 | as |
|
| Maniheism [ ma-ni-he-ism ] VEZI SINONIME PENTRU maniheism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului maniheism în mai multe dicționareDefinițiile pentru maniheism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MANIHEISM: MANIHEÍSM (< limba franceza {i}) substantiv neutru Mișcare religioasă al cărei nume provine de la întemeietorul său Mani. Doctrinar. maniheism încorporează elemente zoroastriste, budiste și creștine și este radical dualist, reprezentând lumea și îndeosebi omul ca o luptă continuă între două principii total independente, al binelui și al răului, (al luminii și al întunericului, al lui Dumnezeu și al diavolului). Mântuirea omului nu este posibilă decât alegând să fie de partea luminii, să practice ascetismul sau cel puțin să respecte o morală strictă și să se pregătească, prin rugăciune și pioșenie, pentru judecata de apoi, când nemaniheii vor cădea definitiv pradă întunericului. Maniheism a atins perioada de maximă înflorire în secolul 3-4, după care a cunoscut prigonirea de către creștini (secolul 5) și islamiști (secolul 8-9). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru maniheism: maniheísm substantiv neutru Doctrină religioasă gnostică din Orientul Apropiat, întemeiată la jumătatea secolul 3 despre Hr. de persanul Mani (Maniheu), potrivit căreia lumea este guvernată de două principii: binele și răul. Materia fiind rea, oamenii se pot mântui numai prin asceza cea mai riguroasă și prin mortificarea trupului. – Din limba franceza maqnichéisme. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANIHEISM: MANIHEÍSM substantiv neutru Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creștine și budiste, susținea ideea luptei veșnice între cele două principii, binele și răul. [< limba franceza manichéisme, conform Maniheu – învățat persan]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANIHEISM: MANIHEÍSM substantiv neutru 1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul. 2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului. (< limba franceza manichéisme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANIHEISM: MANIHEÍSM substantiv neutru Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din limba franceza manichéisme. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANIHEISM: MANIHEÍSM substantiv neutru Mișcare religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din limba franceza manichéisme. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru maniheism: maniheism n. erezia maniheilor cari admiteau două prime principii, unul bun și altul rău. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru maniheism: maniheísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru maniheism: maniheísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANIHEISM' ManigaMăniguțmaniheánMANIHEEÁNMANIHEÍSMMANIHEÍSTMANIHÉUMANIHOTMăniiacul |
GRAMATICA cuvântului maniheism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului maniheism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul maniheism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE maniheism? Vezi cuvântul maniheism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul maniheism?[ ma-ni-he-ism ] Se pare că cuvântul maniheism are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu ști buche?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
