 | as |
|
| Manşetă [ man-şe-tă ] VEZI SINONIME PENTRU manşetă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului manseta în mai multe dicționareDefinițiile pentru manseta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANȘETĂ: MANȘÉTĂ, manșete, substantiv feminin 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Marginea de jos, răsfrântă, a pantalonilor. ♦ Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri. 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. • Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; prin extensie spațiu rezervat acestor texte. – Din limba franceza manchette, germana Manschette. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANȘETĂ: MANȘÉTĂ, manșete, substantiv feminin 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Partea de jos (răsfrântă) a pantalonilor. ♦ Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri. 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. • Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; prin extensie spațiu rezervat acestor texte. – Din limba franceza manchette, germana Manschette. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANȘETĂ: MANȘÉTĂ, manșete, substantiv feminin 1. Garnitura mai strîmtă și uneori răsfrîntă de la capătul mînecii unei cămăși bărbătești sau a unei bluze; bandă (uneori detașabilă) adăugată ca garnitură la partea de jos a unei mîneci. Intră în salon trăgînd nervos de manșetele lungi din dantelă. DUMITRIU, N. 43. Vameșul și-a luat locul de umilință, potrivindu-și cît se poate de bine surtucul pe el și trăgîndu-și cu vîrful degetelor celor mici manșetele. SADOVEANU, P. S. 177. Duminica: pune manșete albe și guler de cauciuc, cu cravată înnodată strîmb. C. PETRESCU, S. 62. ♦ Marginea de jos, răsfrîntă, a pantalonilor. 2. (tehnică) Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel răsfrînt, servind la etanșarea deschiderilor dintre un organ fix și unui mobil. 3. Text tipărit cu litere mari pe prima pagină a unui ziar, sub titlu, și conținînd, în rezumat, o știre importantă din cuprinsul ziarului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANȘETĂ: MANȘÉTĂ substantiv feminin 1. Capătul de jos (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești sau al pantalonilor. 2. Garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, confecționată din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). ♦ Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (prin extensie) spațiu rezervat acestor texte. 5. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul. [< limba franceza manchette, germana Manschette]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANȘETĂ: MANȘÉTĂ substantiv feminin 1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etc. 2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). • indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat. 5. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul. (< limba franceza manchette, germana Manschette) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANȘETĂ: MANȘÉTĂ1 mansetae forme 1) Bandă fixă sau mobilă de pânză, aplicată în partea de jos a mânecii unei cămăși sau bluze. 2) Margine răsfrântă în partea de jos a pantalonilor. 3) Piesă de cauciuc sau de piele, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschizături în instalațiile tehnice. /<fr. manchette, germana Manschette Forme diferite ale cuvantului manseta: mansetae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANȘETĂ: MANȘÉTĂ2 mansetae forme 1) Titlu cu caractere aldine, imprimat pe prima pagină a unui ziar sau a unei publicații periodice, care anunță o știre importantă. 2) Text scurt folosit ca titlu generic pentru mai multe articole de ziar, cu o temă comună. /<fr. manchette, germana Manschette Forme diferite ale cuvantului manseta: mansetae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru manșetă: *manșétă forme, plural e (în franceză manchette, dim. despre manche, mînecă. vezi mînecă). Acea parte a mîneciĭ cămășiĭ care e la pumn și care poate fi și mobilă. – in limbaj vulgar sau argou / jargou și manjetă, (limba rusă manžéta). Ar fi maĭ frumos mînecuță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru manșetă: manșetă forme plural benți, marginile mânecilor cămășei (= limba franceza manchette). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru manșetă: manșétă substantiv feminin, genitiv dativ articulat manșétei; plural manșéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manșetă: manșétă substantiv feminin, plural manșéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANSETA' MÁNȘĂMANSÁRDĂMANSARDÁTMANSARTMANȘÉTĂMÁNSIOMANSIÓNmansiúneMANȘÓN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL manșetă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului manșetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MANȘÉTĂ1 manșetăe forme 1 Bandă fixă sau mobilă de pânză, aplicată în partea de jos a mânecii unei cămăși sau bluze. MANȘÉTĂ2 manșetăe forme 1 Titlu cu caractere aldine, imprimat pe prima pagină a unui ziar sau a unei publicații periodice, care anunță o știre importantă. |
GRAMATICA cuvântului manșetă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului manșetă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul manșetă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE manşetă? Vezi cuvântul manşetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul manşetă?[ man-şe-tă ] Se pare că cuvântul manşetă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL manșetă Inţelegi mai uşor cuvântul manșetă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: bărbușoară-de-munte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul manșetă are forma: manșéte
