 | as |
|
| Limbuţie [ lim-bu-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU limbuţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului limbutie în mai multe dicționareDefinițiile pentru limbutie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIMBUȚIE: LIMBUȚIE substantiv flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livresc) locvacitate, logoree, (regional) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Moldova) leorbăială, (prin Muntenia) procovanță, (Transilvania) stroncănire, (figurat) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Ia lăsați limbutie!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIMBUȚIE: LIMBUȚÍE, limbuții, substantiv feminin Înclinare spre vorbă multă; vorbărie, flecăreală. Trăncănea înainte, cu acea exasperantă, vervă și uitare de sine a oamenilor bolnavi de limbuție, care se îmbată vorbind. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Să punem mărginire la limbuția noastră. NEGRUZZI, S. II 211. Limbuția e mai rea decît beția. PANN, P. vezi I 15. • figurat Păsările au început cu limbuția lor... Cucul s-aude cîntînd. DELAVRANCEA, A. 127. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIMBUȚIE: LIMBUȚÍE, limbuții, substantiv feminin Înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIMBUȚIE: LIMBUȚÍE substantiv feminin Înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru limbuție: limbuțíe substantiv feminin, articulat limbuțía, genitiv dativ limbuțíi, articulat limbuțíei; plural limbuțíi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LIMBUȚIE: LIMBUȚÍE forme Felul de a fi al omului limbut. [G.-D. limbuției] /limbut + sufix limbutieie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru limbuție: limbuțíe substantiv feminin, articulat limbuțía, genitiv dativ limbuțíi, articulat limbuțíei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru limbuție: limbuție substantiv verbal ELOCVENȚĂ. ORATORIE. RETORICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru limbuție: limbuțíe forme Calitatea de a fi limbut. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru limbuție: limbuție forme defectul limbutului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LIMBUȚIE: LIMBUȚÍE substantiv verbal flecăreală. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'LIMBUTIE' LIMBÚTLIMBÚȚĂlimbuțéscLIMBUȚÍLIMBUȚÍELIMEIRAlímenLIMENÁRHLÍMERICK |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL LIMBUȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului limbuţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ia lăsați limbuȚie!. Limbuției] /limbut + sufix limbuȚieie. |
GRAMATICA cuvântului LIMBUȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului limbuţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul LIMBUȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE limbuţie? Vezi cuvântul limbuţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul limbuţie?[ lim-bu-ţi-e ] Se pare că cuvântul limbuţie are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL LIMBUȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Râs homeric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul limbuție are forma: limbuțíi
