 | as |
|
| Mântuire [ mân-tu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU mântuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mantuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru mantuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru mântuire: mântuíre, mântuiri substantiv feminin Actul prin care Dumnezeu, prin întruparea, răstignirea și învierea Fiului Său, Iisus Hristos, restabilește omul în starea de comuniune personală cu El, dându-i acestuia premisele unei vieți noi, veșnice; răscumpărare. • Coiful mântuirii vezi coif. – Din mântui. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mântuire: mântuire forme 1. scăpare; 2. răscumpărarea păcatelor; Armata mântuirii, sectă protestantă fondată în 1865, reformată în 1878 de pastorul Booth, spre a reînsufleți interesul pentru destinele religioase ale omului; 3. isprăvire. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÂNTUIRE: MÂNTUÍRE substantiv (termen bisericesc) izbăvire, salvare, (livresc) redempțiune, (învechit) mântuință, mântuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (mantuire unui păcătos.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÂNTUIRE: MÂNTUÍRE, mântuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [ pronunție: -tu-i-] – vezi mântui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÂNTUIRE: MÂNTUÍRE, mântuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [ pronunție: -tu-i-] – vezi mântui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mântuire: mântuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mântuírii; plural mântuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mântuire: mântuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mântuírii; plural mântuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANTUIRE' MÂNTUÍMÂNTUIÁLĂMÂNTUIÉLNICMÂNTUÍNȚĂMÂNTUÍREMÂNTUÍTMÂNTUITÓRMântuitórulMÂNTUITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mântuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mântuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mântuire unui păcătos. |
GRAMATICA cuvântului mântuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mântuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mântuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mântuire? Vezi cuvântul mântuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mântuire?[ mân-tu-i-re ] Se pare că cuvântul mântuire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mântuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva sau de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mântuire are forma: mântuíri
