 | as |
|
| Legitimare [ le-gi-ti-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU legitimare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului legitimare în mai multe dicționareDefinițiile pentru legitimare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGITIMARE: LEGITIMÁRE, legitimări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) legitima; justificare. Cînd în 1774 este trimis la Roma la colegiul «De propaganda fide», el [Șincai] caută și strînge documente istorice pentru legitimarea drepturilor poporului romîn desconsiderat de nobilime. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 5/1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGITIMARE: LEGITIMÁRE substantiv feminin Acțiunea, faptul de a (se) legitima. ♦ (specializare) Recunoaștere a unui copil. [< legitima]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGITIMARE: LEGITIMÁRE, legitimări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. – vezi legitima. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGITIMARE: LEGITIMÁRE, legitimări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. – vezi legitima. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru legitimare: legitimare substantiv verbal ÎNDREPTĂȚIRE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. RAȚIUNE. TEMEI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru legitimare: legitimáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat legitimării; plural legitimări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru legitimare: legitimáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat legitimắrii; plural legitimắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEGITIMARE' legístălegitáteLEGÍTIMLEGITIMÁLEGITIMÁRELEGITIMÁTLEGITIMÁȚIELEGITIMAȚIÚNElegitimatór |
GRAMATICA cuvântului legitimare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului legitimare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul legitimare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE legitimare? Vezi cuvântul legitimare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul legitimare?[ le-gi-ti-ma-re ] Se pare că cuvântul legitimare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL legitimare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De mai înainte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul legitimare are forma: legitimări
