 | as |
|
| Locotenent [ lo-co-te-nent ] VEZI SINONIME PENTRU locotenent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului locotenent colonel în mai multe dicționareDefinițiile pentru locotenent colonel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCOTENENT: LOCOTENÉNT, locotenenți, substantiv masculin 1. Grad în armată, imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer avînd acest grad. Locotenente... De-aici înainte avem de îndeplinit misiuni grele. CAMILAR, N. I 120. Te-am lăsat, locotenente. Așteaptă și alții. C. PETRESCU, Î. II 77. • Locotenent-major = (grad de) ofițer mai mare decît locotenentul și mai mic decît căpitanul. Locotenent-colonel = (grad de) ofițer mai mare decît maiorul și mai mic decît colonelul. (Învechit) Locotenent-comandor = (grad de) ofițer din aviația sau marina militară echivalent cu maiorul. 2. (Învechit) Persoană care ține locul unui demnitar (domn, mitropolit etc.). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCOTENENT: LOCOTENÉNT, locotenenți, substantiv masculin 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. • Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (învechit); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (învechit) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din italiana locotenente. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCOTENENT: LOCOTENÉNT substantiv masculin 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. • Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [conform italiana luogotenente, limba franceza lieutenant, latina locum tenens]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCOTENENT: LOCOTENÉNT, locotenenți, substantiv masculin 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. • (învechit) Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad. 2. (învechit) Persoană care ținea locul unui demnitar. – Din italiana locotenente. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCOTENENT: LOCOTENÉNT substantiv masculin 1. locțiitor. • comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. grad de ofițer imediat superior celui de sublocotenent. ♦ locotenent -major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent -colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului. (< italiana locotenente) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru locotenent: *locotenént m. (despre italiana locotenente și luogotenente, despre luogo, loc, și tenente, care ține; limba franceza lieutenant. vezi loc). Acela care ține locu altuĭa: locotenent de domn. Ofițer între sublocotenent și căpitan. Locotenent-colonel (plural locotenențĭ-colonelĭ), ofițer între maĭor și colonel. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru locotenent: locotenent m. 1. locțiitor de Domn; 2. ofițer imediat sub un șef pe care îl suplinește în unele cazuri; 3. ofițer mai jos de căpitan: locotenent de artilerie; locotenent colonel, ofițer superior mai jos de colonel. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCOTENENT: LOCOTENÉNT locotenentți m. Ofițer cu grad imediat superior sublocotenentului. * locotenent major ofițer cu grad între locotenent și căpitan. locotenent-colonel ofițer cu grad între maior și colonel. /<it. locotenente Forme diferite ale cuvantului locotenent: locotenentți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCOTENENT: LOCOTENENT substantiv (termen militar) 1. (învechit) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism învechit) podpolcovnic. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru locotenent: locotenent, locotenenți substantiv masculin chiștoc de țigară de dimensiuni medii. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locotenent: locotenént substantiv masculin, plural locotenénți; abreviere lt. Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locotenent: locotenént substantiv masculin, plural locotenénți; abreviere lt. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOCOTENENT COLONEL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL locotenent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului locotenent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LOCOTENÉNT locotenentți m. * locotenent major ofițer cu grad între locotenent și căpitan. Locotenent-colonel ofițer cu grad între maior și colonel. |
GRAMATICA cuvântului locotenent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locotenent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul locotenent poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE locotenent? Vezi cuvântul locotenent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locotenent?[ lo-co-te-nent ] Se pare că cuvântul locotenent are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL locotenent Inţelegi mai uşor cuvântul locotenent dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locotenent-major = grad de ofițer mai mare decît locotenentul și mai mic decît căpitanul Locotenent-colonel = grad de ofițer mai mare decît maiorul și mai mic decît colonelul Învechit Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară echivalent cu maiorul Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad învechit; Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; în trecut locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad învechit Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad ♦ locotenent colonel -major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent colonel -colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului Locotenent-colonel = rusism învechit podpolcovnic Locotenent-colonel = rusism învechit podpolcovnic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL locotenent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se face sau a fi avocatul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul locotenent are forma: locotenénți
