = gutuie ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau dușmăniei dintre mai multe persoane În sintagma Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibilă la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou MELUM = clasic malum |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL măr |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: a avea câștig de cauză?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
