 | as |
|
| Liric [ li-ric ] VEZI SINONIME PENTRU liric PE ESINONIME.COM definiția cuvântului liric în mai multe dicționareDefinițiile pentru liric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIRIC: LÍRIC, -Ă, lirici, -e, adjectiv 1. (Spre deosebire de epic și dramatic) Care exprimă sentimentele și emoțiile poetului în legătură cu realitatea. Gen liric. ▭ Se formau ca mărgăritare în fundul sufletului lui, neasemănatele-i poezii lirice. SADOVEANU, E. 132. Am citit cu multă plăcere poezioarele lirice cuprinse în scrisoarea d-voastre. ALECSANDRI, S. 33. ♦ figurat Sentimental, emotiv, sensibil. Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice. SADOVEANU, Z. C. 41. Să se ferească de coarda lirică. CARAGIALE, O. VII 292. 2. (Despre poeți) Care scrie îndeosebi poezii lirice (1). Natura nu este pentru autorul «Păcatelor Tinerețelor»... un loc al reveriei solitare și al amintirii... cum era pentru unii din poeții lirici ai verb reflexiv:emii. VIANU, A. P. 47. Liricul nostru străbun Orațiu. ODOBESCU, S. III 11. 3. Care se referă la muzica de operă. Opera de stat și reconsiderarea vechiului repertoriu liric [titlu]. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6. Forme diferite ale cuvantului liric: liric-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIRIC: LÍRIC, -Ă, lirici, -ce, adjectiv 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, forme) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, forme) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ figurat Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din limba franceza lyrique. Forme diferite ale cuvantului liric: liric-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIRIC: LÍRIC, -Ă, lirici, -ce, adjectiv 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, forme) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, forme) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ figurat Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din limba franceza lyrique. Forme diferite ale cuvantului liric: liric-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru liric: *líric, -ă adjectiv (vgr. lyrikós, latina lýricus). Relativ la liră (instrument muzical). Poezie lirică, la ceĭ vechĭ poezie destinată să fie cîntată cu acompaniament de liră (oda, ditirambu, coru tragic și comic), ĭar azĭ poezie care, fără să fie cîntată, a păstrat forma vechiĭ poeziĭ lirice, ca oda, ditirambu, imnu, cantata ș. a. Teatru liric, în care se joacă poeme dramatice acompaniate de muzică. figurat Plin de entuziasm, de inspirațiune poetică. substantiv Poet care face ode, imnurĭ ș. a.: Pindar fu cel maĭ mare liric grecesc. S. forme Arta de a face poeziĭ lirice. adverb În mod liric. Forme diferite ale cuvantului liric: liric-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LIRIC: LÍRIC, -Ă I. adjectiv 1. (despre poezii) care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. ♦ gen liric = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului. ♦ (figurat) sentimental, sensibil. 2. (despre poeți; și s.) care scrie poezii lirice (1). 3. referitor la muzica de operă. ♦ (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate. II. substantiv feminin 1. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. poezia lirică, genul liric. (< limba franceza lyrique, latina lyricus) Forme diferite ale cuvantului liric: liric-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LIRIC: LÍRIC1 liriccă (liricci, liricce) 1) Care exprimă sentimente intime prin intermediul mijloacelor artistice. Poezie liriccă. • Gen liric gen literar care reflectă realitatea prin prisma sentimentelor și emoțiilor poetului. 2) figurat (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește afectivitate sporită (ca de poet); sentimental. Pornire liriccă. 3) (despre poeți) Care scrie în genul liric. 4) Care ține de muzica de operă. Comedie liriccă. Teatru liric. 5) (despre voce) Care are sonoritate sentimentală. Artist liric. /<fr. lyrique, latina lyricus, limba neogreacă lyrikós Forme diferite ale cuvantului liric: liriccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LIRIC: LÍRIC, -Ă adjectiv 1. Care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. • Gen liric = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și a emoțiilor poetului. ♦ (figurat) Sentimental, sensibil. 2. (Despre poeți; adesea s.) Care compune poezii lirice. 3. Referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce lipsită de încordare, prin mobilitate. [conform limba franceza lyrique, latina lyricus, greacă lyrikos < lyra – liră]. Forme diferite ale cuvantului liric: liric-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru liric: liric 1. Caracter l., adjectiv preluat din domeniul literaturii pentru a desemna un specific expresiv meditativ, sentimental al discursului muzical. Este antiteticul lui dramatic; alăturat cuvântului teatru, dramă, poem, adjectivul indică prezența acestui caracter. 2. Gen. l., generic pentru totalitatea teatrului muzical cu variantele și subdiviziunile sale [dar restrâns uneori la genul (I, 1) operei*]. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru liric: liric a. 1. se zice de versurile (ca ode, imnuri) cari se cântau odinioară pe liră; poezie lirică, ce poate fi cântată sau pusă în muzică; 2. figurat plin de entusiasm, de inspirațiune poetică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LIRIC: LÍRIC2 liricci m. Autor de poezii lirice. /<fr. lyrique, latina lyricus Forme diferite ale cuvantului liric: liricci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru liric: líric adjectiv masculin, plural lírici; forme singular lírică, plural lírice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru liric: líric adjectiv masculin, plural lírici; forme lírică, plural lírice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIRIC: LIRIC adjectiv sentimental. (Vorbea pe un ton liric.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LIRIC' liră-chitarăliră-harfălirátLireștiLÍRIClíricăLIRICITÁTELIRICIZÁLIRICIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL LIRIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului liric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LÍRIC1 liriccă liricci, liricce 1 Care exprimă sentimente intime prin intermediul mijloacelor artistice. Poezie liriccă. • Gen liric gen literar care reflectă realitatea prin prisma sentimentelor și emoțiilor poetului. Pornire liriccă. Comedie liriccă. Teatru liric. Artist liric. LÍRIC2 liricci m. Vorbea pe un ton liric. Vorbea pe un ton liric. |
GRAMATICA cuvântului LIRIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului liric. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul LIRIC poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE liric? Vezi cuvântul liric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul liric?[ li-ric ] Se pare că cuvântul liric are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL LIRIC Inţelegi mai uşor cuvântul liric dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ gen liric = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului Gen liric = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și a emoțiilor poetului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL LIRIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bistriț, -ă, bistriți, -e, adjectiv regional, în sintagmele prune bistrițe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
