 | as |
|
| Manieră [ ma-ni-e-ră ] VEZI SINONIME PENTRU manieră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului maniera în mai multe dicționareDefinițiile pentru maniera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANIERĂ: MANIÉRĂ, maniere, substantiv feminin 1. (Mai ales la plural ) Fel de a se purta în societate; purtare corectă, cuviincioasă, aleasă. Eu nu știu ce maniere învață copila asta. C. PETRESCU, C. vezi 94. Agapița, găsind în bărbatul său un om cu maniere nobile... se deprinse ușor cu căsătoria. NEGRUZZI, S. I 73. • Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. 2. (Franțuzism) Fel, chip, procedeu, mod. Compoziția din găvănoșel nu știe Didina cum s-o întrebuințeze... scrie-i cum să și-o aplice, să nu te pomenești că-i albește părul, dacă nu știe exact doza și maniera. CARAGIALE, O. VII 5. Feliul cum se purta bătrînul cu musafirii săi și maniera... cu care-i slujea ca pe oameni cumsecade, făcea mai mult decît vinul. CONTEMPORANUL, VII 385. • Locuţiune adverbiala (Franțuzism) De (așa) manieră... = în (așa) chip, în (așa) mod... ♦ Aplicare mecanică a procedeelor stilistice într-o operă literară, datorită căreia se ajunge la artificialitate. Iată greșeala mare: a confunda stilul cu maniera. CARAGIALE, N. forme 30. – Pronunțat; -ni-e-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANIERĂ: MANIERĂ s. 1. (la plural ) apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, moravuri (la plural), năravuri (la plural), obiceiuri plural ), purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talîm. (Ce sînt manieraele astea?) 2. cale, chip, fel, formă, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (regional) cap, modru, (învechit) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (O altă maniera de a rezolva problema.) 3. fel, metodă, mod, stil. (maniera de lucru a cuiva.) 4. fel, gen, mod, modalitate, regim, sistem, stil. (maniera de viață.) 5. chip, fel, gen, mod, sens, (rar) spirit. (Se pot face și alte observații în aceeași maniera.) 6. amabilitate, politețe, (livresc) civilitate. (E de-o maniera ireproșabilă.) 7. decență, jenă, pudoare, rușine, sfială, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de maniera.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANIERĂ: MANIÉRĂ, maniere, substantiv feminin 1. (La plural ) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută. • Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. • Locuţiune adverbiala De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (peiorativ) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [ pronunție: -ni-e-] – Din limba franceza manière. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANIERĂ: MANIÉRĂ, maniere, substantiv feminin 1. (La plural ) Fel de a se purta în societate; comportare, ținută. • Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. • Locuţiune adverbiala De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist, scriitor etc. ♦ (peiorativ) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [ pronunție: -ni-e-] – Din limba franceza manière.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANIERĂ: MANIÉRĂ substantiv feminin 1. (De obicei la plural ) Fel de a se purta în societate; comportare corectă, cuviincioasă. 2. Fel, chip, mod, procedeu. ♦ Mod specific de realizare a unui lucru, a unei opere; ansamblu de procedee și de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare, artificialitate în stil. [pronume -ni-e-. / < limba franceza manière, italiana maniera]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANIERĂ: MANIÉRĂ manierae forme 1) Mod de a se purta; ținută; comportament; conduită. 2) rar Comportare conform regulilor bunei-cuviințe; amabilitate; politețe. 3) Mod de a acționa pentru atingerea unui anumit scop; modalitate; metodă; procedeu; mijloc. [silabe -ni-e-] /<fr. maniere Forme diferite ale cuvantului maniera: manierae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANIERĂ: MANIÉRĂ substantiv feminin 1. (la plural) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. • ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< limba franceza manière) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru manieră: manieră forme 1. mod de a fi sau de a lucra; 2. mod particular unui sciiitor sau artist: a confunda stilul cu maniera CAR.; 3. apucături obișnuite: codul bunelor maniere (în franceză = manière). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru maniera: manierá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu manieréz, persoana a treia singular: el / ea și plural maniereáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manieră: maniéră substantiv feminin (silabe -ni-e-), genitiv dativ articulat maniérei; plural maniére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru manieră: maniéră (-ni-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat maniérei; plural maniére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANIERA' MÂNICÚȚĂMANÍEmâniecíemâniecitúrăMANIÉRĂmanieráreMANIERÁTmâniéreMANIERÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL manieră Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului manieră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce sînt manierăele astea? 2. O altă manieră de a rezolva problema. Manieră de lucru a cuiva. Manieră de viață. Se pot face și alte observații în aceeași manieră. E de-o manieră ireproșabilă. Nu are nici un pic de manieră. MANIÉRĂ manierăe forme 1 Mod de a se purta; ținută; comportament; conduită. |
GRAMATICA cuvântului manieră? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului manieră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul manieră poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE manieră? Vezi cuvântul manieră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul manieră?[ ma-ni-e-ră ] Se pare că cuvântul manieră are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL manieră Inţelegi mai uşor cuvântul manieră dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate = în așa chip, în așa mod Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate = în așa chip Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate = în așa chip Apucături obișnuite: codul bunelor maniere în franceză = manière |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL manieră |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: carul-mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul maniera se conjugă: ei ele maniereáză
