 | as |
|
| Lucru [ lu-cru ] VEZI SINONIME PENTRU lucru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lucru în mai multe dicționareDefinițiile pentru lucru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUCRU: LÚCRU, lucruri, substantiv neutru 1. (În sens larg, în opoziție cu ființă) Orice obiect material. Noaptea dormim ca lucrurile. SAHIA, N. 114. Ochii, ca microscopul, la lucruri ar da mărime. CONACHI, P. 268. • (Rar, înglobînd și ființele) Două lucruri sînt prețioase în Munții Apuseni și le-au făcut faima: oamenii și aurul. BOGZA, Ț. 9. • Lucru rău (sau prost), se spune, familiar, unei persoane de care sîntem nemulțumiți sau care nu e bună de nimic. Lucrul rău nu piere cu una cu două. CREANGĂ, A. 16. Te-am lăsat în frîu tău Și te-ai făcut lucru rău. MARIAN, S. 4. Fost-ai, lele, cînd ai fost, dar acum ești lucru prost. • Lucru în sine = realitate obiectivă, existentă independent de conștiința noastră, care după filozofia idealistă, deși percepută sub formă de reprezentare, ar fi absolut incognoscibilă. Kant admite însă existența «lucrurilor în sine», declarînd totuși «că ele nu pot fi cunoscute». LENIN, O. XIV 92. ♦ (La plural ) Efecte, obiecte (îmbrăcăminte, unelte de muncă etc.) care aparțin unei persoane sau unei gospodării și care servesc pentru anumite scopuri. De patru zile n-a mai fost pe-acasă și i-e dor de tată-său, de odaia, de lucrurile ei. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. Se întorcea numai într-un călcîi, cînd... așeza lucrurile de călătorie. ISPIRESCU, L. 13. Țepoi, greblă și cîte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodari. CREANGĂ, P. 38. II. (Azi mai ales la sg.) 1. Activitate (mai ales fizică), întreprinsă în vederea unui scop; ocupație care cere o oarecare sforțare fizică sau intelectuală, în scopul de a realiza ceva; muncă, treabă. Tot pe dînsa o punea la lucrurile cele mai grele. ISPIRESCU, L. 28. Vitele sînt mari și mai mult cai decît boi întrebuințează la toate lucrurile cîmpului și la transporturi. GOLESCU, Î. 158. Și pe cîmp i-a dus Și pe toți i-a pus La lucrul pămîntului. ALECSANDRI, P. P. 388. • Lucru manual vezi manual. • locuțiune adjectiv De lucru = a) în care se lucrează. În zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba și uita de urît. CREANGĂ, P. 140; b) cu care se lucrează. Haine de lucru. Unelte de lucru; c) întrebuințat la lucru. Metodă de lucru. • Expresia: Mînă de lucru vezi mînă. A avea de lucru (regional a avea lucru) = a) a avea treabă, a fi ocupat. Am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. Știu că are să aibă de lucru la noapte. CREANGĂ, P. 301; b) (regional) a avea de furcă (cu cineva). Vedeau cu cine are de lucru. RETEGANUL, P. IV 17. Cu dînșii să am eu de acuma de lucru? SBIERA, P. 286. A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu găsi ce (sau unde) să muncești, a nu fi ocupat; b) a nu avea de făcut altceva mai bun decît un lucru nepotrivit, nelalocul lui. A pune (pe cineva), la lucru = a sili (pe cineva) să muncească. Chirică atunci... într-o clipă adună toată drăcimea și-o pune la lucru pe cîmp. CREANGĂ, P. 158. A-și face de lucru (cu ceva) = a-și găsi o treabă lipsită de importanță. Simina își făcea mereu de lucru prin șopron. SLAVICI, N. I 38. Văzîndu-l cu ce-și face el de lucru, l-a întrebat. ȘEZ. V 136. A-și face de lucru (cu cineva) = a avea de-a face cu cineva creîndu-și astfel încurcături. (Despre obiecte) A fi în lucru = a fi în curs de executare, de confecționare. Mobila e de mult în lucru. • (Regional, în formule de salut) Bun lucru, bade, la plug! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 270. ♦ (fizică) Lucru mecanic = mărime egală cu produsul dintre valoarea unei forțe și deplasarea în direcția ei a punctului căruia i se aplică forța. 2. Ceea ce se efectuează, rezultatul muncii. Lucrul sporea văzînd cu ochii. BUJOR, S. 33. Una pe alta se îndemnau la treabă și lucrul ieșea gîrlă din mînile lor. CREANGĂ, P. 7. Văduvita sa mumă îl crescu cum putu din lucrul mînilor ei. EMINESCU, N. 40. 3. Acțiune, faptă. Nu-i lucru puțin ce facem noi. SAHIA, N. 30. Aice-n Iași, pe la d-voastră, toate lucrurile se fac pe dos. ALECSANDRI, T. I 149. • Expresia: Nu e lucru curat vezi curat. ♦ (La plural ) Treburi. Deși avea destui slujbași foarte pricepuți și strașnici, tot voia să cunoască el singur cum merg lucrurile în împărăția lui. CARAGIALE, P. 124. III. (În sens larg) 1. Chestiune, problemă. Mă gîndeam la atîtea lucruri, la care n-am verb reflexiv:eme să mă gîndesc in celelalte ceasuri zbuciumate ale vieții. SADOVEANU, E. 105. Am început a vorbi lucruri neînsemnate. C. PETRESCU, S. 163. Mă întrebi atîtea lucruri deodată, încît nu știu la care să-ți răspund mai întăi. NEGRUZZI, S. I 63. • (juridic) Lucru judecat vezi judeca. 2. Situație, fapt, fenomen; (mai ales la plural ) întîmplare, eveniment. E grozav lucru a fi străin în orașele mari. VLAHUȚĂ, N. 6. De unde știi că nu s-or schimba lucrurile în bine și pentru d-ta! CREANGĂ, P. 235. Poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sînt. NEGRUZZI, S. I 139. • (Corespunzător lui «ceva») Lucru de mirare era acesta, nu șagă! CREANGĂ, P. 306. Mă întrebi un lucru care poate ți l-am spus de o mie de ori. NEGRUZZI, S. I 118. Ce lucru poate să fie Să mă bage în robie? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 101. • Expresia: Lucru de nimic (sau, rar, nimică) = ceva fără însemnătate. Atîta rîs pentr-un lucru de nimic... începea să-l indispuie. VLAHUȚĂ, O. A. III 9. Cît mă rugai, deși era un lucru de nimică. DRĂGHICI, R. 115. (Cu accentul pe adjectiv) Lucru mare = a) ceva rar, extraordinar, realizare de valoare deosebită. Am jurat Să nu las să surpe nimeni lucrul mare ce-am durat. DAVILA, vezi vezi 116. A, sînt fericiți aceia... pe care îi îmbată... Toaca bunelor silabe și duioasa-ncredințare Că-nsemnați cu stemă-n frunte, ce-au scris ei e lucru mare. VLAHUȚĂ, P. 135. Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost verb reflexiv:un lucru mare. EMINESCU, O. I 184; b) (adverbial; cu valoare intensivă) S-a necăjit, lucru mare; c) (determinînd un adjectiv, îi dă valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. Mare lucru = (de obicei cu valoare exclamativă sau ironică) ceva verb reflexiv:ednic de mirare, fapt extraordinar, minunat. Întreab-o cînd a văzut întîi pe Alexandru și, dacă o ști, mare lucru. SADOVEANU, P. 104. Asta-i o treabă foarte grea și mare lucru să fie, ca s-o putem noi scoate la capăt. CREANGĂ, P. 157. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUCRU: LÚCRU, lucruri, substantiv neutru I. Tot ceea ce există (în afară de ființe) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. • Lucru în sine = noțiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoașterea noastră, care, deși percepută sub formă de reprezentare, nu poate fi cunoscută în esența ei. (juridic) Lucru imobil (sau nemișcător) = lucru care, în mod natural sau prin voința omului, nu poate fi strămutat dintr-un loc într-altul. Lucru mobil (sau mișcător) = lucru care poate fi strămutat dintr-un loc într-altul. • Expresia: Lucru rău (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoană) de care suntem nemulțumiți sau care nu e bună de nimic. ♦ Bun care aparține unei persoane sau unei colectivități; prin generalizare obiect, bun. II. 1. Activitate (fizică sau intelectuală) întreprinsă pentru realizarea unui scop; muncă, treabă; acțiune, faptă. • Front de lucru = porțiune dintr-o construcție la care lucrează concomitent mai multe formații de lucru, echipate cu materialele și utilajele necesare. • locuțiune adjectiv De lucru = a) în care se lucrează. Zile de lucru; b) cu care se lucrează, folosit la treabă. Haine de lucru; c) întrebuințat la lucru, folosit într-o activitate. Metodă de lucru. • Expresia: A avea de lucru = a) a avea treabă, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupație, a fi în slujbă; c) (regional) a avea de luptat, a avea dificultăți (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu găsi ce sau unde să muncească; b) se spune când cineva nu-și vede de treabă sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) să muncească. A-și face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-și pierde verb reflexiv:emea cu o treabă lipsită de importanță sau cu o persoană care creează dificultăți; a părea că lucrează; b) a-și crea singur încurcături. A fi în lucru = a fi în curs de fabricare, de executare, de elaborare. Lucru în (sau pe) bandă = organizare a producției în care obiectele de realizat se deplasează (continuu sau cu intermitență) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru în lanț = mod de organizare a producției în care obiectul care se lucrează se deplasează ritmic în raport cu echipele specializate de muncitori. (istorie) Lucru domnesc = obligație pe care o aveau în evul mediu țăranii dependenți din țările române și care consta în prestații de muncă în folosul domnitorului. (fizică) Lucru mecanic = energie dezvoltată de o forță care acționează asupra unui corp, egală cu produsul dintre componenta forței care acționează asupra corpului în direcția deplasării punctului ei de aplicație și mărimea acestei deplasări. 2. Ceea ce se efectuează, rezultatul muncii. III. 1. Chestiune, problemă. 2. Situație, fapt, fenomen; (la plural ) întâmplare, eveniment. • Expresia: Lucru de nimic = fapt lipsit de importanță, ceva fără însemnătate. Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensivă) S-a necăjit lucru mare; c) (determinând un adjectiv, îi dă valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. – Din lucra (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lucru: lúcru n., plural urĭ (latina lŭcrum, cîștig; pv. logre, spaniolă pg. logro). Muncă, osteneală de a face ceva: am perdut mult timp cu lucru (lucratu saŭ lucrarea) cîmpuluĭ. Clacă (Vechĭ). Lucrare, ceva lucrat, operă: acest inel e un lucru artistic. Obĭect, ceĭa ce nu e însuflețit: lucrurile și ființele din natură. Mobile, bagaje, obĭecte: ĭ-aŭ ars toate lucrurile din casă. A fi în lucru, a fi în lucrare, pe cale de execuțiune. A avea de lucru, a avea treabă, a avea multe de făcut, a fi ocupat. A da de lucru cuĭva, 1. a-ĭ da o ocupațiune, 2. a-ĭ crea încurcăturĭ. Lucru de mînă, care se face cu mîna singură, ca împletiturile și alte lucrurĭ micĭ ( vezi rocodele). Lucru mare, afacere importantă. Lucru prost, 1. obĭect fără valoare, 2. lucrare răŭ făcută. Lucru curat, afacere onestă. Lucru de nimic, lucru fără importanță. Zi de lucru, zi în care se lucrează, nefiind sărbătoare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRU: LÚCRU lucruri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). lucrurile din casă. • lucru prost (sau rău) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, muncă pentru a realiza ceva. • Zi de lucru zi în care se lucrează. lucru manual a) lucru de mână; b) obiecte lucrate de mână. Metodă de lucru metodă folosită în procesul muncii. A avea de lucru a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furcă cu cineva. Nu e lucru curat e ceva la mijloc. lucru mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei mașini care funcționează cu transmisii mecanice; b) lucru făcut în mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o soluție; chestiune; problemă. 5) Întâmplare care a avut loc în realitate; fapt; eveniment. * lucru de nimic lucru fără însemnătate. Mare lucru a) ceva verb reflexiv:ednic de mirare; b) lucru neînsemnat. [silabe lu-cru] /v. a lucra Forme diferite ale cuvantului lucru: lucruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRU: LUCRU s. 1. obiect, (învechit) materie, unealtă. (Ființe și lucruuri.) 2. muncă, treabă, (rar) lucrare, (regional) meșteșug, (învechit) deală, laboare. (A făcut un lucru de calitate; s-a apucat de lucru.) 3. activitate, îndeletnicire, muncă, ocupație, preocupare, treabă, (livresc) travaliu, (învechit) ocupare, preocupație. (Își vede de lucru lui.) 4. faptă. (A comis un lucru nedemn.) 5. chestiune, problemă, subiect, temă, (învechit și regional) prochimen, (învechit) materie. (Mulțimea lucruurilor discutate; să trecem la lucru care ne interesează.) 6. chestiune, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (învechit) madea, (rusism învechit) predmet. (S-a lămurit lucru acela?) 7. chestiune, fapt, întîmplare. (A survenit un lucru neașteptat.) 8. (fizică) lucru mecanic = (ieșit din uz) travaliu. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lucru: lúcru substantiv neutru (sif. -cru), articulat lúcrul; plural lúcruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lucru: lúcru (lu-cru) substantiv neutru, articulat lúcrul; plural lúcruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LUCRU' LUCREȚIALucrețiuLucrinlucróiLÚCRULUCRUȘÓRLuc/șaLUCTUÓSLucuci |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lucru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lucru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LÚCRU lucruri n. Lucrurile din casă. • lucru prost sau rău se zice despre ceva care nu e bun de nimic. • Zi de lucru zi în care se lucrează. Lucru manual a lucru de mână; b obiecte lucrate de mână. Metodă de lucru metodă folosită în procesul muncii. A avea de lucru a a fi ocupat cu ceva; b a avea de furcă cu cineva. Nu e lucru curat e ceva la mijloc. Lucru mecanic a lucru efectuat cu ajutorul unei mașini care funcționează cu transmisii mecanice; b lucru făcut în mod automat. * lucru de nimic lucru fără însemnătate. Mare lucru a ceva verb reflexiv:ednic de mirare; b lucru neînsemnat. Ființe și lucruuri. A făcut un lucru de calitate; s-a apucat de lucru. Își vede de lucru lui. A comis un lucru nedemn. Mulțimea lucruurilor discutate; să trecem la lucru care ne interesează. S-a lămurit lucru acela? 7. A survenit un lucru neașteptat. Ființe și lucruuri. A făcut un lucru de calitate; s-a apucat de lucru. |
GRAMATICA cuvântului lucru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lucru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lucru poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE lucru? Vezi cuvântul lucru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lucru?[ lu-cru ] Se pare că cuvântul lucru are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL lucru Inţelegi mai uşor cuvântul lucru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Lucru în sine = realitate obiectivă, existentă independent de conștiința noastră, care după filozofia idealistă, deși percepută sub formă de reprezentare, ar fi absolut incognoscibilă locuțiune adjectiv De lucru = a în care se lucrează A avea de lucru regional a avea lucru = a a avea treabă, a fi ocupat A nu avea de lucru = a a nu avea, a nu găsi ce sau unde să muncești, a nu fi ocupat; b a nu avea de făcut altceva mai bun decît un lucru nepotrivit, nelalocul lui A pune pe cineva, la lucru = a sili pe cineva să muncească A-și face de lucru cu ceva = a-și găsi o treabă lipsită de importanță A-și face de lucru cu cineva = a avea de-a face cu cineva creîndu-și astfel încurcături Despre obiecte A fi în lucru = a fi în curs de executare, de confecționare ♦ fizică Lucru mecanic = mărime egală cu produsul dintre valoarea unei forțe și deplasarea în direcția ei a punctului căruia i se aplică forța Lucru de nimic sau, rar, nimică = ceva fără însemnătate Cu accentul pe adjectiv Lucru mare = a ceva rar, extraordinar, realizare de valoare deosebită Mare lucru = de obicei cu valoare exclamativă sau ironică ceva verb reflexiv:ednic de mirare, fapt extraordinar, minunat Lucru în sine = noțiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoașterea noastră, care, deși percepută sub formă de reprezentare, nu poate fi cunoscută în esența ei Juridic Lucru imobil sau nemișcător = lucru care, în mod natural sau prin voința omului, nu poate fi strămutat dintr-un loc într-altul Lucru mobil sau mișcător = lucru care poate fi strămutat dintr-un loc într-altul Front de lucru = porțiune dintr-o construcție la care lucrează concomitent mai multe formații de lucru, echipate cu materialele și utilajele necesare locuțiune adjectiv De lucru = a în care se lucrează A avea de lucru = a a avea treabă, a fi foarte ocupat; b A avea o ocupație, a fi în slujbă; c regional a avea de luptat, a avea dificultăți cu cineva A nu avea de lucru = a a nu avea, a nu găsi ce sau unde să muncească; b se spune când cineva nu-și vede de treabă sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit A pune pe cineva la lucru = a sili pe cineva să muncească A-și face de lucru cu cineva sau cu ceva = a a-și pierde verb reflexiv:emea cu o treabă lipsită de importanță sau cu o persoană care creează dificultăți; a părea că lucrează; b a-și crea singur încurcături A fi în lucru = a fi în curs de fabricare, de executare, de elaborare Lucru în sau pe bandă = organizare a producției în care obiectele de realizat se deplasează continuu sau cu intermitență cu ajutorul unei benzi rulante Lucru în lanț = mod de organizare a producției în care obiectul care se lucrează se deplasează ritmic în raport cu echipele specializate de muncitori Istorie Lucru domnesc = obligație pe care o aveau în evul mediu țăranii dependenți din țările române și care consta în prestații de muncă în folosul domnitorului Fizică Lucru mecanic = energie dezvoltată de o forță care acționează asupra unui corp, egală cu produsul dintre componenta forței care acționează asupra corpului în direcția deplasării punctului ei de aplicație și mărimea acestei deplasări Lucru de nimic = fapt lipsit de importanță, ceva fără însemnătate Lucru mare = a ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b adverbial; cu valoare intensivă S-a necăjit lucru mare; c determinând un adjectiv, îi dă valoare de superlativ Frumos, lucru mare Fizică lucru mecanic = ieșit din uz travaliu Fizică lucru mecanic = ieșit din uz travaliu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lucru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în expresie a fi sau a se face, a îngheța bocnă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul lucru are forma: lúcruri
