 | as |
|
| Perfect [ per-fect ] VEZI SINONIME PENTRU perfect PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mai mult ca perfect în mai multe dicționareDefinițiile pentru mai mult ca perfect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT2, -Ă, perfecți, -te, adjectiv 1. Care întrunește toate calitățile cerute, care nu lasă nimic de dorit, lipsit cu totul de defecte; desăvîrșit. vezi impecabil, ireproșabil. Levante, ca tip, e perfect în toate privințele. MACEDONSKI, O. IV 68. Tot ce altor oameni le pare un defect în ochii mei lucește plăcut, vioi, perfect. ALECSANDRI, T. II 377. 2. Deplin, complet, desăvîrșit, absolut. Perfecta simetrie a crucilor albe din cimitirul eroilor pare atunci un scrîșnet de calcar dureros. BOGZA, C. O. 320. verb reflexiv:eu libertate absolută!... verb reflexiv:eu egalitatea perfectă!... Să nu mai fie săraci și bogați, mici și mari. ALECSANDRI, T. I 232. ♦ (Adverbial) Poți să pleci, poți să rămîi. Mi-e perfect egal. Eu beau singur și tac. C. PETRESCU, Î. II 191. Ar fi perfect dacă ar putea să-i scrie. REBREANU, R. I 183. ♦ (Adverbial, eliptic, cu valoarea unei propoziții afirmative) Sînt de acord, îmi convine; foarte bine, excelent, bravo. Poți să vii la ora 6? – Da. – Perfect. Atunci te aștept. 3. (fizică; în expresie) Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. 4. (matematică; numai în expresie) Număr perfect = număr întreg care este egal cu suma divizorilor lui pozitivi. Șase este un număr perfect, pentru că este egal cu suma divizorilor săi (1, 2, 3). Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT, -Ă, perfecți, -te, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. • Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. substantiv neutru Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut. • Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut. – Din latina perfectus, germana perfekt. Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFECT, -Ă, perfecți, -te, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. • Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. substantiv neutru Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut. • Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut.Din latina perfectus, germana perfekt. Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru perfect: *perféct, -ă adjectiv (lat per-fectus, participiu despre per-ficere, a facere de tot, a termina, despre fácere, a face. vezi a-fect). Întreg, deplin, complet, absolut: fericire perfectă nu există, sănătate saŭ frumuseță perfectă. Excelent, fără defect: om, vin, tun, dicționar perfect. gramatică Un timp (numit și trecut) care arată o acțiune împlinită în momentu cînd vorbim, ca văzuĭ (perfectu simplu), am văzut (perfectu compus). adverb În mod perfect, complet, absolut, de tot: el e perfect sănătos, perfect de sănătos, sănătos perfect. Ca exclamațiune de bucurie: perfect!, foarte bine, bravo, halal, excelent! – Perfect, arătînd ceva ajuns la hotar, ca și mort, nu poate fi supus gradelor de comparațiune, deși mulțĭ zic maĭ perfect, cel maĭ perfect. În loc de armă maĭ perfectă e maĭ bine să zicĭ armă superioară, maĭ bună. Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFECT adjectiv, interjecție, s. 1. adjectiv desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, splendid, sublim, superb, (învechit) săvîrșit. (O interpretare perfect.) 2. adjectiv desăvîrșit, impecabil, ireproșabil. (Un serviciu hotelier perfect.) 3. adjectiv desăvîrșit, sfînt. (perfect nevinovăție!) 4. adjectiv absolut, adînc, complet, deplin, desăvîrșit, profund, total. (O liniște perfect; întuneric perfect.) 5. interjecție bine!, bravo!, (turcism învechit) aferim!, mașala! (perfect! ați jucat frumos!) 6. substantiv (gramatică) trecut. 7. substantiv (gramatică) perfectul simplu = (învechit) timpul săvîrșit. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT1 substantiv neutru Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. Persoana a IlI-a singular a verbelor cu rădăcina perfectului în -se- se accentuează pe penultima silabă. gramatică limba română I 274. Perfectul simplu vezi simplu. Perfectul compus vezi compus. Mai mult ca perfectul = timp trecut, folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia petrecută tot în trecut. Mai mult ca perfectul se accentuează la singular pe silaba penultimă, iar la plural pe antepenultima. gramatică limba română I 275. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT, -Ă I. adjectiv 1. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (matematică) număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi. II. adverb cu desăvârșire. • (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. substantiv neutru timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. (< latina perfectus, germana perfekt) Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT3 perfecttă (perfectți, perfectte) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; desăvârșit; ireproșabil; absolut; complet; impecabil. • Număr perfect număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. A avea perfecttă dreptate a avea dreptate deplină. /<lat. perfectus, germana Perfekt Forme diferite ale cuvantului perfect: perfecttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT, -Ă adjectiv Care are toate calitățile; desăvârșit. // adverb De acord; foarte bine, excelent. // substantiv neutru (gramatică) Timp al verbului care arată o acțiune petrecută și încheiată în trecut. [< latina perfectus, conform italiana perfetto, limba franceza parfait]. Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru perfect: perféct (perféctă), adjectiv – Desăvîrșit, fără defecte. latina perfectus (secolul XIX). – derivat (din limba franceza ) perfecțiu(un)e, substantiv feminin; perfecționa, verb; perfectibil, adjectiv; imperfect, adjectiv; imperfecțiune, substantiv feminin Forme diferite ale cuvantului perfect: perféctă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru perfect: perfect a. 1. care întrunește toate calitățile, desăvârșit: nimeni nu e perfect; 2. care nu lasă nimic de dorit: sănătate perfectă. ║ n. gramatică timp ce exprimă trecutul. ║ adverb în perfecțiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT1 n. lingvistică Ansamblu de forme verbale care exprimă o acțiune efectuată și terminată până la momentul vorbirii; trecut. /<lat. perfectus, germana Perfekt Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT: PERFÉCT2 adverb 1) Foarte bine; excelent. 2) (în replici) De acord; așa este; exact. /<lat. perfectus, germana Perfekt Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru perfect: perféct adjectiv masculin, plural perfécți; forme singular perféctă, plural perfécte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru perfect: perféct1 adjectiv masculin, plural perfécți; forme perféctă, plural perfécte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mai mult ca perfect: mai mult ca perféct substantiv neutru, articulat mai mult ca perféctul Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Perfect: Perfect ≠ imperfect, nedesăvârșit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru perfect: perféct substantiv neutru, plural perfécte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru perfect: perféct2 substantiv neutru, plural perfécte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MAI MULT CA PERFECT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL perfect Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului perfect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O interpretare perfect. Un serviciu hotelier perfect. Perfect nevinovăție! 4. O liniște perfect; întuneric perfect. Interjecție bine!, bravo!, turcism învechit aferim!, mașala! perfect! ați jucat frumos! 6. O interpretare perfect. Perfect nevinovăție! 4. PERFÉCT3 perfecttă perfectți, perfectte Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; desăvârșit; ireproșabil; absolut; complet; impecabil. • Număr perfect număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. A avea perfecttă dreptate a avea dreptate deplină. |
GRAMATICA cuvântului perfect? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului perfect. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul perfect poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE perfect? Vezi cuvântul perfect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul perfect?[ per-fect ] Se pare că cuvântul perfect are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL perfect Inţelegi mai uşor cuvântul perfect dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFizică; în expresie Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor Matematică; numai în expresie Număr perfect = număr întreg care este egal cu suma divizorilor lui pozitivi Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor Număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut Substantiv gramatică perfectul simplu = învechit timpul săvîrșit Mai mult ca perfectul = timp trecut, folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia petrecută tot în trecut ♦ matematică număr mai mult ca perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi Substantiv gramatică perfectul simplu = învechit timpul săvârșit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL perfect |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cheie franceză sau universală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul perfect are forma: perfécte
