 | as |
|
| Magnificenţă [ mag-ni-fi-cen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU magnificenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului magnificenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru magnificenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAGNIFICENȚĂ: MAGNIFICÉNȚĂ substantiv feminin (livresc) 1. Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. 2. (Urmat de un adjectiv pos.) Termen de reverență. Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. – Din limba franceza magnificence, italiana magnificenza.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru magnificență: *magnificénță forme, plural e (latina magnificentia). Măreție, strălucire: magnificența unuĭ palat, (figurat) magnificența unuĭ discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificența unuĭ titlu. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAGNIFICENȚĂ: MAGNIFICÉNȚĂ, magnificențe, substantiv feminin (livresc) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din limba franceza magnificence, italiana magnificenza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MAGNIFICENȚĂ: MAGNIFICÉNȚĂ substantiv feminin Măreție, lux, fast, strălucire. [conform limba franceza magnificence, italiana magnificenza, latina magnificentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MAGNIFICENȚĂ: MAGNIFICÉNȚĂ substantiv feminin grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< limba franceza magnificence, italiana magnificenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru magnificență: magnificență forme 1. caracterul celui magnific; 2. splendoare, bogăție extraordinară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru magnificență: magnificénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat magnificénței; plural magnificénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru magnificență: magnificénță (livresc) substantiv feminin, genitiv dativ articulat magnificénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MAGNIFICENTA' magnicídMÁGNICOMAGNÍFICMAGNIFICÁTMAGNIFICÉNȚĂMAGNÍFICOMÁGNIFLEXmagnilocvéntmagnilocvénță |
GRAMATICA cuvântului magnificență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului magnificență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul magnificență poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE magnificenţă? Vezi cuvântul magnificenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul magnificenţă?[ mag-ni-fi-cen-ţă ] Se pare că cuvântul magnificenţă are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a băga actele de căsătorie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul magnificență are forma: magnificénțe
