eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție maestru


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Maestru [ ma-es-tru ]
VEZI SINONIME PENTRU maestru PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului maestru în mai multe dicționare

Definițiile pentru maestru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAÉSTRU, -Ă, maeștri, -stre, substantiv masculin și forme

1. Persoană care a adus contribuții (deosebit de ) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc.
       • Concert-maestru sau (învechit) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană căreia i s-a acordat acest titlu.

2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu.

3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv.

4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu.
       • Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană care supraveghează desfășurarea unei ceremonii după protocol.

5. Maistru (1).

– Din italiana maestro.
Forme diferite ale cuvantului maestru: maestru-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MAESTRU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAÉSTRU, -Ă, maeștri, -stre, substantiv masculin și forme

1. Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc.
       • Concert-maestru sau (învechit) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană care poartă acest titlu.

2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu.

3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv.

4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu.
       • Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfășurarea unei ceremonii.

5. Maistru (1).

– Din italiana maestro.
Forme diferite ale cuvantului maestru: maestru-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MAESTRU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAÉSTRU, -Ă, maeștri, -stre, substantiv masculin și forme

1. Persoană înzestrată cu multe cunoștințe, cu multă experiență sau talent și care a atins un grad înalt de perfecțiune într-o anumită ramură de activitate. Am iubit cu pasiune pe maeștrii romanului francez din veacul al XIX-lea. GALACTION, O. I 19. Era minunea satului

– un maestru în cusături țărănești. VLAHUȚĂ, O. A. 510. Maestru emerit al artei din R.P.R. = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebită într-una din ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. Maestru al sportului = titlu acordat unei persoane care s-a distins în mod deosebit într-o ramură sportivă.

2. Persoană care, printr-o bogată activitate artistică, literară sau științifică, creează o școală sau un curent și formează elevi în specialitatea sa. Divinul cîntăreț al Divinei Comedii, călăuzit de maestrul său Virgil. ODOBESCU, S. III 34.
♦ Termen de prețuire și admirație dat cuiva care practică iscusit, de mulți ani, o profesiune intelectuală (scriitor, pictor, avocat etc.). Păi nu știe toată lumea că eu sînt omul maestrului Aristia? CAMIL PETRESCU, O. II 113.

3. Titlu dat, în trecut, profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, caligrafia, muzica etc.

– Pronunțat: ma-es-.

– Variantă: (3) maístru, -ă substantiv masculin și forme
Forme diferite ale cuvantului maestru: maestru-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

măestru
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru măestru:
măéstru (-eástră), adjectiv –

1. (învechit) Înțelept, cult, învățat. –

2. Încîntat, verb reflexiv:ăjit, uimitor.

– Variante măiestru. latina magĭster (Pușcariu 1016; Candrea-Dens., 1043; REW 5229; Tiktin), poate prin intermediul unei forme vulgare *maistrum (Candrea, Éléments, 35; Candrea; conform italiana , spaniolă maestro, portugheză, vezi limba franceza maestre, limba franceza maître, portugheză mestre). Istoria cuvîntului nu este clară. E dublet al lui maestru, substantiv masculin, din italiana maestro; al lui maistor (variantă maistur), substantiv masculin (meseriaș, meșteșugar), din limba neogreacă μαῖστορας, conform limba sârbă, limba bulgară majstor (megl. majstur), mr. ma(i)stur; al lui meșter și al lui magistru, substantiv masculin (profesor), din latina magister. derivat măiastră, substantiv feminin (zînă); siastră, substantiv feminin (zînă) a cărei derivat nu este clară (după Drăganu, Dacor., IV, 1080, din latina sagus, conform împotrivă REW 5229); măestreț, adjectiv (învechit, viclean, șiret, prefăcut); măestri, verb (a executa artistic); măestrie, substantiv feminin (învechit, înțelepciune, știință; artă, tehnică; iscusință; mașină, mecanism, invenție); nemăestrit, adjectiv (natural); magistral,, adjectiv, din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului maestru: -eástră

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MAESTRU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAÉSTRU, -Ă

I. substantiv masculin forme

1. persoană cu calități excepționale și contribuții valoroase într-un anumit domeniu de activitate.
       • creator al unei școli sau al unui curent.
maestru al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă.
       • termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale.

2. (în trecut) profesor de lucru de mână, de muzică, desen, gimnastică etc.
       • nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere).

3. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase.
maestru de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități.

II. substantiv neutru registru de contabilitate conținând conturile sintetice, în care se înscriu operațiile economice și financiare grupate după natura lor.

III. adjectiv (marină) cuplu maestru = cea mai lată parte a unei nave. (< italiana maestro)
Forme diferite ale cuvantului maestru: maestru-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MAESTRU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAÉSTRU substantiv masculin

1. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată și de învățată; învățat, savant.
       • Maestru al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă.

2. Creator al unei școli sau al unui curent literar ori științific.
♦ Termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale.

3. (În trecut) Profesor de lucru de mână, de muzică, de desen, de gimnastică; maistru (2) [în DN].
♦ Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase.
       • Maestru de ceremonii = cel însărcinat să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. [pronume ma-es-. / < italiana maestro].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

măestru
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru măestru:
măestru a.

1. magic, înzestrat cu însușiri miraculoase și protetice, epitet ce se aplică în basme nu numai oamenilor (în special lui Făt-frumos), dar animalelor (pasăre, cal, șarpe) și chiar lucrurilor (măr măestru): așa pasărea măeastră poate lua diferite chipuri, e înzestrată, cu darul vorbirii și are un viers fermecător;

2. epitet dat zinelor: aci locuia o zină măeastră ISP.;

3. abil, ingenios: șă văd măeastra-ți mână lucrând odoare sfinte AL. [latina MAGISTRUM]. ║ m. fermecător, verb reflexiv:ăjitor. vezi măeastră.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MAESTRU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAÉSTRU maestruștri m.

1) Persoană care manifestă măiestrie (de obicei în dans, muzică, sport) și care instruiește pe alții în domeniul respectiv.

2) Persoană cu calități deosebite și cu contribuții valoroase într-un anumit domeniu (mai ales în arte). /<it. maestro
Forme diferite ale cuvantului maestru: ștri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

maestru
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru maestru:
maestru, titlu (nume reverențios) atribuit unor artiști (creatori, interpreți, muzicologi, pedagogi muzicali), consacrând calități profesionale deosebite. Prin adăugarea unor atribute desemnează funcții ca: m. de cor; m. de balet; m. de sunet. vezi capel-maestru.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

MAESTRU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAESTRU s.

1. (popular și fam.) meșter. (maestru Sadoveanu.)

2. (livresc) magistru. (El ne-a fost maestru.)

3. maistru, meșter. (maestru într-o uzină.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

maestru
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru maestru:
maéstru (persoană foarte competentă într-un domeniu, titlu, grad ierarhic) substantiv masculin, articulat maéstrul; plural maéștri, articulat maéștrii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

maestru
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru maestru:
maéstru (persoană foarte competentă) substantiv masculin, articulat maéstrul; plural maéștri, articulat maéștrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

maestru
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru maestru:
maestru, maeștri substantiv masculin

1. avocat.

2. chelner, ospătar.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

MAESTRU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAESTRU substantiv (contabilitate) cartea mare, registru de partizi.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MAESTRU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MAESTRU:
MAÉSTRU substantiv verbal cartea mare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'MAESTRU'
măestriemăestritMAESTRÍȚĂmaestrósMAÉSTRUMAETZMAFDETmaferlanMaffei

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MAESTRU
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului maestru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MAÉSTRU maestruștri m.
Maestru Sadoveanu.
El ne-a fost maestru.
Maestru într-o uzină.
Maestruul Sadoveanu.
El ne-a fost maestru.

GRAMATICA cuvântului MAESTRU?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului maestru.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MAESTRU poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul MAESTRU sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul maestru are forma: maéștri
VEZI PLURALUL pentru MAESTRU la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE maestru?
Vezi cuvântul maestru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul maestru?
[ ma-es-tru ]
Se pare că cuvântul maestru are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL MAESTRU
Inţelegi mai uşor cuvântul maestru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Concert-maestru sau învechit maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră
Maestru al sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu
Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu
Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană căreia i s-a acordat acest titlu
Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană care supraveghează desfășurarea unei ceremonii după protocol
Concert-maestru sau învechit maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră
Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu
Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu
Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană care poartă acest titlu
Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfășurarea unei ceremonii
= titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebită într-una din ramurile artei; persoană care poartă acest titlu
Maestru al sportului = titlu acordat unei persoane care s-a distins în mod deosebit într-o ramură sportivă
♦ maestru al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă
♦ maestru de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități
Adjectiv marină cuplu maestru = cea mai lată parte a unei nave
Maestru al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă
Maestru de ceremonii = cel însărcinat să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MAESTRU

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea inimă haină sau sălbatică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia
centrală termoelectrică
a fi crud, neînțelegător, dușmănos, rău
care cuprinde, care antrenează o întreagă colectivitate umană
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app