 | as |
|
| Manită [ ma-ni-tă ] VEZI SINONIME PENTRU manită PE ESINONIME.COM definiția cuvântului manita în mai multe dicționareDefinițiile pentru manita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a manita (forma la infinitiv) A manita conjugat la timpul prezent:
|
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANITĂ: MANÍTĂ substantiv feminin 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< limba franceza mannite) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANIȚĂ: MANÍȚĂ substantiv feminin (Învechit) Stofă groasă din care se făceau odinioară anterie și rochii. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. FILIMON, C. 209. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANITĂ: MANÍTĂ substantiv feminin (chimie) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, având acțiune laxativă. [< limba franceza mannite]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANITA: MANITÁ, persoană 3 manitează, verb I. reflexiv (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANITA: MANITÁ, persoană 3 manitează, verb I. reflexiv (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANITA: MANITÁ verb reflexiv (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANITĂ: MANÍTĂ substantiv feminin Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din limba franceza mannite. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANITĂ: MANÍTĂ substantiv feminin Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din limba franceza mannite. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru maniță: maníță forme, plural e (limba neogreacă manitsa, manșon). Flm. Un fel de stofă din care se făceaŭ anterie, rochiĭ ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru maniță: maniță forme stofă din care se făceau anterie și rochii (filozofie). [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru maniță: maníță substantiv feminin (învechit) stofă din care se făceau anterie, rochii etc. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manita: manitá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea maniteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manită: manítă substantiv feminin, plural maníte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANITA' MănișMANISAMANÍȘCĂmănitMANITÁMANITÁREMANITÁTMANITOBAMANITÓL |
GRAMATICA cuvântului manită? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului manită. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul manită poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE manită? Vezi cuvântul manită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul manită?[ ma-ni-tă ] Se pare că cuvântul manită are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chitară electrică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul manită are forma: maníte
