 | as |
|
| Lege [ le-ge ] VEZI SINONIME PENTRU lege PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lege în mai multe dicționareDefinițiile pentru lege din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru LEGE: LÉGE substantiv feminin (conform latina lex, legis): categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne sau stadiile succesive ale aceluiași fenomen, între fenomene diferite. lege lingvístică: l. care exprimă un raport necesar, esențial și repetabil între laturile aceluiași fenomen lingvistic sau între fenomene lingvistice diferite; modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen lingvistic și care exprimă esența acestuia. L. lingvistice sunt l. interne, obiective de dezvoltare a limbii, care decurg cu necesitate din natura internă a structurii acesteia și care privesc atât fonetica, cât și vocabularul sau structura ei gramaticală. Ele sunt indisolubil legate de l. gândirii, sunt constituite într-un sistem, acționează – prin intermediul vocabularului – în legătură cu evoluția societății și în concordanță cu specificul fiecărei limbi naționale în parte. Până în prezent, lingviștii au studiat mai mult l. fonetice, acestea fiind mai accesibile investigației lor. Există l. lingvistice generale, care privesc un număr foarte mare de limbi diferite, ca de exemplu l. dezvoltării inegale a compartimentelor limbii (vocabularul evoluează mai repede decât celelalte componente; morfologia evoluează mai încet, fiind cea mai rezistentă la influențele externe etc.) și l. lingvistice particulare (specifice), proprii unei familii de limbi sau unei singure limbi, ca de exemplu: l. trecerii treptate de la structura sintetică la cea analitică și l. sistematizării flexiunii verbale în clase regulate sau în clase aberante (proprii limbilor romanice), l. suprimării treptate a flexiunii nominale (proprie limbii engleze), l. transformării treptate a articolului hotărât din proclitic în enclitic și l. transformării lui l intervocalic latin în r (acestea sunt l. proprii limbii române) etc. • lege fonétică: modificare cu caracter regulat a unui sunet de-a lungul evoluției unei limbi. Noțiune folosită pentru prima dată de neogramatici (vezi), dar asimilată l. naturii. Pentru lingvistica modernă l. fonetică este o simplă corespondență între două faze din istoria unei limbi sau între mai multe limbi aparținând aceleiași familii; ea acționează într-o anumită epocă și în anumite condiții. Astfel, în limba română, transformarea lui l intervocalic în r, care reprezintă o l. fonetică a acesteia, a avut loc în epoca ei de formare (în perioada românei comune, înainte de separarea dialectelor) și numai în elementele moștenite din latină, ca în exemplele: dolem > dor, dolorem > durere, molam > moară, solem> soare etc. L. fonetice ale limbii române conferă acesteia o fizionomie specifică față de limbile romanice apusene. • lege fonetică generală: l. care se referă la modificarea regulată a unui sunet de-a lungul istoriei unei limbi. Pentru limba română sunt considerate l. fonetice generale: închiderea vocalelor deschise neaccentuate, în trecerea de la latină la română (a > ă: casa > casă, gallina > găină etc.); deschiderea vocalelor accentuate închise (e > ę < ea: sera > sęră > seară, cera > cęră < ceară etc.); trecerea lui l intervocalic la r (molam > moară, solem > soare etc.); trecerea grupului consonantic ct la pt (lactem > lapte, noctem > noapte etc.). • lege fonetică regională: l. care acționează parțial, numai într-o zonă din cadrul teritoriului în care se vorbește o limbă. Pentru limba română sunt cunoscute ca l. fonetice regionale: trecerea lui e neaccentuat la ă în pronunțarea regională muntenească (dă, pă, dăscui, dăschid etc.); anticiparea (anaptixa) lui i în pronunțarea regională oltenească (oichi, straichină, ureiche etc.) etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGE: LÉGE, legi, substantiv feminin I. Expresie a legăturii esențiale necesare și generale dintre fenomene, a legăturii interne dintre cauză și efect (legătura care determină dezvoltarea fenomenelor). Marxismul concepe legile științei – indiferent dacă este vorba de legile științelor naturii sau de legile economiei politice – ca o oglindire a proceselor obiective, care au loc independent de voința oamenilor. STALIN, PROBL. economie 4. Cîmp roditor... în care pe o lege dată și scaiul și trandafirul răsar și cresc. CONACHI, P. 251. • figurat Nici nu se poate întîmpla altfel decît ca într-o poveste; asta-i legea vîrstei tale. SADOVEANU, N. forme 28. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu stabilită și apărată de puterea de stat. Lege civilă. Lege penală. ▭ Guvernul democratic instituit după 6 martie 1945... a creat o serie de legi cunoscute sub denumirea de Statutul naționalităților. istorie R.P.R. 691. Ne-au luat pășunea domnii, fără lege și-ntrebare. GOGA, C. P. 26. Eu am venit înaintea judecății să capăt dreptate și văd că dumneata, care știi legile, mai rău mă acufunzi. CREANGĂ, A. 147. Cetățeanul trebuie a da ascultare legii, căci legea arată voința poporului. BĂLCESCU, O. I 353. • Lege nescrisă (sau tradițională) = tradiție, obicei al pămîntului: Legea junglei vezi junglă. Legea ospitalității = ansamblul relațiilor dintre oameni stabilite prin tradiție, potrivit cărora oaspeții se cuvine să fie bine primiți. Omul legii = a) reprezentant al autorității de stat; b) persoană care respectă legea, care nu se abate de la normele legale. Om de legi = jurist, avocat. • locuțiune adjectiv Fără de lege = păcătos, mișel. Le spunea inima ce om fără de lege e spînul. CREANGĂ, P. 231. • locuțiune adjectiv și adverb Cu (sau pe, după) lege = just, drept, legal, legitim. În lege = de-a binelea, în toată regula, cu totul; adevărat. Noi dîrdîiam de frică, de frig. Dîrdîiam în lege. STANCU, despre 271. Cînd ajunse cu mîna spre frunte, dă de două cucuie tari... niște cornițe în lege. CARAGIALE, O. III 55. • Expresia: Vorba (sau cuvîntul cuiva) e lege = vorba lui se respectă. Vorba de pe urmă a lin Ștefan e lege tuturora? DELAVRANCEA, A. 79. Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade. Nu e lege = nu este neapărat așa, nu este obligatoriu. În numele legii = formulă cu care încep anumite acte sau hotărîri judecătorești și care se întrebuințează atunci cînd se invocă autoritatea legii. În baza legii = potrivit celor prevăzute de lege, în conformitate cu legea, sprijinit de prevederile legii. 2. (Popular) Proces, judecată. De-aș sta să-i dau și eu răspuns, La cîte legi am fi ajuns. COȘBUC, P. I 127. • Expresia: A-și face de lege = a sta la îndoială, a chibzui înainte de a lua o hotărîre, a sta să aleagă între două alternative. Stau în loc și-mi fac de lege Peste care munte-oi trece!. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 150. 3. Constituționalitate, legalitate. În 44, nu era lege-n țară. DUMITRIU, N. 167. III. Religie. Îl știu cum era, drept-credincios și mereu cu legea lui dumnezeu în gură. DUMITRIU, P. forme 46. Era verb reflexiv:emea de deșteptat pentru rugăciunea dinainte de răsăritul soarelui, după cum cere legea musulmană. CARAGIALE, P. 132. • Expresia: Pe (sau pre) legea mea = pe conștiința mea, zău! Ia sama, căci, pre legea mea, te bat! CONTEMPORANUL, II 57. Ian ascultă... pre legea mea. – Ce? – Acuș... mă duc acasă. ALECSANDRI, T. I 151. ♦ Datină, obicei. • Expresia: În legea cuiva = în felul cuiva, cum știe, cum se pricepe. S-a luptat cum știe el în legea lui. ISPIRESCU, U. 15. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGE: LÉGE, legi, substantiv feminin I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat. • Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului. Omul legii = a) reprezentant al autorității de stat; b) persoană care respectă cu strictețe prevederile legale. Om de lege = jurist, avocat. • locuțiune adjectiv Fără (de) lege = păcătos; mișel. • Locuţiune adverbiala După lege = just, legal. În lege = de-a binelea, cu totul; strașnic. • Expresia: Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu strictețe. Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neapărat așa. În numele legii, formulă întrebuințată atunci când se invocă autoritatea legală. În baza legii = în conformitate cu prevederile legale. 2. (popular) Proces, judecată. 3. Legalitate, constituționalitate. III. Religie, credință. • Expresia: Pe legea mea! = zău! pe conștiința mea! ♦ Datină, obicei. • Expresia: În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva. – Din latina lex, legis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGE: LÉGE, legi, substantiv feminin I. Regulă imperativă stabilită de autoritatea supremă. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui. • Lege fonetică = modificare regulată a unui sunet de-a lungul evoluției unei limbi. II. 1. (juridic) Act normativ care emană de la organul legislativ al statului și prin care sunt reglementate anumite relații sociale; prin generalizare orice act normativ. • Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului. Lege fundamentală = constituție. Omul legii = a) reprezentant al autorității de stat; b) persoană care respectă cu strictețe prevederile legale. Om de lege = jurist, avocat. • locuțiune adjectiv Fără (de) lege = păcătos; mișel. • Locuţiune adverbiala După lege = just, legal. În lege = de-a binelea, cu totul; strașnic. • Expresia: Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu strictețe. Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neapărat așa. În numele legii, formulă folosită atunci când se invocă autoritatea legală. În baza legii = în conformitate cu prevederile legale. 2. (popular) Proces, judecată. 3. Legalitate; constituționalitate. III. Religie, credință. • Expresia: Pe legea mea! = zău! pe conștiința mea! ♦ Datină, obicei. • Expresia: în legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva. – latina lex, legis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru lege: lege forme 1. act al autorității supreme care regulează, permite sau interzice; 2. totalitatea legilor: în numele legii; 3. obligațiunile vieții civile: legile societății; 4. principii invariabile cari regulează ordinea lumii fizice: legile naturei; legea naturală, îndatorirea de a nu face altuia ceea ce nam verb reflexiv:ea să ni se facă nouă; legea divină, precepte pozitive date prin revelațiune; Legea veche, Vechiul Testament; 5. popular religiune, confesiune religioasă: păgâne, râzi de lege cu un râs neomenos? AL.; 6. credință: pe legea mea! 7. obiceiu (vorbind de lucruri profane): tăia cum știa el în legea lui să taie ISP. [latina LEGEM; pentru sensul 5, conform pe inscripțiuni IN LEGE SANCTA CHRISTIANA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGE: LÉGE legei forme 1) Categorie constituind o expresie a interdependenței, interacțiunii și legăturii dintre fenomenele realității. legeile naturii. legeea conservării energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ și apărat de puterea de stat. • După lege în mod legal; legitim. În baza legeii conform prevederilor legii. 3) Regulă obligatorie; obligație. 4) învechit Credință într-o divinitate; religie; confesiune; cult. • Pe (sau pre) legeea mea pe cuvântul meu. 4) Tradiție, obicei consacrat. • Cum e legeea așa cum se obișnuiește; așa cum e obiceiul. [G.-D. legii] /<lat. lex, legegis Forme diferite ale cuvantului lege: legei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lege: lege substantiv verbal ACȚIUNE. CAUZĂ. CONDAMNARE. CONFESIUNE. CREDINȚĂ. CULT. DATINĂ. DECIZIE. DREPTATE. ECHITATE. FEL. HOTĂRÎRE. JUDECATĂ. JUSTIȚIE. OBICEI. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PROCES. RELIGIE. RIT. RÎNDUIALĂ. SENTINȚĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ. VERDICT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGE: LEGE s. 1. (juridic) (învechit) legiuire, pravilă, testament. 2. (În logica simbolică) lege logică = tautologie, expresie validă, teză logică. 3. canon, normă, regulă, tipic. (O lege a artei clasice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGE: LÉGE s. 1. (juridic) (învechit) legiuire, pravilă, testament. 2. (În logica simbolică) lege logică vezi tautologie. 3. vezi canon. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lege: lége substantiv feminin, genitiv dativ articulat légii; plural legi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lege: lége substantiv feminin, genitiv dativ articulat légii; plural legi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Lege: Lege ≠ fărădelege Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEGE' legătuiálăLEGĂTÚRĂLEGĂTURÍCĂLEGAZPILÉGELEGÉNDĂLEGENDÁRLÉGHEleghén |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Lege Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lege dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lege lingvístică: l. • lege fonétică: modificare cu caracter regulat a unui sunet de-a lungul evoluției unei limbi. • lege fonetică generală: l. • lege fonetică regională: l. LÉGE legei forme 1 Categorie constituind o expresie a interdependenței, interacțiunii și legăturii dintre fenomenele realității. Legeile naturii. Legeea conservării energiei. • După lege în mod legal; legitim. În baza legeii conform prevederilor legii. • Pe sau pre legeea mea pe cuvântul meu. • Cum e legeea așa cum se obișnuiește; așa cum e obiceiul. Lex, legegis. O lege a artei clasice. |
GRAMATICA cuvântului Lege? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lege. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Lege poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE lege? Vezi cuvântul lege desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lege?[ le-ge ] Se pare că cuvântul lege are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Lege Inţelegi mai uşor cuvântul lege dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Lege nescrisă sau tradițională = tradiție, obicei al pămîntului: Legea junglei vezi junglă Legea ospitalității = ansamblul relațiilor dintre oameni stabilite prin tradiție, potrivit cărora oaspeții se cuvine să fie bine primiți Omul legii = a reprezentant al autorității de stat; b persoană care respectă legea, care nu se abate de la normele legale Om de legi = jurist, avocat locuțiune adjectiv Fără de lege = păcătos, mișel locuțiune adjectiv și adverb Cu sau pe, după lege = just, drept, legal, legitim În lege = de-a binelea, în toată regula, cu totul; adevărat Vorba sau cuvîntul cuiva e lege = vorba lui se respectă Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade Nu e lege = nu este neapărat așa, nu este obligatoriu În numele legii = formulă cu care încep anumite acte sau hotărîri judecătorești și care se întrebuințează atunci cînd se invocă autoritatea legii În baza legii = potrivit celor prevăzute de lege, în conformitate cu legea, sprijinit de prevederile legii A-și face de lege = a sta la îndoială, a chibzui înainte de a lua o hotărîre, a sta să aleagă între două alternative Pe sau pre legea mea = pe conștiința mea, zău! Ia sama, căci, pre legea mea, te bat! CONTEMPORANUL, II 57 În legea cuiva = în felul cuiva, cum știe, cum se pricepe Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului Omul legii = a reprezentant al autorității de stat; b persoană care respectă cu strictețe prevederile legale Om de lege = jurist, avocat locuțiune adjectiv Fără de lege = păcătos; mișel Locuţiune adverbiala După lege = just, legal În lege = de-a binelea, cu totul; strașnic Vorba sau cuvântul cuiva e lege = vorba lui se respectă cu strictețe Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade Nu e lege = nu este neapărat așa În baza legii = în conformitate cu prevederile legale Pe legea mea! = zău! pe conștiința mea! ♦ Datină, obicei În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva Lege fonetică = modificare regulată a unui sunet de-a lungul evoluției unei limbi Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului Lege fundamentală = constituție Omul legii = a reprezentant al autorității de stat; b persoană care respectă cu strictețe prevederile legale Om de lege = jurist, avocat locuțiune adjectiv Fără de lege = păcătos; mișel Locuţiune adverbiala După lege = just, legal În lege = de-a binelea, cu totul; strașnic Vorba sau cuvântul cuiva e lege = vorba lui se respectă cu strictețe Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade Nu e lege = nu este neapărat așa În baza legii = în conformitate cu prevederile legale Pe legea mea! = zău! pe conștiința mea! ♦ Datină, obicei în legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva În logica simbolică lege logică = tautologie, expresie validă, teză logică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Lege |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Izmă creață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul lege are forma: legi
