 | as |
|
| Mai [ ma-i ] VEZI SINONIME PENTRU mai PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mai în mai multe dicționareDefinițiile pentru mai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAI: MAI1 adverb I. (Înaintea unui adjectiv, a unui adverb sau a unei locuțiuni adjectivale ori adverbiale) 1. (Servește la formarea gradului comparativ de superioritate) Mîne plec în zori de zi... Însă pînă mîne Vino mai aproape, – zi Doina mea, stăpîne! IOSIF, P. 51. Mai bine să te tocmești întîi, decît pe urmă. CREANGĂ, P. 151. Se pregătesc ca într-o școală pentru alte lupte mai mari ce îi așteaptă. BĂLCESCU, O. II 12. • (În locuțiuni, întărind sensul unor cuvinte) Și mai; și mai și vezi și. Cît mai vezi cît. Tot mai vezi tot. Cu atît mai vezi atît. Mai ales vezi ales. Mai cu seamă vezi seamă. Mai bine vezi bine. Care mai de care vezi care. (Regional) Mai vîrtos vezi vîrtos. (Învechit) Mai cu asupra vezi asupra. (Pleonastic) Mai întîi (și-ntîi) = în primul rînd. Cum ajunge la fîntînă, scoate mai întîi furca de unde-o avea strînsă și apoi se pune jos să se odihnească. CREANGĂ, P. 96. Mai (î)nainte. Ai voit, amice, ca, mai înainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. Mai apoi = pe urmă. • (Rar, înaintea unui substantiv) în mai îmbilșugare decît trăim acum. NEGRUZZI, substantiv neutru 177. 2. (Precedat de articolul «cel», servește la formarea superlativului relativ) Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adinei ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. Păduricea Bănesei... este locul cel mai romantic în preajma capitalei noastre. BOLLIAC, O. 214. • (Rar, înaintea unui substantiv) Laura... judeci ca cea mai femeie dintre femei. C. PETRESCU, Î. I 9. • (Precedat de «ce», în construcții exclamative, are valoare de superlativ absolut) Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: «Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră». COȘBUC, P. I 97. (În expresie) Mai rar = deosebit, neobișnuit, întîlnit rareori. Așa lovitură, mai rar! SADOVEANU, la TDRG. II. (Cu valoare atenuantă, înaintea adjectivelor, adverbelor, locuțiunilor adjectivale și adverbiale) Galeria era ticsită de dame frumoase, frumușele și mai slutișoare. NEGRUZZI, S. I 36. • Expresia: Mai mult sau mai puțin vezi mult. • (Înaintea unui verb) Puțin, în oarecare măsură. Dar vîntul s-a mai potolit. CARAGIALE, P. 38. Ninsoarea mai încetase și după multă trudă am găsit drumul. CREANGĂ, A. 32. Te-ai mai încălzit? ALECSANDRI, T. I 460. • Expresia: (Acum) mai vii de-acasă vezi acasă. Așa mai merge vezi merge. • (În corelație cu determinări cantitative) Să mai citești puțin. • (Precedat de determinări cantitative) Vino un pic (oleacă, puțin, ceva) mai tîrziu. III. (Mai ales înaintea unui substantiv sau verb) Aproape; aproximativ, cam. [îi făceau] felurite mustrări: care pentru miel furat mai an din stînă, care pentru un mînzat sugrumat în ocol. GANE, N. I 129. Mai îmi vine a crede că aiasta-i țara spinilor. CREANGĂ, P. 203. ♦ (Urmat de o propoziție subordonată introdusă prin conjuncție «că» sau «să») Aproape... Dacă nu era binele ce mi-ai făcut și rugăciunea puilor mei, mai că te mîncam. ISPIRESCU, E. 90. Numai iată ce dă de un cuptiori nelipit și mai să se risipească, CREANGĂ, P. 287. La pămînt mai că ajunge al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 85. ♦ (Întărit prin repetiție) Mai-mai = cît pe ce, gata-gata. Biet Achim era mai-mai Să zboare precum zboar-un pai. COȘBUC, P. II 230. Îi dedică cărțile sale... numindu-l mai-mai un al doilea Alexandru Machedon. HASDEU, I vezi 241. (Neobișnuit) Mai că mai = aproape că... Ș-așa bine că fugea, Mai că mai îl agiungea. ALECSANDRI, P. P. 151. IV. (Înaintea unui verb) 1. (Arată valoarea durativă a acțiunii) încă, și acum. Acolo încă nu-i iarnă și oile mai găsesc verdeață. SADOVEANU, B. 59. Mai merge el înainte prin codru, cît merge. CREANGĂ, P. 200. Vai! tot mai gîndești la anii., Cînd visam în academii? EMINESCU, O. I 140. • (Cu verbe la forma negativă) Hai, nu mai sta la îndoială, CREANGĂ, P. 203. Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stinge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plînge, nu mai plînge! EMINESCU, O. I 83. De te-aș prinde-n mina mea, Zile tu n-ai mai avea. ALECSANDRI, P. II 23. • Expresia: Mai e vorbă! = desigur, neapărat, fără îndoială. Adevărat să fie...? – Mai e vorbă! ISPIRESCU, I. 274. • (În formule familiare interogative, cu referire la o situație nouă, necunoscută vorbitorului) Ce mai faci? Cum o mai duci? Ce se mai aude? (Arată repetarea acțiunii) Iar, iarăși, din nou, încă o dată. De ce să mai vie dacă el n-o iubește mult. REBREANU, R. I 246. Mi-a ajutat să ajung ca să nu mai puie mina pe mine un voinic. ISPIRESCU, E. 3. Poate să ne mai întîlnim. CREANGĂ, P. 192. • (Cu verbe la forma negativă) Nu ne-am mai văzut de treizeci de ani. C. PETRESCU, C. vezi 107. Înapoi nu m-oi mai întoarce, CREANGĂ, P. 192. • (Întregit prin «iar»,«iarăși», «și»,«încă», «încă o dată»,«o dată» etc.) M-ai făcut să mai fiu o dată pe lume cum doream. ISPIRESCU, E. 16. Cerbul începe a bea hîlpav la apă rece; apoi mai boncăluiește și iar mai bea cîte un răstimp. CREANGĂ, P. 225. 3. (Arată nedumerire) După aceea. Furnicile parcă intrase în pâmînt; s-au mistuit,de nu se știe ce s-au mai făcut. CREANGĂ, P. 264. • (În interogații retorice) Mai știu eu ce-aș verb reflexiv:ea s-ascult! COȘBUC, P. I 49. Mai știi de unde sare iepurele? CREANGĂ, P. 172. Ce mai atîta vorbă (sau ce mai încoace-încolo), se zice cînd voim să punem capăt unei discuții, să îndepărtăm o îndoială, o ezitare. vezi (Folosit pentru a accentua un anumit element al contextului) 1. (În enumerări) Și în plus, în afară de aceasta, pe lîngă aceasta. Oleacă di brînză cu smîntînă, mai un vinișor. C. PETRESCU, Î. II 204. Dacă vede și vede, taie baierile de la traistă, mai căpețala din capul unei iepe și face cum poate, de leagă el gîrnețul. CREANGĂ, P. 125. Leafă avea, pămînt de așijderea, mai ceva vitișoare. CONTEMPORANUL, VI 97. 2. (Repetat, arată o alternare, o oscilare între două idei) Cînd... cînd, ba... ba, parte... parte. Mai una, mai alta. cn Cugeta că mai cu marghiolii, mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, E. 109. Mai cu degetele depeni, Mai sucești verb reflexiv:eo țigară, numeri fire de musteți. EMINESCU, O. I 155. VI. (În propoziții și construcții exclamative, uneori întărit cu alte cuvinte; intensifică ideea din frază) Că bine mai zici tu, nevastă, răspunse bărbatu-său. CREANGĂ, P. 15. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! EMINESCU, O. I 147. I! Ce de mai belșug, mămulica me! ALECSANDRI, T. 898. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MAI: MAI1 adverb 1) (servește la formarea gradului comparativ) mai încet. mai înalt. mai bun. 2) (în îmbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) servește la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. Cel mai înalt. 3) (atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) În parte; întrucâtva; într-o oarecare măsură. Ploaia mai încetase. 4) (exprimă ideea de aproximație) Aproape; aproximativ. Cam mai îmi vine a crede. 5) În oarecare măsură; puțin. Vântul s-a mai potolit. verb reflexiv:ea să mai lucreze. 6) (arată că o acțiune durează încă) mai lucrează lăcătuș. 7) (arată repetarea unei acțiuni) Din nou; iar. L-ai mai văzut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce mai fulgeră! 9) (exprimă ideea de aproximație) Aproape; cam; aproximativ. mai cât dânsul de mare. mai nimic. • mai-mai gata-gata; cât pe ce. 10) În afară de aceasta; în plus. • Ce mai atâta vorbă să terminăm discuția. /<lat. magis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂI: MĂI interjecție 1. (Familiar) Cuvînt cu care ne adresăm uneia sau uneori mai multor persoane masculine; prin extensie și uneia sau mai multor femei. Ia ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpînire pe mine, zise Gerilă. CREANGĂ, P. 253. • (Întărit prin pronume) Tu, măi, ești bun de trăit în pădure cu lupii. CREANGĂ, P. 252. • (Urmat de substantive la vocativ) Mâi fraților! zise Botgros cu mare mîhnire, cine știe dacă ne-om mai întîlni! SADOVEANU, O. I 114. Apoi, dă, măi nevastă, sîngele apă nu se face. CREANGĂ, P. 38. 2. (Mai ales repetat) Exclamație prin care se exprimă uimirea, mirarea, nedumerirea, neîncrederea. Măi, măi! se minună profesorul. C. PETRESCU, R. DR. 126. Măi, măi, măi, că multe-ți mai văd ochii! CREANGĂ, P. 241. – Variantă: mă (CREANGĂ, P. 45, BIBICESCU, P. P. 37, TEODORESCU, P. P. 120) interjecție Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru măi: măi interjecție – Servește la adresare și mirare. – Variante (Muntenia) mă. latina mǒdǒ, redus la *mo, conform italiana mo, sard. moi, immoi; conform amu și, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › păi. Explicațiile anterioare consideră acest cuvînt inseparabil de măre (Cihac, II, 718; Tiktin; Șeineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar această identitate nu pare evidentă. Cu atît mai puțin sigură este afirmația dicționarelor în general, că este interjecție de adresare către un bărbat, căci în Moldova se folosește și pentru femei și că peste tot este foarte folosită în imprecație fără obiect definit: măi, să fie-al dracului. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 198). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAI: MAI3, maiuri, substantiv neutru Unealtă în formă de ciocan, de obicei de lemn, folosită în dulgherie și rotărie; unealtă de diverse forme, uneori acționată mecanic, folosită la îndesarea betonurilor, terasamentelor etc. Dintr-o dată, ca lovit cu un mai în creștetul capului, a închis ochii. GALAN, Z. R. 309. Ciocanele băteau, malurile greoaie de lemn icneau... toți lucrau cu un zor nemaipomenit la înjghebarea unui sat model. ANGHEL-IOSIF, C. L. 54. ♦ Unealtă de lemn de forma unei lopeți cu coada scurtă, cu care se bat uneori rufele cînd se spală. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAI: MAI2 substantiv masculin Numele lunii a cincea a anului; (popular) florar. La braț vă strecurați afară, Prin parcul liniștit să stai Cu ea, pe-o bancă solitară, în noaptea tainică de mai. TOPÎRCEANU, B. 67. A revenit albastrul mai! Flori în grădină, flori pe plai Și flori la pălărie! IOSIF, PATR. 15. Era boboc de trandafir din luna lui mai. CREANGĂ, P. 276. 1 Mai = ziua internațională a muncii. Miere de mai = miere cu un parfum special, făcută de albine din nectarul florilor care înfloresc în luna mai. Pelin de mai vezi pelin (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MAI: MAI substantiv unelta. 1. Măilă mold. (Sd VI 82). 2. Măescu, Iancu (AO XVII 311); Măești (16 A II 111). 3. Maia forme, țig. (16 A II 132); – t., ard. (14 C I 234); – substantiv, munt; + -an. Măian, și Moian (Jiul ard). 4. Maiuoga 1636 (D Gorj); + -an: Maiogan, Alexa băn. act. Maiuga, Șt. (Î Div). 5. Măișa b (Cat mold II); Măișcan (17 B III 407). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂI: MĂI interjecție (familial) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; bă. 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admirație; mirare, nedumerire; neîncredere; nemulțumire; ironie. [Variante: mă interjecție] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mai: mái substantiv masculin – Numele lunii florar. – Mr., megl. maiu, istr. mai. limba neogreacă Mάιος, din latina Maius (Philippide, O rămășiță, 13; Pascu, Beiträge, 10), în parte prin intermediul limba slavă (veche) maj (Tiktin; Vasmer, greacă, 93), conform limba turcă maios, albaneză, limba bulgară maj. derivat directă din latina (Pușcariu 1018; Candrea-Dens., 1040; REW 5250) pare îndoielnică. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru măi!: măi! interjecție 1. termen de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior 2. termen folosit pentru a exprima admirație, mirare, nedumerire, neîncredere, nemulțumire, ironie Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mai: mai adverb 1. indică în genere o cantitate sau intensitate; 2. servă la formarea comparativului și superlativului: mai bun, cel mai bun; 3. exprimă o continuitate: tot mai trăiește, mai adu lemne; 4. o aproximațiune: mai era să cadă, mai toți. [latina MAGIS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mai: mái (máiuri), substantiv neutru – Ficat. în limba maghiara máj (Tiktin; Gáldi, Dict., 143). În Moldova și Transilvania (ALR, I, 46). – derivat măior, substantiv masculin (Transilvania, caltaboș cu ficat de porc); măietic, substantiv masculin (rar, caltaboș); măieș, substantiv masculin (Transilvania, caltaboș). Forme diferite ale cuvantului mai: máiuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MAI: MAI s. 1. măciucă. (mai pentru tasarea terenului.) 2. (prin Transilvania) apăsător, (învechit) tocmac. (mai de bătut pari.) 3. (Maramures, Transilvania și Bucovina) pranic. (mai de bătut rufele, cînd se spală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAI: MAI2, maiuri, substantiv neutru Nume pentru diferite unelte sau părți de unelte în formă de ciocan (de lemn), care servesc la bătut, îndesat, nivelat etc. ♦ (regional) Bătător2. – latina malleus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAI: MAI2, maiuri, substantiv neutru Nume dat diferitelor unelte sau părți de unelte în formă de ciocan (de lemn), care servesc la bătut, îndesat, nivelat etc. ♦ (regional) Bătător2. – latina malleus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAI4: MAI4, maiuri, substantiv neutru (Moldova, Transilvania) Ficat. L-au spălat frumușel: inima, maiul. SBIERA, P. 291. Nu trebuie să mănînce mai sau rînză de pasere. ȘEZ. III 150. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MAI: MAI adverb 1. încă. (Oile mai găsesc verdeață.) 2. cam, (învechit) camai. (mai rar așa om.) 3. aproape, gata. (Era mai să-l prind.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAI4: MAI4 substantiv masculin invariabil A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar. – latina maius, limba slavă (veche) maĭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂI: MĂI interjecție (se folosește ca adresare către o persoană de sex masculin). [Variante mă] /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MAI: MAI adverb 1. încă. (Oile mai găsesc verdeață.) 2. cam, (învechit) camai. (mai rar așa om.) 3. gata. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAI4: MAI4 substantiv masculin A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar. – latina maius, limba slavă (veche) maĭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mai: mai2 (lună) (dar: 1 Mai (Ziua Muncii) [1 citit întấi]) substantiv masculin, genitiv dativ lui mai; abreviere V/.05./-05- Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MAI: MAI substantiv (popular) florar, (regional) frunzar, prătar. (mai este a cincea lună a anului.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MAI: MAI substantiv (popular) florar, (regional) frunzar, prătar. (mai este a cincea lună a anului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mai: mai (luna) substantiv masculin invariabil (dar:1 Mai), genitiv dativ articulat lui mai; simbol V (și:. 5./-5-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂI: MĂI interjecție hăi!, (popular și fam.) bă!, (popular) bre! (mai! tu de colo!) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂI: MĂI interjecție hăi!, (popular și fam.) bă!, (popular) bre! (mai! tu de colo!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MAI: MAI, luna: Maiu b., 1750, ard. (Paș); numele evocă ziua de 1 mai. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MAI: MAI substantiv verbal ciocan, ficat, mustuitor, pat, pilug, pisălog. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mai: mai substantiv verbal CIOCAN. FICAT. MUSTUITOR. PAT. PILUG. PISĂLOG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MAI: MAI2 m. A cincea lună a anului; florar. /<lat. maius Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAI: MAI3, maiuri, substantiv neutru (regional) Ficat. – Din limba maghiară máj. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAI: MAI3, maiuri, substantiv neutru (regional) Ficat. – Din limba maghiară máj. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mai: mai3 (ciocan, ficat) (regional) substantiv neutru, plural máiuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mai: mai (ciocan, ficat) substantiv neutru, plural máiuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂI: MĂI interjecție vezi mă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru măi!: măi! int. vezi mă! Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măi: măi vezi mă1 Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mai: mai adverb Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mai: mai1 adverb Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MAI' măhúiemahúnămahútmahzárMAIMAI-DE-ÁPĂmái-maiMAI-MÁREmai-márele |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mai Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mai dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MAI1 adverb 1 servește la formarea gradului comparativ mai încet. Mai înalt. Mai bun. 2 în îmbinare cu articolul cel, cea cei, cele servește la formarea gradului superlativ relativ Cel mai bun. Cel mai înalt. Ploaia mai încetase. Cam mai îmi vine a crede. Vântul s-a mai potolit. Verb reflexiv:ea să mai lucreze. 6 arată că o acțiune durează încă mai lucrează lăcătuș. L-ai mai văzut pe Gheorghe? 8 cu sens intensiv Ce mai fulgeră! 9 exprimă ideea de aproximație Aproape; cam; aproximativ. Mai cât dânsul de mare. Mai nimic. • mai-mai gata-gata; cât pe ce. • Ce mai atâta vorbă să terminăm discuția. Mai pentru tasarea terenului. Mai de bătut pari. Mai de bătut rufele, când se spală. Mai pentru tasarea terenului. Mai de bătut pari. Mai de bătut rufele, cînd se spală. Oile mai găsesc verdeață. Mai rar așa om. Era mai să-l prind. Oile mai găsesc verdeață. Mai rar așa om. Mai este a cincea lună a anului. Mai este a cincea lună a anului. bă!, popular bre! mai! tu de colo!. bă!, popular bre! mai! tu de colo!. |
GRAMATICA cuvântului mai? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mai. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mai poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mai? Vezi cuvântul mai desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mai?[ ma-i ] Se pare că cuvântul mai are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mai Inţelegi mai uşor cuvântul mai dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePleonastic Mai întîi și-ntîi = în primul rînd Mai apoi = pe urmă În expresie Mai rar = deosebit, neobișnuit, întîlnit rareori ♦ Întărit prin repetiție Mai-mai = cît pe ce, gata-gata Neobișnuit Mai că mai = aproape că Mai e vorbă! = desigur, neapărat, fără îndoială 1 Mai = ziua internațională a muncii Miere de mai = miere cu un parfum special, făcută de albine din nectarul florilor care înfloresc în luna mai |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mai |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în mișcare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mai are forma: máiuri
