 | as |
|
| Mândreţe [ mân-dre-ţe ] VEZI SINONIME PENTRU mândreţe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mandrete în mai multe dicționareDefinițiile pentru mandrete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÂNDREȚE: MÂNDRÉȚE, (2) mândreți, substantiv feminin 1. Frumusețe, splendoare. 2. (concretizat) Ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + sufix -ețe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÂNDREȚE: MÂNDRÉȚE, mândreți, substantiv feminin 1. Frumusețe, splendoare. 2. (concretizat) Ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + sufix -ețe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MÂNDREȚE: MÂNDRÉȚE mandrete forme 1) Frumusețe deosebită; splendoare. 2) Ființă sau lucru cu aspect foarte frumos. O mandrete de fată. /mândru + sufix mandreteețe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mândrețe: mândrețe forme 1. frumusețe: își oglindea mândrețea în luciul apei; 2. splendoare, magnificență: ce mândrețe! [ vezi mândru]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru mândrețe: mândréțe, mândreți, substantiv feminin – (popular) Frumusețe, splendoare. – Din mândru + sufix -ețe (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mândrețe: mândréțe substantiv feminin, articulat mândréțea, genitiv dativ articulat mândréții; (obiecte, ființe) plural mândréțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mândrețe: mândréțe substantiv feminin, articulat mândréțea, genitiv dativ articulat mândréții; (obiecte, ființe) plural mândréți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÂNDREȚE: MÂNDRÉȚE substantiv verbal frumusețe. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mândrețe: Mândrețe ≠ pocitanie Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANDRETE' MÂNDREMANDREAmândreleMÂNDRÉNIEMÂNDRÉȚEMÂNDRÍMÂNDRÍEMANDRÍLMANDRÍN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mândrețe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mândrețe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÂNDRÉȚE mândrețe forme 1 Frumusețe deosebită; splendoare. O mândrețe de fată. /mândru + sufix mândrețeețe. |
GRAMATICA cuvântului Mândrețe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mândrețe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mândrețe poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mândreţe? Vezi cuvântul mândreţe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mândreţe?[ mân-dre-ţe ] Se pare că cuvântul mândreţe are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mândrețe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Puț orb?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mândrețe are forma: mândréțe
