 | as |
|
| Locativ [ lo-ca-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU locativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului locativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru locativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV, -Ă, locativi, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. 2. Adj. Privitor la spațiul locuibil (închiriat); privitor la locație, de locație. • Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui. Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din limba franceza locatif. Forme diferite ale cuvantului locativ: locativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV, -Ă, locativi, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. 2. Adj. Privitor la casele închiriate; al caselor închiriate. • Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui. Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din limba franceza locatif. Forme diferite ale cuvantului locativ: locativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV2, -Ă, locativi, -e, adjectiv Privitor la casele închiriate; al caselor închiriate. Direcția de gospodărie locativă a Sfatului popular al Capitalei. • Valoare locativă = valoarea unui imobil sau apartament exprimată prin venitul pe care poate să-l aducă în cazul închirierii lui. Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite de cineva sau destinate pentru a fi locuite. Forme diferite ale cuvantului locativ: locativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV, -Ă adjectiv Referitor la casele de închiriat. • Valoare locativă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu locativ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. // substantiv neutru (gramatică) Caz în declinarea unor limbi care arată locul unde se află cineva sau ceva sau unde se petrece o acțiune. [conform limba franceza locatif]. Forme diferite ale cuvantului locativ: locativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV, -Ă I. adjectiv referitor la casele de închiriat. ♦ valoare locativă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu locativ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. II. substantiv neutru caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. (< limba franceza locatif) Forme diferite ale cuvantului locativ: locativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV1, locative, substantiv neutru (gramatică) Caz al declinării în unele limbi, care arată locul unde se află un lucru sau o ființă, sau în care se petrece o acțiune. Locativul răspunde la întrebarea «unde», «în ce loc». Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru locativ: 1) *locatív, -ă adjectiv (despre latina locare, locatum, a închiria. Reparațiunĭ locative, acelea care-s în sarcina locataruluĭ. Valoarea locativă, venitu pe care-l poate aduce un imobil dat cu chirie. Forme diferite ale cuvantului locativ: locativ-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru locativ: 2)*locatív, -ă adjectiv (despre latina locus, după modelu luĭ vocativ). gramatică Relativ la locuțiune substantiv neutru, plural e. Un caz care exista odinioară și în limba latină, ca și azĭ în cea rusească. Forme diferite ale cuvantului locativ: locativ-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV substantiv neutru (conform limba franceza locatif): caz al flexiunii nominale în indo-europeană, sanscrită, greaca veche și latină, care arăta locul unde se săvârșește acțiunea verbului. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV2 locativă (locativi, locative) Care ține de locuință; propriu locuinței. • Spațiu locativ încăperi locuite sau destinate a fi locuite de cineva. /<fr. locatif Forme diferite ale cuvantului locativ: locativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru locativ: locativ a. juridic relativ la locațiune: convențiuni locative. ║ n. gramatică caz particular în unele limbi, ce exprimă locul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCATIV: LOCATÍV1 locative n. Caz al complementului circumstanțial de loc în unele limbi. /<fr. locatif Forme diferite ale cuvantului locativ: locative Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locativ: locatív adjectiv masculin, plural locatívi; forme singular locatívă, plural locatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locativ: locatív1 adjectiv masculin, plural locatívi; forme locatívă, plural locatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locativ: locatív substantiv neutru, plural locatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locativ: locatív2 substantiv neutru, plural locatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOCATIV' LOCATÁRlocatárăLOCÁȚIELOCAȚIÚNELOCATÍVlocatoáreLOCATÓRLOCÉLLOCH |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL locativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului locativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LOCATÍV2 locativă locativi, locative Care ține de locuință; propriu locuinței. • Spațiu locativ încăperi locuite sau destinate a fi locuite de cineva. LOCATÍV1 locative n. |
GRAMATICA cuvântului locativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul locativ poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE locativ? Vezi cuvântul locativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locativ?[ lo-ca-tiv ] Se pare că cuvântul locativ are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL locativ Inţelegi mai uşor cuvântul locativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva Valoare locativă = valoarea unui imobil sau apartament exprimată prin venitul pe care poate să-l aducă în cazul închirierii lui Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite de cineva sau destinate pentru a fi locuite Valoare locativă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu locativ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva ♦ valoare locativă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu locativ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vârsta a treia?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul locativ are forma: locatíve
