 | as |
|
| Legiune [ le-gi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU legiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului legiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru legiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGIUNE: LEGIÚNE, legiuni, substantiv feminin 1. Unitate mare militară și administrativă romană; prin extensie denumire a diferite formații militare din diferite epoci. [Goții] au pătruns în Dacia, în urma retragerii legiunilor lui Aurelian. istorie R.P.R. 51. Răzvan-vodă, avînd cu sine moldovenii săi, și cu legiunile săcuilor, se așezase despre răsărit. BĂLCESCU, O. II 113. • Legiunea străină = (în Franța și Spania) formație militară compusă în cea mai mare parte, din mercenari străini, cu garnizoana în colonii. 2. figurat Număr mare de persoane urmărind același scop; mulțime, gloată, ceată. Din tejghea făcînd tribună, legiune de coțcari, Pune-o talpă noroioasă pe popor. MACEDONSKI, O. I 95. Legiuni de zugravi și de pietrari erau osîndiți ca să aștearnă pe ziduri... toate acele... epopei vînătorești. ODOBESCU, S. III 79. – plural și: (învechit) legioane (ALECSANDRI, P. II 139, RUSSO, S. 94, ALEXANDRESCU, M. 14). – Variantă: leghioáne (VLAHUȚĂ, P. 83) substantiv feminin plural Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru legiune: *legiúne forme (latina légio, -ónis), despre légere, a aduna. vezi religiune, culeg). Regiment la Romanĭ (compus din 4200 de oamenĭ pe jos, apoĭ tot maĭ mulțĭ, pînă ce, supt Cezar, ajunse la 6000, pe lîngă care maĭ eraŭ alipițĭ și 300 de călărețĭ, și comandat de un consul saŭ pretor și de unu saŭ maĭ mulțĭ legațĭ): legiunea XIII gemină staționa la Alba Ĭulia (Dacia). figurat Mare mulțime de ființe: legiunĭ de țînțarĭ zboară deasupra mlaștinilor. Legiunea de onoare, un ordin civil și militar instituit la 19 Maĭ 1802 de primu consul Bonaparte ca să recompenseze marile merite (gradele luĭ sînt: cavaler, ofițer, comandor, mare ofițer și mare cruce). Legiunea străină, o trupă creată la 1835 în Algeria și compusă din străiniĭ care vor să lupte p. Francia. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGIUNE: LEGIÚNE substantiv feminin 1. Unitate militară romană compusă din aproximativ 6000 de oameni (infanteriști și cavaleriști). 2. Nume al unor formații militare neregulate din diferite epoci. • Legiunea de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru distincții militare și civile; legiunea străină = (în Franța și în Spania) corp de trupă format din mercenari, cu garnizoana în colonii și care era destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste. 3. (figurat) Mulțime mare, organizată; ceată. [Variante leghion substantiv neutru, leghiune substantiv feminin / conform limba franceza légion, italiana legione, latina legio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGIUNE: LEGIÚNE substantiv feminin 1. unitate de bază a armatei romane cu un efectiv între 4200 și 6000 de oameni, în cohorte, manipule și centurii. 2. nume ale unor formații militare neregulate din diferite epoci. ♦ legiune lă de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; Llegiune străină = (în Franța și Spania) corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste. 3. (figurat) mulțime organizată; ceată. (< limba franceza légion, latina legio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGIUNE: LEGIÚNE, legiuni, substantiv feminin 1. Unitate de bază a armatei romane, cu efectiv variind între 4 200 și 6 000 de oameni; prin generalizare denumire dată unor formațiuni militare sau paramilitare din diferite epoci. • Legiune străină = formațiune militară franceză ai cărei membri sunt recrutați voluntar, în urma unei selecții dure, în cea mai mare parte, dintre străini. 2. figurat Mulțime; ceată, gloată. [ pronunție: -gi-u-. – Variante: (învechit) legioánă substantiv feminin] – Din limba franceza légion, latina legio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru legiune: legiúne, legiuni substantiv feminin 1. Mare unitate militară romană, alcătuită din soldați pedeștri; prin extensie denumire dată unor formații militare sau paramilitare din diferite epoci. 2. figurat Mulțime (foarte) mare de oameni urmărind același scop; ceată, gloată. ♦ Un număr mare de duhuri rele, aluzie la pasajul din Noul Testament (Luca 8, 30) privitor la vindecarea celui îndrăcit. [Variante: legheón, leghión substantiv neutru] – Din latina legio, -onis. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGIUNE: LEGIÚNE, legiuni, substantiv feminin 1. Mare unitate militară romană; prin generalizare denumire dată unor formații militare sau paramilitare din diferite epoci. • Legiune străină = (în Franța și în Spania) formație militară, compusă în cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana în colonii. 2. figurat Mulțime; ceată, gloată. [ pronunție: -gi-u-. – Variante: (învechit) legioánă substantiv feminin] – Din limba franceza légion, latina legio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru legiune: legiune forme 1. corp de soldați, la Romani, care sub împărați era cam de 6600 de oameni: legiunea XIII Gemina staționa în Dacia la Alba-Iulia; 2. regiment de infanterie; 3. figurat mulțime, ceată numeroasă: legiuni de demoni ( vezi legioană). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGIUNE: LEGIÚNE legiunei forme (la vechii romani) Unitate militară de bază constând din aproximativ 4000-6000 de oameni. [silabe -gi-u-] /<lat. legio, legiuneonis, limba neogreacă legheón, limba franceza légion Forme diferite ale cuvantului legiune: legiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru legiune: legiúne substantiv feminin (silabe -gi-u-), genitiv dativ articulat legiúnii; plural legiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru legiune: legiúne (gi-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat legiúnii; plural legiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGIUNE: LEGIUNE substantiv (istorie, termen militar) (învechit) polc. (legiune romană.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEGIUNE' LEGIUÍLEGIUÍRELEGIUÍTLEGIUITÓRLEGIÚNElégmanLEGNANOLEGNICAlegníță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL LEGIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului legiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LEGIÚNE legiunei forme la vechii romani Unitate militară de bază constând din aproximativ 4000-6000 de oameni. Legio, legiuneonis, limba neogreacă legheón, limba franceza légion. Legiune romană. Legiune romană. |
GRAMATICA cuvântului LEGIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului legiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul LEGIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE legiune? Vezi cuvântul legiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul legiune?[ le-gi-u-ne ] Se pare că cuvântul legiune are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL LEGIUNE Inţelegi mai uşor cuvântul legiune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Legiunea străină = în Franța și Spania formație militară compusă în cea mai mare parte, din mercenari străini, cu garnizoana în colonii Legiunea de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru distincții militare și civile; legiunea străină = în Franța și în Spania corp de trupă format din mercenari, cu garnizoana în colonii și care era destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste ♦ legiune lă de onoare = unul dintre cele mai înalte ordine, în Franța, care se acordă pentru merite militare și civile; Llegiune străină = în Franța și Spania corp de armată din mercenari, cu garnizoana în colonii, destinat asigurării autorității statului și administrației colonialiste Legiune străină = formațiune militară franceză ai cărei membri sunt recrutați voluntar, în urma unei selecții dure, în cea mai mare parte, dintre străini Legiune străină = în Franța și în Spania formație militară, compusă în cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana în colonii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL LEGIUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fizică; în sintagma jerbă nucleară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul legiune are forma: legiúni
