 | as |
|
| Lemn [ lemn ] VEZI SINONIME PENTRU lemn PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lemn alb în mai multe dicționareDefinițiile pentru lemn alb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEMN: LEMN, (2, 3) lemne, substantiv neutru 1. (Numai la sg.) Substanță dură, compactă sau fibroasă care alcătuiește tulpina, ramurile și rădăcina arborilor și arbuștilor și care servește ca material de construcție, pentru prelucrări chimice, drept combustibil etc. Am cerut domnului Iordan rachiu într-o ploscă de lemn. SADOVEANU, B. 106. Bronz, catifea, lemn sau mătase, Prind grai aproape omenesc. MACEDONSKI, O. I 179. [Soacra] rodea în nurori, cum roade cariul în lemn. CREANGĂ, P. 12. Cadențata bătaie a unui orologiu de lemn. EMINESCU, N. 35. La lemnul tare trebuie secure ascuțită. • Expresia: A ajunge (sau a aduce pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu desăvîrșire, a despuia. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi nesimțitor, a fi insensibil la ceva; a nu ști nimic. Da tattu de ce doarme, măi? Ce, el e de lemn? DUMITRIU, B. forme 101. La instrucție mergea binișor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. A rămîne ca de lemn = a înlemni, a încremeni, a nu mai spune nimic (din cauza unei emoții copleșitoare). În urma lui, Comăneșteanu rămase ca de lemn. despre ZAMFIRESCU, R. 250. A Se face de lemn = a înțepeni (din cauza frigului, a băuturii excesive etc.). Și au băut cu toții pînă ce li s-au făcut fălcile de lemn. SADOVEANU, despre P. 12. • (Adverbial, în expresie) A fi înghețat lemn = a înțepeni de frig, a fi înghețat bocnă, a fi înghețat tun. E înghețată lemn. Nici nu poate vorbi. BUJOR, S. 106. 2. (Mai ales la plural ; uneori determinat prin «de foc» sau «de ars») Trunchiul și ramurile unui arbore servind pentru construcție sau drept combustibil. La poalele unui codru... vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 239. Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți lemnele țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. • Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. Adoarme mort, de puteai să tai lemne pe dînsul. CREANGĂ, P. 215. E ger de crapă lemnele, se spune cînd e foarte frig. Era un pui de ger în dimineața aceea, de crăpau lemnele. id. A. 23. ♦ Bucată, parte tăiată sau ruptă din trunchiul sau din ramurile unui arbore. Ședea și el pe prispă și ascuțea un lemn. DUMITRIU, N. 93. Aș fi luat două lemne uscate, apoi le-aș fi frecat unul cu altul pînă ce s-ar fi aprins. DRĂGHICI, R. 67. 3. (Învechit și regional) Copac, arbust. Toate lemnele se pleacă Cu capul către pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 152. Frunză verde lemn sucit. HODOȘ, P. P. 120. 4. Compuse: lemn-cîinesc (sau lemnul-cîinelui) = arbust, cu frunze mici și groase de un verde-închis, cultivat de obicei prin parcuri și prin grădini servind drept gard viu (Ligustrum vulgare); măliniță. Vița sălbatecă urcase amestecîndu-și frunzele și florile tufișurilor de lemn-cîinesc. MACEDONSKI, O. III 109. Frunză verde lemn-cîinesc, Stau mereu și mă gîndesc. TEODORESCU, P. P. 317; lemn-dulce = plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); lemnul- domnului = arbust din familia compozeelor, cu miros pătrunzător de lămîie, cultivat adesea prin parcuri și prin grădini (Artemisia abrotanum); lemnuș (2). Ochiul-boului, lemnul-domnului și limba-mielușelului. FILIMON, C. 264. Grădinile cele de flori... cu lemnul-domnului și lăcrimioară și cu cîte alte plante aromatice. I. IONESCU, M. 373. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEMN: LEMN, (2, 3) lemne, substantiv neutru 1. Țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc. • Expresia: A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.). A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun. 2. Tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). • Expresia: Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme adânc. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (învechit și popular) Copac, arbust. • Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-Domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș (Artemisia abrotanum). – latina lignum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEMN: LEMN, (2, 3) lemne, substantiv neutru 1. Țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc. • Expresia: A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.). A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun. 2. Tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). • Expresia: Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (învechit și popular) Copac, arbust. • Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș (Artemisia abrotanum). – latina lignum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lemn: lemn n., plural e (latina lĭgnum, italiana legno, vfr. laigne, spaniolă leño, pg. lenho). Substanța tare și compactă a arborilor și care formează rădăcina, trunchĭu și ramurile: o masă de lemn, lemn de brad. figurat Om nesimțitor saŭ prost. A rămînea de lemn, a înlemni. Lemn de stejar, de fag, substanța lemnuluĭ cînd e vorba de construcțiune. Lemne de stejar, de fag, bucățĭ marĭ saŭ micĭ de lemn de stejar, de fag, maĭ ales vorbind de cele de foc. Lemn sfînt, lemn din crucea luĭ Hristos. Numele maĭ multor arborĭ, copăceĭ și buruĭene: lemnu cîneluĭ (est) și lemn cîĭnesc (vest), mălin negru (ligústrum vulgáre), un copăcel oleaceŭ cu fructele în formă de bace negre, cultivat și pin grădinĭ p. gardurĭ viĭ; lemn cînesc, pațachină, verigar, salbă moale; lemnu Domnuluĭ, un fel de peliniță cu miros de lămîĭe, numită și lemnuș (artemisia abrótonum); lemnu luĭ Dumnezeŭ, rosmarin (Bz.); lemnu Maĭciĭ Domnuluĭ, limbricariță; lemn dulce, ĭarbă dulce; lemn galben, dracilă; lemn piperat, un copăcel originar din America și a căruĭ rădăcină se întrebuințează în farmacie; lemn pucĭos, scoruș sălbatic. Unt-de-lemn, vezi unt. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru lemn: lemn, instrument de percuție idiofon, construit în două tipuri: 1. model chinezesc (it. blocco di legno [cinese]; limba engleză [chinese] wood block; limba franceza bloc debois [chinois]; germana Holzblock), constă dintr-un bloc de lemn de formă paralelipipedică, având două fante scobite în lungimea lui, pe fețe și la înălțimi diferite. Datorită celor două fante, l. emite, prin lovire, două sunete distincte. 2. L. model american (it. nacchera cilindrica, cassa di legno; limba engleză tone block, wood cymbal; limba franceza bloc de bois [cylindrique]; germana Rohrenholztrommel) este format din doi cilindri de lemn, uniți între ei, scobiți în interior și prevăzuți cu câte o fantă în lungime. Cele două sunete diferă ca înălțime [ca și la l. (1)]. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LEMN: LEMN lemne n. 1) Parte dură a arborilor, constând dintr-un țesut compact sau fibros, aflat între scoarță și măduvă. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore tăiat și folosit în construcții sau pentru confecționarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la plural Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari tăiați și folosiți drept combustibil. lemne de foc. • Ger de crapă lemnele ger cumplit. A rămâne lemn a rămâne încremenit. 4): lemn-câinesc arbust cu frunze mici, cu flori albe și fructe negre, cultivat în parcuri, pentru a forma garduri vii. lemnul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene și cu miros de lămâie. /<lat. lignum Forme diferite ale cuvantului lemn: lemne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru lemn: lemn n. 1. substanță tare și compactă a arborilor: lemn de brad; 2. figurat nesimțitor ca un lemn: ești un lemn; 3. nume de plante și de arbuști: lemul-câinelui, arbust cu florile albe (devenind la urmă oacheșe) ce se cultivă prin grădini pentru garduri vii (Ligustrum); lemn câinesc, tulichină; lemnul Domnului, plantă cu flori galbene și cu miros pătrunzător de lămâie, se cultivă adesea prin grădini (Artemisia abrotanum); lemn dulce, plantă ce crește prin șesuri și se cultivă pentru trebuințele medicinale (Glycyrrhiza); lemn galben, dracilă (dă o vopsea galbenă); 4. arbore, oliv: unt de lemn. [latina LIGNUM]. ║ adverb ca un lemn: adormise lemn. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEMN: LEMN substantiv (botanică) lemn-cîinesc (Ligustrum vulgare) = (regional) mălin, măliniță, lemnul-cîinelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (regional) cioringlav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-rîios (Evonymus verrucosa) = salbă-rîioasă, (regional) vonicer, cerceii-babei (la plural); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcîm-galben, (regional) bobițel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (regional) alimon, lemnuș, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (regional) limbricariță, iarbă-sfîntă, lemn-sfînt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vîntului (Syringa josikaea) = (Transilvania) scumpie. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru LEMN: LEMN substantiv 1. Lemni (BA ung. 29). 2. Lemne, fam., buc.; Lemnea, fam., act.; Leamna substantiv vezi și Alaman. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lemn: lemn substantiv neutru, (bucăți de arbore, arbori) plural lémne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru lemn: lemn adjectiv invariabil 1. prost, imbecil, cretin. 2. inert. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEMN: LEMN substantiv verbal arbore, copac, pom. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lemn: lemn substantiv verbal ARBORE. COPAC. POM. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lemn: lemn substantiv neutru, plural lémne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEMN ALB' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lemn Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lemn dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LEMN lemne n. Lemne de foc. • Ger de crapă lemnele ger cumplit. A rămâne lemn a rămâne încremenit. 4: lemn-câinesc arbust cu frunze mici, cu flori albe și fructe negre, cultivat în parcuri, pentru a forma garduri vii. Lemnul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene și cu miros de lămâie. |
GRAMATICA cuvântului lemn? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lemn. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lemn poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE lemn? Vezi cuvântul lemn desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lemn?[ lemn ] Se pare că cuvântul lemn are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL lemn Inţelegi mai uşor cuvântul lemn dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A ajunge sau a aduce pe cineva la sapă de lemn = a sărăci cu desăvîrșire, a despuia A fi de lemn sau ca lemnul = a nu simți nimic, a fi nesimțitor, a fi insensibil la ceva; a nu ști nimic A rămîne ca de lemn = a înlemni, a încremeni, a nu mai spune nimic din cauza unei emoții copleșitoare A Se face de lemn = a înțepeni din cauza frigului, a băuturii excesive etc Adverbial, în expresie A fi înghețat lemn = a înțepeni de frig, a fi înghețat bocnă, a fi înghețat tun Compuse: lemn-cîinesc sau lemnul-cîinelui = arbust, cu frunze mici și groase de un verde-închis, cultivat de obicei prin parcuri și prin grădini servind drept gard viu Ligustrum vulgare; măliniță 317; lemn-dulce = plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente Glycyrrhiza echinata; lemnul- domnului = arbust din familia compozeelor, cu miros pătrunzător de lămîie, cultivat adesea prin parcuri și prin grădini Artemisia abrotanum; lemnuș 2 A fi de lemn sau ca lemnul = a nu simți nimic, a fi insensibil A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni din cauza unei surprize, unei emoții etc A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu Ligustrum vulgare; lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce Glyicyrrhiza echinata; lemnul-Domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș Artemisia abrotanum A fi de lemn sau ca lemnul = a nu simți nimic, a fi insensibil A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni din cauza unei surprize, unei emoții etc A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu Ligustrum vulgare; lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce Glyicyrrhiza echinata; lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș Artemisia abrotanum LEMN substantiv botanică lemn-câinesc Ligustrum vulgare = regional mălin, măliniță, lemnul-câinelui; lemn-dulce Glycyrrhiza echinata = regional ciorânglav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-râios Evonymus verrucosa = salbă-râioasă, regional vonicer, cerceii-babei la plural; lemnul-bobului Cytisus nigricans = salcâm-galben, regional bobițel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului Artemisia abrotanum = regional alimon, lemnuș, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului Santolina chamaecyparissus = regional limbricariță, iarbă-sfântă, lemn-sfânt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vântului Syringa josikaea = Transilvania scumpie LEMN substantiv botanică lemn-cîinesc Ligustrum vulgare = regional mălin, măliniță, lemnul-cîinelui; lemn-dulce Glycyrrhiza echinata = regional cioringlav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-rîios Evonymus verrucosa = salbă-rîioasă, regional vonicer, cerceii-babei la plural; lemnul-bobului Cytisus nigricans = salcîm-galben, regional bobițel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului Artemisia abrotanum = regional alimon, lemnuș, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului Santolina chamaecyparissus = regional limbricariță, iarbă-sfîntă, lemn-sfînt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vîntului Syringa josikaea = Transilvania scumpie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lemn |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se duce de pe capul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul lemn are forma: lémne
