 | as |
|
| Mandat [ man-dat ] VEZI SINONIME PENTRU mandat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mandat în mai multe dicționareDefinițiile pentru mandat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDÁT, mandate, substantiv neutru 1. Împuternicire dată cuiva de către una sau mai multe persoane pentru a le apăra interesele; însărcinare. vezi procură. La toate congresele internaționale de navigație lua parte ca delegat, avînd mandat să reprezinte interesele armatorilor din marina comercială grecească. BART, E. 303. • (Ieșit din uz) Teritoriu sub mandat = teritoriu sub tutelă. Mandat asupra coloniilor = tutelă internațională. 2. (juridic, în expresie) Mandat de aducere - ordin dat unui organ de miliție, de către procuror, anchetator penal sau o instanță de judecată, pentru a aduce o persoană în fața acestora. Mandat de arestare = ordin dat unui organ de miliție, de către procuror, anchetator penal sau o instanță de judecată, pentru arestarea unui învinuit într-o pricină penală. (Ieșit din uz) Mandat de depunere = ordin dat de judecătorul de instrucție organelor de poliție judiciară pentru a ridica și ține la dispoziția lui, timp de 24 de ore, o persoană învinuită. 3. (În expresie) Mandat (poștal) = formular tip pe baza căruia se expediază prin poștă o sumă de bani pentru a fi plătită destinatarului. Și mumă-sa scontase al pensiei mandat, Jertfind o lună-ntreagă din zilnica ei hrană. MACEDONSKI, O. i 45. 4. (Neobișnuit) Scrisoare. Mă pomenii c-un mandat Că Tița s-a măritat. ȘEZ. VII 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDÁT, mandate, substantiv neutru 1. Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură. • Teritoriu sub mandat = (în trecut) teritoriu administrat de o țară străină în baza hotărârii unui for internațional. 2. (juridic) Dispoziție, ordin. • Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordonă arestarea unui învinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere = ordin scris dat unui organ de a aduce o persoană (învinuit, martor sau expert) în fața unei instanțe judecătorești sau a unui organ de cercetare penală, pentru a da declarații, lămuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului; prin extensie formular completat în acest scop, pe baza căruia se face transmiterea sumei; sumă de bani expediată sau primită astfel. – Din limba franceza mandat. conform germana Mandat. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDÁT, mandate, substantiv neutru 1. Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură. • Teritoriu sub mandat = (în trecut) teritoriu administrat de o țară străină în baza hotărârii unui for internațional. 2. (juridic) Dispoziție, ordin. • Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordonă arestarea unui învinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere = ordin scris dat unui organ de a aduce o persoană (învinuit, martor sau expert) în fața unei instanțe judecătorești sau a unui organ de cercetare penală, pentru a da declarații, lămuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului; prin extensie formular completat în acest scop, pe baza căruia se face transmiterea sumei; sumă de bani expediată sau primită astfel. – Din limba franceza mandat. conform germana Mandat. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDÁT substantiv neutru 1. Împuternicire dată cuiva de către o persoană sau de către o autoritate de a vorbi sau de a lucra în numele său. • Teritoriu sub mandat = formă de administrare a fostelor colonii încredințate după primul război mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanță judecătorească prin care o persoană este chemată în fața justiției sau este încarcerată. • Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciară prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forța) în fața unei instanțe a unui martor (într-o pricină penală). 3. Ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său. • Mandat poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă. [conform limba franceza mandat, italiana mandato, latina mandatum, germana Mandat]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDÁT substantiv neutru 1. împuternicire dată cuiva de către o persoană sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra în numele său. ♦ teritoriu sub mandat = formă de administrare a fostelor colonii, încredințate după primul război mondial spre administrare altor state. 2. funcție, putere pe care o deține un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat în fața justiției sau încarcerat. 4. ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său. ♦ mandat poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă. (< limba franceza mandat, germana Mandat) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDÁT mandate n. 1) Misiune acordată cuiva de o persoană pentru a acționa în numele ei. 2) Document care certifică o astfel de misiune. 3) Dispoziție emisă de o autoritate sau de o persoană oficială spre a fi îndeplinită de cei vizați. • mandat de arest act scris prin care un organ judiciar ordonă arestarea unei persoane. 4) mandat poștal formular-tip pe baza căruia se poate expedia prin poștă o sumă de bani. 5) Sumă de bani expediată sau primită astfel. /<fr. mandat Forme diferite ale cuvantului mandat: mandate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDAT substantiv delegație, împuternicire, procură, (învechit) procurație, vechilet, vechilimea, vechilîc, (grecism învechit) plirexusiotită. (I-a dat mandat pentru a ridica banii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mandat: mandat substantiv verbal DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ORDIN. PORUNCĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mandat: mandát substantiv neutru, plural mandáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANDAT: MANDÁT substantiv verbal delegație. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mandat: mandát substantiv neutru, plural mandáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANDAT' MANDARÍNĂmandarinálMANDARINÁTmandarinízmMANDÁTMANDATÁMANDATÁRmandatárămandatáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mandat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mandat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MANDÁT mandate n. • mandat de arest act scris prin care un organ judiciar ordonă arestarea unei persoane. 4 mandat poștal formular-tip pe baza căruia se poate expedia prin poștă o sumă de bani. I-a dat mandat pentru a ridica banii. |
GRAMATICA cuvântului mandat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mandat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mandat poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mandat? Vezi cuvântul mandat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mandat?[ man-dat ] Se pare că cuvântul mandat are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mandat Inţelegi mai uşor cuvântul mandat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ieșit din uz Teritoriu sub mandat = teritoriu sub tutelă Mandat asupra coloniilor = tutelă internațională Mandat de arestare = ordin dat unui organ de miliție, de către procuror, anchetator penal sau o instanță de judecată, pentru arestarea unui învinuit într-o pricină penală Ieșit din uz Mandat de depunere = ordin dat de judecătorul de instrucție organelor de poliție judiciară pentru a ridica și ține la dispoziția lui, timp de 24 de ore, o persoană învinuită În expresie Mandat poștal = formular tip pe baza căruia se expediază prin poștă o sumă de bani pentru a fi plătită destinatarului Teritoriu sub mandat = în trecut teritoriu administrat de o țară străină în baza hotărârii unui for internațional Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordonă arestarea unui învinuit, inculpat sau condamnat Mandat de aducere = ordin scris dat unui organ de a aduce o persoană învinuit, martor sau expert în fața unei instanțe judecătorești sau a unui organ de cercetare penală, pentru a da declarații, lămuriri, pentru a efectua unele expertize etc Teritoriu sub mandat = în trecut teritoriu administrat de o țară străină în baza hotărârii unui for internațional Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordonă arestarea unui învinuit, inculpat sau condamnat Mandat de aducere = ordin scris dat unui organ de a aduce o persoană învinuit, martor sau expert în fața unei instanțe judecătorești sau a unui organ de cercetare penală, pentru a da declarații, lămuriri, pentru a efectua unele expertize etc Teritoriu sub mandat = formă de administrare a fostelor colonii încredințate după primul război mondial spre administrare altor state Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciară prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea cu forța în fața unei instanțe a unui martor într-o pricină penală Mandat poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă ♦ teritoriu sub mandat = formă de administrare a fostelor colonii, încredințate după primul război mondial spre administrare altor state ♦ mandat poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mandat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Unde-ți stau picioarele îți va sta și capul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mandat are forma: mandáte
