 | as |
|
| Manta [ man-ta ] VEZI SINONIME PENTRU manta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului manta în mai multe dicționareDefinițiile pentru manta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTÁ, mantale, substantiv feminin 1. Haină lungă dintr-o țesătură groasă sau impermeabilizată, făcînd parte mai ales din uniforma militarilor și care se poartă peste alte haine contra frigului sau a ploii. Jandarmul își ridica gulerul mantalei. CAMILAR, N. I 90. Vedeți, domnule sublocotenent, dacă aruncam mantaua de cauciuc. CAMIL PETRESCU, U. N. 387. Ofițerul... învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16. • Expresia: Manta de verb reflexiv:eme rea = om care-ți este de folos, dar pe care nu-l bagi în seamă decît atunci cînd ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vînt = a se acomoda împrejurărilor, a fi oportunist. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a-și găsi beleaua, a avea de furcă (cu cineva). Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. ♦ Mantie. Într-o manta de mătase cafenie... privea paturile printr-un lornion. C. PETRESCU, Î. II 32. Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsip încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. Poartă pe spate o manta albă, cu gulerul de blană. BĂLCESCU, O. I 222. 2. Înveliș care servește pentru a proteja sau a căptuși o piesă sau un sistem tehnic. Mantaua tunelului. – plural și: mantăi (SAHIA, N. 117), măntăi ( vezi limba română noiembrie 1953, 155), măntăli. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru manta: mantá forme, plural ale, fals ăĭ (rut. mantá, poloneză manta, mantelă femeĭască, mantel, manta; limba rusă sîrb. mántija, vechea slavă manŭtija, germana mantel, limba neogreacă manti, manta; italiana manto, mantello, mantiglia, pv. manta, mantell, limba franceza mante, manteau, mantille, spaniolă pg. manto, manta, spaniolă mantilla, pg. mantilha, despre mlat. mantum, mantellus, cl. mantélum, șervet, văl, mantéle, prosop [de orig. gal. orĭ spaniolă], de unde vine și limba neogreacă mantili, basma). O haĭnă care se poartă pe deasupra tuturor celor-lalte cînd e frig saŭ ploŭă. (O poartă de ordinar soldațiĭ și ofițeriĭ și țăraniĭ maĭ bogațĭ, ĭar civiliĭ poartă palton, și țăraniĭ ceĭ-lalțĭ suman. Ĭa are înapoĭ la șale o gaĭcă, care o ține strînsă și încrețită). A-țĭ găsi mantaŭa, a-țĭ căpăta beleaŭa (după întîmplarea unuĭa care găsise o manta, și altu pretindea să-ĭ dea și luĭ o bucată din ĭa). Manta de verb reflexiv:eme rea, persoană care sufere în locu tăŭ cînd e nevoĭe. vezi chepeneag. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTÁ mantale forme 1) Haină lungă și largă, confecționată din stofă groasă (de obicei, impermeabilă), care se îmbracă deasupra pe verb reflexiv:eme rea. manta de ploaie. manta soldățească. • A-și găsi mantaua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva până a izbuti să facă ceva. A feșteli mantaua cuiva a strica reputația cuiva. A-și întoarce mantaua după vânt a-și schimba părerea, atitudinea după împrejurări. 2) învechit Haină lungă și largă, fără mâneci, care se purta peste altă îmbrăcăminte; mantie. 3) Înveliș protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [articulat mantaua; genitiv dativ mantalei] /cf. poloneză, limba ucraineană manta Forme diferite ale cuvantului manta: mantale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTÁ, mantale, substantiv feminin 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; specializare palton de uniformă militară. • Expresia: Manta de verb reflexiv:eme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vânt = a-și schimba atitudinea după împrejurări. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (învechit) Mantie. 2. Înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium. – conform poloneză, limba ucraineană manta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTÁ, mantale, substantiv feminin 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; specializare palton de uniformă militară. • Expresia: Manta de verb reflexiv:eme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vânt = a-și schimba atitudinea după împrejurări. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (învechit) Mantie. 2. Înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium. – conform poloneză, limba ucraineană manta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANTĂ: MÁNTĂ, mante, substantiv feminin (Rar) Mantie. Ca-ntr-un cuib ne-om pituli Și-astă mantă largă, tainic, pe-amîndoi ne va-nveli. DAVILA, vezi vezi 30. La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună. EMINESCU, O. I 92. • figurat Dar a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veștmînt. ALEXANDRESCU, P. 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTÁ substantiv feminin 1. haină lungă care se poartă peste celelalte haine. 2. (construcții) partea superioară a cintrului pe care se reazemă bolta în timpul execuției. 3. înveliș din tablă, material plastic etc. care protejează un sistem tehnic. 4. membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). 5. a doua geosferă a Pământului, sub scoarță. (< limba franceza manteau) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTÁ substantiv feminin 1. Haină lungă care se poartă peste celelalte haine pentru a apăra de frig, de ploaie etc. ♦ Mantă. 2. Îmbrăcăminte de tablă, de material plastic etc. care protejează un sistem tehnic. 3. Membrană care secretă cochilia la moluște; palium (3). [< limba franceza manteau]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mantă: mántă forme, plural e (în franceză mante) și (ob.) mántie forme (vechea slavă manŭtiĭa, limba rusă mántiĭa. vezi manta, manișcă). Haĭnă de mare ceremonie purtată peste toate cele-lalte de suveranĭ și de prelațĭ. (Tot cu mantie îĭ reprezentă pictoriĭ pe artiștĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTA (secolul 16), boier din Țara Românească. Mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul. A înfrânt pe tătari la Șerpătești (ian. 1595) și a cucerit Brăila (mart. 1595) de la turci. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTA s. 1. (Transilvania și Banat) căpeneag. (O manta țărănească.) 2. balon, balonzaid, fîș, fulgarin, impermeabil, trenci. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANTĂ: MÁNTĂ substantiv feminin Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< limba franceza mante]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANTĂ: MÁNTĂ substantiv feminin pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< limba franceza mante) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru manta: mantá substantiv feminin, articulat mantáua, genitiv dativ articulat mantálei; plural mantále, articulat mantálele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manta: mantá substantiv feminin, articulat mantáua, genitiv dativ articulat mantálei; plural mantále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mantă: mantă, mante substantiv feminin marginea interioară a mesei de biliard. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANTĂ: MÁNTĂ, mante, substantiv feminin (învechit) Mantie. – Din limba franceza mante. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANTĂ: MÁNTĂ, mante, substantiv feminin (învechit) Mantie. – Din limba franceza mante. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Manta: Manta (Banul) m. faimos general al lui Mihai Viteazul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mantă: mántă (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mántei; plural mánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mantă: mántă substantiv feminin, genitiv dativ articulat mántei; plural mánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mant/a: Mant/a, -e, -ea, -escu vezi Mamant 3 – 5. Forme diferite ale cuvantului mant/a: mant/a-e mant/a-ea -escu Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru manta: mantá substantiv feminin, plural mantale (mantăi) Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANTĂ: MÁNTĂ substantiv verbal mantie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANTA: MANTÁ substantiv verbal mantie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mantă: mantă substantiv verbal MANTIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru manta: manta substantiv verbal MANTIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANTA' MANȘÓTMANSUÉTMANSUETÚDINEMANSÚPMANTÁMÁNTĂLmantaleMĂNTĂLÚȚĂMănțea |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL manta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului manta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MANTÁ mantale forme 1 Haină lungă și largă, confecționată din stofă groasă de obicei, impermeabilă, care se îmbracă deasupra pe verb reflexiv:eme rea. Manta de ploaie. Manta soldățească. • A-și găsi mantaua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva până a izbuti să facă ceva. A feșteli mantaua cuiva a strica reputația cuiva. A-și întoarce mantaua după vânt a-și schimba părerea, atitudinea după împrejurări. O manta țărănească. |
GRAMATICA cuvântului manta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului manta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul manta poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE manta? Vezi cuvântul manta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul manta?[ man-ta ] Se pare că cuvântul manta are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL manta Inţelegi mai uşor cuvântul manta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Manta de verb reflexiv:eme rea = om care-ți este de folos, dar pe care nu-l bagi în seamă decît atunci cînd ai nevoie de el A-și întoarce mantaua după vînt = a se acomoda împrejurărilor, a fi oportunist A-și găsi mantaua cu cineva = a-și găsi beleaua, a avea de furcă cu cineva Manta de verb reflexiv:eme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el A-și întoarce mantaua după vânt = a-și schimba atitudinea după împrejurări A-și găsi mantaua cu cineva = a o păți cu cineva, a avea necazuri cu cineva Manta de verb reflexiv:eme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el A-și întoarce mantaua după vânt = a-și schimba atitudinea după împrejurări A-și găsi mantaua cu cineva = a o păți cu cineva, a avea necazuri cu cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL manta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi cu un picior în groapă și cu unul afară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul manta are forma: mantále
