 | as |
|
| Sfânt [ sfânt ] VEZI SINONIME PENTRU sfânt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lemn sfant în mai multe dicționareDefinițiile pentru lemn sfant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sfânt: sfânt a. 1. ce ține de religiune, consacrat divinității: sfinte altare; 2. care trăiește după legea divină: un om sfânt; 3. conform legii divine: o vieață sfântă; 4. se zice de ființele cele mai perfecte: sfânta Fecioară, sfinții martiri; 5. demn de mare respect: sfânta dreptate; 6. epitet aplicat soarelui, considerat ca sfânt: când răsare sfântul soare popular și, eufemistic, spiritelor rele (de ex. Moartea sau Ielele); 7. fam. sdravăn, strașnic, grozav: o sfântă frică, o sfântă de bătaie. [Vechiu-rom. svânt = slava SVĒTI, termen bisericesc alăturea de sinonimul popular sânt (dublet analog cu oltar și altar); sensul 7 e o generalizare analogă cu limba franceza sacré]. ║ adverb ca un sfânt, liniștit: verb reflexiv:ind [!] seara să-l găsească sfânt PANN. ║ m. 1. cel canonizat de Biserică: sfinții Părinți; 2. (absolut) D-zeu: ferit-a Sfântul! a-l fura sfântul, a adormi liniștit (în opozițiune cu a-l fura Aghiuță). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SFÂNT: SFÂNT1 sfantă (sfinți, sfínte) 1) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sacru. sfanta libertate. 2) Care este excepțional de important. Datorie sfantă 3) (despre unele elemente, fenomene din natură) Care se crede că ar avea proprietăți dătătoare de viață. sfantul soare. sfantul pământ. 4) (despre persoane) Care duce o viață extrem de curată din punct de vedere moral. 5) (în concepțiile religioase) Care posedă har divin. Apă sfantă. /<sl. sventu Forme diferite ale cuvantului sfant: sfantă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfanț: sfanț și sfánțic m. (germana zwanziger, despre zwanzig, doŭă-zecĭ. Cp. cu husăș și icosar). O veche monetă austriacă de argint în valoare de 20 crăițarĭ, în Moldova (la 1826) 20 de parale (lorga. Negoț. 225) ĭar în ultimu timp la Galațĭ 130 de parale saŭ 3 leĭ și un ort. La 1877 valora 80 de banĭ (centime). A nu avea nicĭ un sfanț, a nu avea nicĭ o lețcaĭe, nicĭ o para chĭoară, nicĭ un ban. – Și sfánțih. vezi sorocovăț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFANȚ: SFÁNȚ, sfanți, substantiv masculin Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul secolul XIX; sorcovăț; prin generalizare monedă măruntă, ban, para. ♦ • Expresia: A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Variante: (învechit) sfánțih substantiv masculin] – Din germana Zwanzig[er]. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sfanț: sfanț (-ți), substantiv masculin – 1. (învechit) Monedă austriacă de 20 de bani. – 2. Bani. – Variante învechit, sfanțig, sfanțih, svanțih. Mr. sfanțic. germana Zwanziger (Borcea 205), conform limba neogreacă σφαντζίϰι, italiana svanzica. – derivat sfănțoaică, substantiv feminin (monedă de 10 creițari); sfănțui, verb (a mitui); sfănțuială, substantiv feminin (mituire). Forme diferite ale cuvantului sfant: sfant-ți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFANȚ: SFANȚ, sfanți, substantiv masculin Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în Țările Române la începutul secolul XIX; sorocovăț; prin generalizare monedă măruntă, ban, para. • Expresia: A nu avea niciun sfanț = a nu avea bani. [Variante: (învechit) sfánțih substantiv masculin] – Din germana Zwanzig[er]. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sfanț: sfanț m. veche monedă de argint în valoare de douăzeci creițari sau 90 parale (în Principate): umpluse de sfanți chimirașul PANN. [Moldova svanțih = nemțesc ZWANZIG(ER)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFANȚ: SFANȚ s. 1. pitac, sorocovăț. (Moneda rusească numită sfant.) 2. (învechit și regional) husăș. (Vechea monedă maghiară numită sfant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfânt: sfânt adjectiv masculin, substantiv masculin, vocativ sfínte, plural sfinți; adjectiv feminin, substantiv feminin sfấntă, plural sfínte; abreviere (+ substantiv propriu) Sf. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfânt: sfânt adjectiv masculin, substantiv masculin, vocativ sfínte; plural sfínți; forme singular sfântă, genitiv dativ articulat sfíntei, plural sfínte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFANȚ: SFANȚ s. 1. vezi pitac. 2. (învechit și regional) husăș. (Vechea monedă maghiară numită sfant.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFÂNT: SFÂNT adjectiv verbal grozav, strașnic, teribil, zdravăn. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFANȚ: SFANȚ substantiv verbal ban, franc, gologan, para. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfanț: sfanț substantiv verbal BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru sfânt: sfânt, sfinți substantiv masculin (șc.) nota opt. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfanț: sfanț substantiv masculin, plural sfanți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfanț: sfanț substantiv masculin, plural sfanți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘFANȚ: ȘFANȚ substantiv masculin vezi sfanț. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘFANȚ: ȘFANȚ substantiv neutru vezi sfanț. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEMN SFANT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ȘFANȚ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului şfanţ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pronia ȘfanȚ. ȘfanȚul duh. ȘfanȚul Gheorghe. Carte ȘfanȚ. Scripturile ȘfanȚ. Lucrurile ȘfanȚ. ȘfanȚ la iudei. Un jurământ ȘfanȚ. ȘfanȚ nevinovăție!. SFÂNT1 ȘfanȚă sfinți, sfínte 1 Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sacru. ȘfanȚa libertate. Datorie ȘfanȚă 3 despre unele elemente, fenomene din natură Care se crede că ar avea proprietăți dătătoare de viață. ȘfanȚul soare. ȘfanȚul pământ. Apă ȘfanȚă. Moneda rusească numită ȘfanȚ. Vechea monedă maghiară numită ȘfanȚ. Vechea monedă maghiară numită ȘfanȚ. |
GRAMATICA cuvântului ȘFANȚ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului şfanţ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ȘFANȚ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfânt? Vezi cuvântul sfânt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfânt?[ sfânt ] Se pare că cuvântul sfânt are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ȘFANȚ Inţelegi mai uşor cuvântul şfanţ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSvânt = slava SVĒTI, termen bisericesc alăturea de sinonimul popular sânt dublet analog cu oltar și altar; sensul 7 e o generalizare analogă cu limba franceza sacré Substantiv termen bisericesc sfânta treime = trinitate, popular troiță Substantiv termen bisericesc sfânta scriptură = biblie, scriptură Substantiv termen bisericesc sfânta sfintelor = sanctuar ♦ A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani A nu avea niciun sfanț = a nu avea bani Moldova svanțih = nemțesc ZWANZIGER |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ȘFANȚ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a mânca o papară sau papara cuiva sau a se alege cu o papară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul sfânt are forma: sfântă
La plural substantivul sfanț are forma: sfanți
