 | as |
|
| Manevră [ ma-ne-vră ] VEZI SINONIME PENTRU manevră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului manevra în mai multe dicționareDefinițiile pentru manevra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a manevra (forma la infinitiv) A manevra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANÉVRĂ, manevre, substantiv feminin 1. Deplasare organizată și rapidă a unei anumite grupări de trupe, pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui. ♦ (Mai ales la plural ) Pregătiri tactice ale unei armate sau ale unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. Tata fusese...la Tîrgoviște cu manevrele. PAS, Z. I 239. Nu vedeți că e cîmpul plin de batalioane romînești, ca la manevre? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. În zădar și ofițerii se luptă, se bat mereu, în zădar mai fac manevre și-n tot chipul se sucesc. NEGRUZZI, S. I 128. 2. Totalitatea operațiilor făcute spre a conduce un tren, o navă, în direcția voită (mai ales la sosire și la plecare), spre a forma garnitura unui tren etc. Trupul...locomotivei de manevră care trăgea un vagon de marfă. DUMITRIU, B. forme 78. Lumea, ca de obicei, se strîngea pe cheu, ca să privească manevra vaporului care pleca. BART, E. 234. ♦ (Concretizat) Frînghie folosită la legarea și mînuirea pînzelor sau la legarea catargelor; aparat de manevrat. Oamenii grăbiți se strîng la posturi în dreptul manevrelor, pilotul își încleștează mînile în roata cîrmei. BART, S. M. 19. 3. figurat Uneltire făcută de cineva pentru a obține, a întreprinde sau a ascunde ceva. Pe urmă a început bănuiala că aș putea fi victima unei abile manevre, CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Cu atîta ești mai vinovată, giupîneasă. Ai ochi și nu vezi manevrele Adelei. ALECSANDRI, T. I 355. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANÉVRĂ, manevre, substantiv feminin 1. (De obicei la plural ) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; prin extensie luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele decuplate în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din portugheză ♦ (concretizat) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (medicină) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. figurat (Mai ales la plural ) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din limba franceza manœuvre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANÉVRĂ, manevre, substantiv feminin 1. (De obicei la plural ) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; prin extensie luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din portugheză ♦ (concretizat) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (medicină) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. figurat (Mai ales la plural ) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din limba franceza manœuvre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANÉVRĂ manevrae forme 1) mai ales la plural Deplasare a trupelor, susținută de regruparea organizată și rapidă a acestora în timpul operațiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neașteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces. 2) Ansamblu de exerciții tactice, prevăzute pentru instruirea militară a trupelor în condiții asemănătoare cu cele de luptă. 3) Totalitate de operații necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operații executate în vederea schimbării direcției de deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostării sau ieșirii din portugheză 5) figurat Mijloc de a acționa în vederea atingerii cu orice preț a unui scop. 6) Parâmă folosită la fixarea și mânuirea pânzelor și a catargelor. /<fr. manoeuvre Forme diferite ale cuvantului manevra: manevrae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANEVRA: MANEVRÁ, manevrez, verb I. 1. intranzitiv (Despre un tren) A executa mișcările pregătitoare necesare pentru formarea sau descompunerea unei garnituri, cum și pentru deplasarea vagoanelor la locul de destinație. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67. ♦ tranzitiv A conduce, a pune în mișcare. 2. intranzitiv (Despre armate) A executa deplasări organizate și rapide, pe cîmpul de luptă sau de operații. 3. intranzitiv figurat A întrebuința diverse mijloace (de obicei necorecte) pentru a reuși într-o acțiune; a unelti. 4. tranzitiv (Cu privire la sume de bani) A mînui, a folosi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANÉVRĂ substantiv feminin 1. Manevrare. 2. (termen militar; la plural ) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (prin extensie) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată. 3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (marină) Frânghie folosită la legarea și mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 4. (figurat) Uneltire, intrigă, mașinație. [conform limba franceza manoeuvre, limba rusă manevr, germana Manöver < latina manus – mână, opera – lucru]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANÉVRĂ substantiv feminin 1. manevrare. 2. (la plural) pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă. 3. totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. parâmă la fixarea și manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (figurat) uneltire, intrigă, mașinație. (< limba franceza manoeuvre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANEVRA: MANEVRÁ, manevrez, verb I. 1. intranzitiv (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. intranzitiv (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. tranzitiv A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. intranzitiv figurat A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din limba franceza manœuvrer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANEVRA: MANEVRÁ, manevrez, verb I. 1. intranzitiv (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. intranzitiv (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. tranzitiv A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. intranzitiv figurat A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din limba franceza manœuvrer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru manevră: *manévră forme, plural e (limba rusă manévr, plural -vry, despre germana manöver, care e limba franceza manoeuvre, italiana manovra, despre latina popular *manuópera [manu, cu mîna și ópera, operă, lucrare], apoĭ *manópera. vezi manoperă). Marĭ exercițiĭ saŭ evoluțiunĭ ale uneĭ armate saŭ flote. figurat Manoperă, uneltire, tertip. (Și propriŭ și figurat se uzitează maĭ mult la plural ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRA: MANEVRÁ verb I. 1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦ trecut A conduce, a pune în mișcare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice. 3. intr. (figurat) A unelti. 4. trecut A mânui, a folosi (fonduri, bani). [< limba franceza manoeuvrer, după manevră]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRA: MANEVRÁ verb I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevră (3). 2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice. 3. (figurat) a unelti. II. trecut 1. a conduce, a pune în mișcare o navă. 2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< limba franceza manoeuvrer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru manevră: manevră, manevre substantiv feminin 1. (mai ales la plural ) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. 2. (argoul lumii interlope) faptă antisocială. 3. (deț.) afacere cu obiecte interzise în penitenciar. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru manevră: manévră (manévre), substantiv feminin – Luptă, manoperă. în franceză manoeuvre, conform italiana manovra. E dubletul lui manoperă, substantiv feminin, format artificial după limba franceza , ca spaniolă maniobra. – derivat manevra, verb Forme diferite ale cuvantului manevra: manévre Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru manevră: manevră substantiv verbal INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. UNELTIRE. VICLENIE. VICLEȘUG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANEVRĂ s. 1. (termen militar) (învechit) manoperă. (manevrae de infanterie.) 2. manevrare, manipulare, mînuire, (rar) manipulație. (manevra unui sistem tehnic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru manevră: manevră forme 1. mișcarea trupelor în campanie; 2. arta de a face evoluțiuni cu o corabie. vezi manoperă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manevra: manevrá verb (silabe -vra), indicativ prezent persoana întâi singular: eu manevréz, persoana a treia singular: el / ea și plural manevreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANEVRA: MANEVRÁ verb a manipula, a mânui, (învechit) a mania. (A manevra un dispozitiv.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANEVRA: MANEVRA verb a manipula, a mînui, (învechit) a mania. (A manevra un dispozitiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ: MANÉVRĂ s. 1. (învechit) manoperă. (manevra de infanterie.) 2. vezi manevrare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manevră: manévră substantiv feminin (silabe -vră), genitiv dativ articulat manévrei; plural manévre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru manevră: manévră (-ne-vră) substantiv feminin, genitiv dativ articulat manévrei; plural manévre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru manevra: manevrá (a manevra) (-ne-vra) verb, indicativ prezent 3 manevreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANEVRA' MANÉTĂMANETHONMANETÓNMANETTIAMANEVRÁMANEVRÁBILMANEVRABILITÁTEMANEVRÁNTMANEVRÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL manevra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului manevra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MANÉVRĂ manevrae forme 1 mai ales la plural Deplasare a trupelor, susținută de regruparea organizată și rapidă a acestora în timpul operațiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neașteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces. Manevrae de infanterie. Manevra unui sistem tehnic. A manevra un dispozitiv. A manevra un dispozitiv. Manevra de infanterie. Manevrá a manevra -ne-vra verb, indicativ prezent 3 manevreáză. |
GRAMATICA cuvântului manevra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului manevra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul manevra poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE manevră? Vezi cuvântul manevră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul manevră?[ ma-ne-vră ] Se pare că cuvântul manevră are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL manevra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sarpe de casă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul manevra se conjugă: ei ele manevreáză
