 | as |
|
| Magnetic [ mag-ne-tic ] VEZI SINONIME PENTRU magnetic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului magnetic în mai multe dicționareDefinițiile pentru magnetic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAGNETIC: MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -e, adjectiv Care se referă la magnet, care are proprietățile magnetului. Fenomene magnetice. • (În comparații și metafore) Domnița, atrasă ca de o putere magnetică, se apropia mereu. GANE, N. I 22. • Cîmp magnetic = a) spațiul din jurul unui magnet, în care se resimt acțiunile acestuia; b) starea fizică particulară din acest cîmp. Ac magnetic = magnet în formă de acuzativ Acul busolei este un ac magnetic. ▭ Flux magnetic vezi flux. Meridian magnetic vezimeridian. Remanență magnetică vezi remanență. • figurat Înălțat, un tînăr cheamă, cu magneticul său glas, Ale țărănimii harnici muncitoarele noroaie. DEMETRESCU, O. 37. Avea pentru dînsul un farmec magnetic care îl trăgea fără voie. ALECSANDRI, O. P. 52. Forme diferite ale cuvantului magnetic: magnetic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAGNETIC: MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adjectiv (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. • Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; prin extensie spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ figurat Care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează. – Din limba franceza magnétique, germana magnetisch. Forme diferite ale cuvantului magnetic: magnetic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAGNETIC: MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adjectiv (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. • Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; prin extensie spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ figurat Care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează. – Din limba franceza magnétique, germana magnetisch. Forme diferite ale cuvantului magnetic: magnetic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru magnetic: *magnétic, -ă adjectiv (latina magnéticus). De magnet saŭ cu proprietățĭ magnetice: fer magnetic, peatră magnetică. Relativ la magnetizmu animal; somnambulizm magnetic. figurat Care are o influență puternică și misterioasă asupra persoanelor: o uĭtătură magnetică. Lame magnetice, lame de oțel magnetizat artificialmente. Proprietatea magnetică a globuluĭ terestru, aceĭa pin care globu terestru, lucrează ca cu un vast magnet. Meridianu magnetic, planu vertical care conține direcțiunea aculuĭ magnetic. Polu magnetic, un punct variabil lîngă polu nordic și spre care un ac magnetic, mobil în prejuru uneĭ axe, îșĭ îndreaptă tot-de-a-una un capăt. adverb În mod magnetic. Forme diferite ale cuvantului magnetic: magnetic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MAGNETIC: MAGNÉTIC magnetic că (magneticci, magneticce) 1) Care ține de magnet sau de magnetism; cu proprietăți de magnet sau de magnetism. 2) (despre corpuri) Care poate fi magnetizat. 3) figurat Care atrage în mod irezistibil; în stare să influențeze foarte puternic. /<fr. magnétique, germana magnetisch Forme diferite ale cuvantului magnetic: magneticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MAGNETIC: MAGNÉTIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la magnet, de magnet, ca magnetul. • Câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia. 2. (figurat) Care magnetizează (2); magnetizant. [conform limba franceza magnétique, latina magneticus, germana magnetisch]. Forme diferite ale cuvantului magnetic: magnetic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MAGNETIC: MAGNÉTIC, -Ă adjectiv 1. referitor la magnet(ism), care poate fi magnetizat. ♦ câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet, în care se exercită forța acestuia. 2. (figurat) care magnetizează (2). (< limba franceza magnétique, germana magnetisch) Forme diferite ale cuvantului magnetic: magnetic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru magnetic: magnetic a. 1. înzestiat cu proprietățile magnetului; 2. ce ține de magnetismul animal: somn magnetic; 3. figurat care exercită o atracțiune puternică și misterioasă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru magnetic: magnétic adjectiv masculin, plural magnétici; forme singular magnétică, plural magnétice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru magnetic: magnétic adjectiv masculin, plural magnétici; forme magnétică, plural magnétice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MAGNETIC: MAGNETIC adjectiv (învechit) magneticesc. (Atracție magnetic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MAGNETIC' MAGNANÍMMAGNANIMITÁTEMAGNÁTMAGNÉTMAGNÉTICMAGNETICÉSCMAGNETÍSMMAGNETÍTMAGNETÍTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MAGNETIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului magnetic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MAGNÉTIC magnetic că magneticci, magneticce 1 Care ține de magnet sau de magnetism; cu proprietăți de magnet sau de magnetism. Atracție magnetic. Atracție magnetic. |
GRAMATICA cuvântului MAGNETIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului magnetic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MAGNETIC poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE magnetic? Vezi cuvântul magnetic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul magnetic?[ mag-ne-tic ] Se pare că cuvântul magnetic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MAGNETIC Inţelegi mai uşor cuvântul magnetic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cîmp magnetic = a spațiul din jurul unui magnet, în care se resimt acțiunile acestuia; b starea fizică particulară din acest cîmp Ac magnetic = magnet în formă de acuzativ Acul busolei este un ac magnetic Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; prin extensie spațiul respectiv Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice Pol magnetic = a fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; prin extensie spațiul respectiv Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice Pol magnetic = a fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic Câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia ♦ câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet, în care se exercită forța acestuia |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MAGNETIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv bun de pahar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
