 | as |
|
| Locţiitor [ loc-ţi-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU locţiitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului loctiitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru loctiitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCȚIITÓR: LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care ține locul titularului unui post de conducere și îndeplinește o parte din sarcinile acestuia. vezi locotenent (2). La deschiderea expoziției a asistat și locțiitorul ministrului culturii. ▭ Fusese chemat în cortul lui Fuad-pașa pentru a i se citi firmanul prin care era numit locțiitor domnesc al țării. BOLINTINEANU, O. 252. V-am poftit... ca să v-adunați aici, dumneta ca marele postelnic, dumneta ca locțiitor de ghenerar miliției. ALECSANDRI, T. 1387. • Locțiitor politic = ofițer care ține locul comandantului și are în sarcină munca de educație politică în unitatea respectivă. Forme diferite ale cuvantului loctiitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCȚIITÓR: LOCȚIITÓR loctiitoroáre (loctiitoróri, loctiitoroáre) m. și forme 1) Persoană care deține provizoriu un post de titular; înlocuitor. 2) Persoană care ocupă al doilea loc într-o ierarhie administrativă. loctiitororul directorului. loctiitororul președintelui. [silabe -ți-i-] /loc + sufix loctiitorțiitor Forme diferite ale cuvantului loctiitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCȚIITÓR: LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [ pronunție: -ți-i-] – Loc + țiitor (după limba franceza lieutenant). Forme diferite ale cuvantului loctiitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCȚIITÓR: LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [ pronunție: -ți-i-] – Loc + țiitor (după limba franceza lieutenant). Forme diferite ale cuvantului loctiitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru locțiitor: *locțiitór m. (loc și țiitor, care ține). Formă falsă îld. locotenent saŭ țiitor de loc, înlocuitor saŭ suplinitor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCȚIITOR: LOCȚIITOR substantiv substitut, (învechit) supleant, vechil. (loctiitor al cuiva într-un post.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locțiitor: locțiitór substantiv masculin (silabe -ți-i-), plural locțiitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locțiitor: locțiitór (-ți-i-) substantiv masculin, plural locțiitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru locțiitor: locțiitor m. cel ce ține locul altuia. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOCTIITOR' LocridaLOCȘÓRlocșór/locușórlocțiitoáreLOCȚIITÓRLOCUÍLOCUÍBILLOCUÍNȚĂLOCUÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL locțiitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului locțiitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LOCȚIITÓR locțiitoroáre locțiitoróri, locțiitoroáre m. Locțiitororul directorului. Locțiitororul președintelui. [silabe -ți-i-] /loc + sufix locțiitorțiitor. Locțiitor al cuiva într-un post. Locțiitor al cuiva într-un post. |
GRAMATICA cuvântului locțiitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locțiitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul locțiitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE locţiitor? Vezi cuvântul locţiitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locţiitor?[ loc-ţi-i-tor ] Se pare că cuvântul locţiitor are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL locțiitor Inţelegi mai uşor cuvântul locțiitor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locțiitor politic = ofițer care ține locul comandantului și are în sarcină munca de educație politică în unitatea respectivă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL locțiitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se face mititel?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul locțiitor are forma: locțiitóri
