 | as |
|
| Mandata [ man-da-ta ] VEZI SINONIME PENTRU mandata PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mandata în mai multe dicționareDefinițiile pentru mandata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mandata (forma la infinitiv) A mandata conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDATA: MANDATÁ verb I. trecut A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< limba franceza mandater]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANDATA: MANDATÁ, mandatez, verb I. tranzitiv (Franțuzism; cu privire Ia o sumă de bani) A decide, a dispune să se facă o plată; a ordonanța. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDATA: MANDATÁ verb trecut 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< limba franceza mandater) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANDATA: MANDATÁ, mandatez, verb I. tranzitiv (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din limba franceza mandater. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANDATA: MANDATÁ, mandatez, verb I. tranzitiv (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din limba franceza mandater. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mandata: mandatá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mandatéz, persoana a treia singular: el / ea și plural mandateáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mandata: mandatá (a mandata) verb, indicativ prezent 3 mandateáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mandata: mandata verb vezi ORDONANȚA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANDATA' mandarinálMANDARINÁTmandarinízmMANDÁTMANDATÁMANDATÁRmandatárămandatáremandatariát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mandata Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mandata dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mandatá a mandata verb, indicativ prezent 3 mandateáză. |
GRAMATICA cuvântului mandata? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mandata. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mandata poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mandata? Vezi cuvântul mandata desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mandata?[ man-da-ta ] Se pare că cuvântul mandata are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mandata |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Calm plat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mandata se conjugă: ei ele mandateáză
