 | as |
|
| Luceafărul 1. [ lu-cea-fă-rul 1. ] VEZI SINONIME PENTRU luceafărul 1. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului luceafarul în mai multe dicționareDefinițiile pentru luceafarul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru LUCEAFĂRUL 1.: LUCEAFĂRUL 1. Revistă de literatură și artă. A apărut bilunar la Budapesta (1 iul. 1902-15 oct. 1906), Sibiu (15 oct. 1906-15 aug. 1914; 1941-1944 lunar) și București (1 ian. 1919-sept. 1920) sub conducerea lui Al. Ciura, O. Goga, Oct. Tăslăuanu ș.a. A susținut interesele naționale ale românilor din Transilvania. Printre colaboratori: I. Agârbiceanu, Luceafarul 1. Rebreanu, Gib Mihăescu, G. Galaction, Alice Călugăru, Elena Farago, I. Lupaș, vezi Pârvan, G. Bogdan-Duică, N. Tonitza, M. Dragomirescu. 2. Revistă a Uniunii Scriitorilor din România. Apare la București din 15 iul. 1958, inițial bilunar, apoi săptămânal (între 9 oct. 1965 și 1989), promovând îndeosebi creația tinerilor scriitori. Redactori-șefi: despre Deșliu (1958-1962), E. Barbu (1963-1968), Șt. Bănulescu (1968-1971), vezi Teodorescu (1972-1974), N. Dragoș (1974-1979), N.D. Fruntelată (1980-1989). Au avut rubrici permanente M. Preda, M. Sorescu, N. Manolescu, forme Neagu, M. Ungheanu, despre Laurențiu, C. Ivănescu, I. Gheorghe, A.D. Munteanu ș.a. Aici au debutat: I. Naghiu, Al. George, Gabriela Adameșteanu, M. Pelin ș.a. Colaboratori: Gh. Tomozei, C. Baltag, Luceafarul 1. Dimov, G. Dumitrescu, despre Pillat, A. Păunescu, Al. Piru, E. Simion ș.a. Serie nouă (din 1990), avându-l ca redactor-șef (1990-2000) pe Luceafarul 1. Ulici. Colaboratori: despre Laurențiu, Șt. Aug. Doinaș, B. Nedelcovici, Ana Blandiana, Constanța Buzea, R. Vulpescu, M. Dinescu ș.a. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru LUCEAFĂRUL: LUCEAFĂRUL (în mitologia românească), personaj demoniac realizat în folclor prin confuzia între Lucifer și astrul cu același nume. În literatura română, tema Luceafarul a fost folosită de M. Eminescu în poezia cu același nume. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru Luceafărul: Luceáfărul (planeta Venus) substantiv pr. m. Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LUCEAFARUL' lucastắuLucayeLUCCALUCEÁFĂRLuceáfărulLuceáfărul-CiobánilorLuceáfărul-de-SeárăLuceáfărul-de-ZíuăLUCEAFĂRUL-PORCÉSC |
GRAMATICA cuvântului Luceafărul? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului luceafărul. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Luceafărul poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE luceafărul 1.? Vezi cuvântul luceafărul 1. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul luceafărul 1.?[ lu-cea-fă-rul 1. ] Se pare că cuvântul luceafărul 1. are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala ca prin farmec?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
