 | as |
|
| Lung [ lung ] VEZI SINONIME PENTRU lung PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lung în mai multe dicționareDefinițiile pentru lung din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG, -Ă, lungi, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. Care are o lungime mare, ale cărui capete sunt depărtate unul de altul. • Expresia: A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să fure, a fi hoț. A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut. ♦ (Substantivat, forme plural ) Unde lungi. 2. De statură mare; înalt. • Expresia: A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos. 3. (Despre suprafețe) Care se întinde pe o distanță mare; prin extensie vast. 4. (Despre mâncăruri) Apos, diluat. • Expresia: Zeamă (sau ciorbă) lungă = a) mâncare slabă, fără gust, proastă; b) vorbire anostă, fără conținut. 5. Care durează mult timp; îndelungat. • Silabă (sau vocală) lungă = silabă (sau vocală) care are o durată de pronunțare mai mare decât durata medie. • Expresia: Zile (sau ani) lungi = timp îndelungat (care s-a scurs greu). Vorbă lungă = vorbărie inutilă. II. adverb Mult, îndelung; adânc. • Expresia: A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș (la cineva sau la ceva). III. substantiv neutru (De obicei articulat) Lungime; întindere. • Locuţiune adverbiala și prepoziție De-a (sau în) lung(ul) = în direcția lungimii; pe lângă, pe marginea...; de la un capăt la altul. • Expresia: In lung și în lat (sau larg) = în toate direcțiile, peste tot, pretutindeni. A nu-și cunoaște (sau vedea) lungul nasului = a fi obraznic. – latina longus. Forme diferite ale cuvantului lung: lung-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG, -Ă, lungi, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. Care are o lungime mare, ale cărui capete sunt depărtate unul de altul. • Expresia: A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să fure, a fi hoț. A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut. ♦ (Substantivat, forme plural ) Unde lungi. 2. De statură mare; înalt. • Expresia: A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos. 3. (Despre suprafețe) Care se întinde pe o distanță mare; prin extensie vast. 4. (Despre mâncăruri) Apos, diluat. • Expresia: Zeamă (sau ciorbă) lungă = a) mâncare slabă, fără gust, proastă; b) vorbire anostă, fără conținut. 5. Care durează mult timp; îndelungat. • Silabă (sau vocală) lungă = silabă (sau vocală) care are o durată de pronunțare mai mare decât durata medie. • Expresia: Zile (sau ani) lungi = timp îndelungat (care s-a scurs greu). Vorbă lungă = vorbărie inutilă. II. adverb Mult, îndelung; adânc. • Expresia: A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș (la cineva sau la ceva). III. substantiv neutru (De obicei articulat) Lungime; întindere. • Locuţiune adverbiala și prepoziție De-a (sau în) lungul = în direcția lungimii; pe lângă, pe marginea...; de la un capăt la altul. • Expresia: În lung și în lat (sau larg) = în toate direcțiile, peste tot, pretutindeni. A nu-și cunoaște (sau vedea) lungul nasului = a fi obraznic. – latina longus. Forme diferite ale cuvantului lung: lung-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG2 substantiv neutru (De obicei articulat) 1. Lungime. Ca o îngustă năframă, întinsă pe lungul nesfîrșit al văii largi, își pierdea cursul în taina depărtată a răsăritului. HOGAȘ, M. N. 156. Zburau amîndoi prin pustiul lungului mării. EMINESCU, N. 14. Are un pod peste apa Oltului, lungul poate fi ca de optzeci stînjeni, latul de trei. GOLESCU, Î. 7. • Locuţiune adverbiala și prepoziție De-a (sau în) lung(ul) = în (sau urmînd) direcția lungimii, pe lîngă, pe marginea...; de la un capăt la altul. Voi pune Să-l tîrîie d-a lungul Bagdadului. COȘBUC, P. I 53. Luă drumul d-a lungul și aide, aide, trecu păduri și văi. ISPIRESCU, L. 259. Și apoi de la o verb reflexiv:eme... luînd de-a lung pămîntul merg spre împărăție. CREANGĂ, P. 286. Mult îi plăcea copilei... Să fugă rătăcită de-a lung, de-a lung pe maluri, Atrasă-n cursul apei de-a rîurilor valuri. ALECSANDRI, P. III 175. În lung și în lat sau în lung și în larg = în toate direcțiile, pretutindeni, peste tot. Cîmpu-n lung și-n lat răsună. ALECSANDRI, P. III 589. Preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 19. Cît te uiți în lung și-n lat, Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 320. • Expresia: A (nu)-și cunoaște lungul nasului vezi cunoaște (3). 2. (Rar) Timp, durată. verb reflexiv:oia să doarmă în tot lungul acelei duminici ca un butuc, neîntors, ca la un capăt de muncă istovitoare. CAMILAR, TEM. 145. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lung: lung (lúngă), adjectiv – 1. întins în lungime. – 2. (adverb) În mod lung. – 3. (substantiv neutru) Lungime, longitudine. – Mr. lungu, megl., istr. lung. latina lǒngus (Pușcariu 998; Candrea-Dens., 1022; REW 5119), conform italiana lungo, prov. lunc, limba franceza long, spaniolă luengo, portugheză longo. conform lîngă. derivat lungan, substantiv masculin (zăplan; vlăjgan); lungăreț (variantă lungueț), adjectiv (prelung); lungi, verb (a întinde; a prelungi, a continua; a se trînti la pămînt, a se culca); lungime, substantiv feminin (întindere, durată, longitudine), cu sufix -ime (ipoteza unui latina *lǒngῑmen, Meyer, albaneză St., IV, 81, nu este necesară); lungiș, adverb (în lungime); lungitură, substantiv feminin (învechit, lungime); (în)delung, adverb (mult timp); (în)delunga (variantă (în)delungi), verb (învechit, a separa; a lungi; a amîna, a tărăgăna); delungat, adjectiv (lung, îndepărtat); îndelungareț, adjectiv (învechit, durabil, trainic; îndelungat, rebel); prelung, adjectiv (lung, întins; continuu; adverb, pe îndelete), cu prefix pre- sau, după alții, din latina perlǒngus (Pușcariu, 1372; Candrea-Dens., 1025; REW 6416; Candrea), conform mr. spirlungu; prelungi, verb (a lungi, a mări; reflexiv, a se continua); prelungitor, substantiv neutru (fir care prelungește); pelungoasă, substantiv feminin (iederă, Glechoma hederacea), în loc de *prelungoasă (Tiktin). Forme diferite ale cuvantului lung: lúngă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lung: lung, -ă adjectiv (latina lŏngus, italiana lungo, sard. longu, pv. lonc, limba franceza long, spaniolă luengo, pg. longo). Întins, mare de la un capăt la altu vorbind de locurĭ orizontale, atîrnate saŭ înfipte: drum, drug, baston, dinte lung; linie, ață, suliță, barbă lungă. De mare durată, îndelungat: călătorie, suferință lungă; marș, cîntec, discurs lung. Vedere lungă, care străbate departe. Zeamă lungă, mîncare cu prea multă apă. Iron. Om lung, prea înalt și slab. substantiv neutru fără plural A nu-țĭ cunoaște (ști saŭ vedea) lungu nasuluĭ, a nu-țĭ da socoteală de valoarea ta, a crede că eștĭ maĭ pe sus de cît eștĭ în realitate, a-țĭ permite prea mult față de ciineva. În lung, în lungime: opt metri în lung; de-a lungu, în direcțiunea lungimiĭ: a pune un lemn de-a lungu patuluĭ, a așeza trupele de-a lungu drumuluĭ. În lung și în lat, în toate direcțiunile: a cutreĭera țara în lung și în latina adverb Prelungindu-se, vorbind de sunete: bucĭumu răsuna lung. Forme diferite ale cuvantului lung: lung-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG1 lunggă (lunggi) 1) Care are o întindere mare de la un capăt la altul; întins mult în lungime. Drum lung. • A avea mână lunggă (a fi lung la mână) a avea obiceiul să fure. A fi lung în (sau de) limbă, a avea limbă lunggă) a avea obiceiul să vorbească mult și să spună ceea ce nu trebuie; a fi limbut. 2) (despre oameni) Înalt de statură. • A se întinde (sau a cădea) cât este de lung a cădea jos, lungindu-se. 3) (despre mâncăruri) Care conține prea multă apă; apos. * Zeamă lunggă a) fiertură apoasă, inconsistentă și fără gust; b) vorbărie; trăncăneală. 4) (despre procese desfășurate în timp) Care durează mult; care se scurge greu; îndelungat. Iarnă lunggă. /<lat. longus Forme diferite ale cuvantului lung: lunggă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG1 adverb Mult, îndelung. Trecu ca o umbră și, cînd intră în chilia lui, răsuflă lung. EMINESCU, N. 57. Că de loc nu suie bine, Că glasul ei prea lung ține Filomelii tot zicea? ALEXANDRESCU, M. 289. • Expresia: A se uita (sau a (se) holba, a privi, a căta la cineva ori la ceva) lung = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent. Baciul... cată lung spre creste Și spre țarcurile goale. TOPÎRCEANU, B. 20. Plopii! Mă cunosc ei bine... Dau din cap și lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261. Capra atunci holbînd ochii lung prin casă... rămîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. Zamfira tristă... cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise. ALECSANDRI, P. I 19. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG adjectiv, adverb 1. adjectiv înalt, mare. (Un om lung.) 2. adjectiv mare. (Și-a lăsat părul lung.) 3. adjectiv întins, prelung. (Un șir lung de oameni.) 4. adjectiv alungit, lungăreț, lunguieț, prelung, prelungit, (livresc) oblong. (Un fruct lung.) 5. adjectiv îndelung, îndelungat, prelung, prelungit, (învechit) prelungitor. (Tăcere lung.) 6. adverb îndelung, mult. (S-a uitat lung la el.) 7. adjectiv îndelung, îndelungat. (Viață lung.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru lung: lung a. l. dela un capăt până la altul, în opozițiune cu scurt: linie lungă; figurat vorbă lungă; 2. de cea mai mare întindere în suprafață, în opozițiune cu larg și lat: câmp lung, dar îngust; 3. despre timp ce durează mult: zile lungi; figurat cuvântare lungă. [latina LONGUS]. ║ n. lungime: zece metri în lung. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG2 n. mai ales articulat: De-a (sau în) lungul orientat în lungime; de la un capăt la altul. În lung și în lat peste tot; în toate direcțiile. A-și cunoaște lungul nasului a-și aprecia just locul și rolul său în societate. /<lat. longus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUNG: LUNG3 adverb Mult; îndelungat; îndelung. * A se uita lung la cineva (la ceva) a privi insistent la cineva (ceva); a privi nedumerit. /<lat. longus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lung: lung adjectiv masculin, forme lúngă; plural m. și forme lungi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lung: lung1 adjectiv masculin, forme lúngă; plural m. și forme lungi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Lung: Lung ≠ scurt Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lung: lung substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lung: lung2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LUNG' LUNÉTĂLUNETÍSTlunetístăLUNÉVILLELUNGLUNGÁNlungánăLUNGANILUNGĂRÉȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lung Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lung dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LUNG1 lunggă lunggi 1 Care are o întindere mare de la un capăt la altul; întins mult în lungime. Drum lung. • A avea mână lunggă a fi lung la mână a avea obiceiul să fure. A fi lung în sau de limbă, a avea limbă lunggă a avea obiceiul să vorbească mult și să spună ceea ce nu trebuie; a fi limbut. • A se întinde sau a cădea cât este de lung a cădea jos, lungindu-se. * Zeamă lunggă a fiertură apoasă, inconsistentă și fără gust; b vorbărie; trăncăneală. Iarnă lunggă. Un om lung. Și-a lăsat părul lung. Un șir lung de oameni. Un fruct lung. Tăcere lung. S-a uitat lung la el. Viață lung. Mai ales articulat: De-a sau în lungul orientat în lungime; de la un capăt la altul. În lung și în lat peste tot; în toate direcțiile. A-și cunoaște lungul nasului a-și aprecia just locul și rolul său în societate. Și-a lăsat părul lung. Un șir lung de oameni. Viață lung. * A se uita lung la cineva la ceva a privi insistent la cineva ceva; a privi nedumerit. |
GRAMATICA cuvântului lung? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lung. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lung poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE lung? Vezi cuvântul lung desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lung?[ lung ] Se pare că cuvântul lung are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL lung Inţelegi mai uşor cuvântul lung dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A avea mâna lungă sau degete lungi sau a fi lung de mână sau de, în degete = a avea obiceiul să fure, a fi hoț A fi lung în sau de limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos Zeamă sau ciorbă lungă = a mâncare slabă, fără gust, proastă; b vorbire anostă, fără conținut Silabă sau vocală lungă = silabă sau vocală care are o durată de pronunțare mai mare decât durata medie Zile sau ani lungi = timp îndelungat care s-a scurs greu Vorbă lungă = vorbărie inutilă A se uita sau a privi lung la cineva sau la ceva = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș la cineva sau la ceva Locuţiune adverbiala și prepoziție De-a sau în lungul = în direcția lungimii; pe lângă, pe marginea In lung și în lat sau larg = în toate direcțiile, peste tot, pretutindeni A nu-și cunoaște sau vedea lungul nasului = a fi obraznic A avea mâna lungă sau degete lungi sau a fi lung de mână sau de, în degete = a avea obiceiul să fure, a fi hoț A fi lung în sau de limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos Zeamă sau ciorbă lungă = a mâncare slabă, fără gust, proastă; b vorbire anostă, fără conținut Silabă sau vocală lungă = silabă sau vocală care are o durată de pronunțare mai mare decât durata medie Zile sau ani lungi = timp îndelungat care s-a scurs greu Vorbă lungă = vorbărie inutilă A se uita sau a privi lung la cineva sau la ceva = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș la cineva sau la ceva Locuţiune adverbiala și prepoziție De-a sau în lungul = în direcția lungimii; pe lângă, pe marginea În lung și în lat sau larg = în toate direcțiile, peste tot, pretutindeni A nu-și cunoaște sau vedea lungul nasului = a fi obraznic Locuţiune adverbiala și prepoziție De-a sau în lungul = în sau urmînd direcția lungimii, pe lîngă, pe marginea În lung și în lat sau în lung și în larg = în toate direcțiile, pretutindeni, peste tot A se uita sau a se holba, a privi, a căta la cineva ori la ceva lung = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lung |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Xantogenic adjectiv acid xantogenic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
