 | as |
|
| Lega [ le-ga ] VEZI SINONIME PENTRU lega PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lega în mai multe dicționareDefinițiile pentru lega din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lega (forma la infinitiv) A lega conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ1, leg, verb I. I. tranzitiv 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot). • Expresia: A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat. • Expresia: A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). • Expresia: (popular) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut. 3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune coperți; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. tranzitiv A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc. 2. tranzitiv figurat A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. tranzitiv A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp. ♦ (tehnică) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea). 4. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ reflexiv A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie. 5. reflexiv figurat A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva. III. tranzitiv 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa. • Expresia: Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. figurat 1. reflexiv A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora. 2. tranzitiv (în superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin verb reflexiv:ăji. vezi tranzitiv și reflexiv A(-și) înfășură sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); specializare a (se) pansa, a (se) bandaja. • Expresia: (tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (reflexiv) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile, VI. 1. intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. reflexiv și intranzitiv (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega. – latina ligare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ1, leg, verb I. I. tranzitiv 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot). • Expresia: A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat. • Expresia: A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). • Expresia: (popular) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut. 3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. tranzitiv A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc. 2. tranzitiv figurat A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. tranzitiv A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp. ♦ (tehnică) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea). 4. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ reflexiv A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie. 5. reflexiv figurat A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva. III. tranzitiv 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa. • Expresia: Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. figurat 1. reflexiv A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora. 2. tranzitiv (În superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin verb reflexiv:ăji. vezi tranzitiv și reflexiv A(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); specializare a (se) pansa, a (se) bandaja. • Expresia: (tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (reflexiv) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile. VI. 1. intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. reflexiv și intranzitiv (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega. – latina ligare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lega: legá (lég, legát), verb – 1. A prinde cu o sfoară etc. – 2. A uni, a adăuga, a înlănțui cu noduri sau legături. – 3. A amara, a fixa, a propti. – 4. A îmbuca, a îmbina, a umple. – 5. A strînge, a împiedica mișcarea, a înțepeni. – 6. A cartona, a broșa (o carte). – 7. A vorbi coerent. – 8. A încinge, a înfășura. – 9. A înflori, a rodi. 10. A întări, a solidifica un sos. – 11. A îngroșa o marmeladă. – 12. A fixa, a stabili, a decide, a institui. – 13. A obliga, a constrînge, a sili. – 14. A impune precepte morale sau bisericești. – 15. A uni prin căsătorie. – 16. A prohibi, a interzice. – 17. A face pe cineva neputincios prin interzicerea verb reflexiv:ăjilor. – 18. A comunica, a pune în legătură. – 19. (reflexiv) A intra în contact, a se împrieteni. – 20. (reflexiv) A se dedica. – 21. (reflexiv) A se încăiera cu cineva. – 22. (reflexiv) A se compromite, a obliga. – Mr., leg, ligare, megl. leg, ligari, istr. legu. latina lĭgāre (Pușcariu 958; Candrea-Dens., 969; REW 5024; DAR), conform italiana legare, prov., spaniolă, portugheză liar, limba franceza lier. Sensul 17, explicat greșit de Iordan, BF, IX, 140, plecînd de la obiceiul de a castra tăurașii legîndu-le testiculele (conform M. L. Wagner, BF, X, 158), este o evoluție normală a sensurilor 14 și 16. derivat legat, adjectiv (unit, fixat, înțepenit; broșat, coerent; gros, dens; robust, voinic; obligat; îngrădit; neputincios; împlinit, format perfect, despre persoane); legător, adjectiv (care leagă); legător, substantiv masculin (cel care leagă cărți, paie etc.; încărcător de snopi); legătoreasă, substantiv feminin (cea care leagă cărți, snopi); legătoare, substantiv feminin (legătoreasă; bandă, fașă; aliaj, amestec; cravată; grindă); legătorie, substantiv feminin (atelier de legare a cărților, serviciul legătorului; argotic, razie); legămînt (mr. ligămîntu), substantiv neutru (legătură; relație; convenție, pact, obligație, compromis; farmec, descîntec, verb reflexiv:ajă), cu sufix -mînt (după Pușcariu 959; Candrea-Dens., 972; REW 5023; DAR; direct din latina lĭgamentum); legătură, substantiv feminin (unire; broșare de carte; coardă, curea; lanț, fiare; copulă; legare de pămînt; învechit, fundament, ciment; bandaj, pansament; mănunchi, snop; boccea, pachet; relație, tratat; unire, alianță; uniune liberă, relații amoroase; convenție, acord; compromis, obligație; mandat, obligație religioasă sau morală; decret ecleziastic; descîntec menit să îndepărteze lupii; verb reflexiv:ajă care împiedică pe proaspătul căsătorit să realizeze unirea trupească), cu sufix -tură (după Pușcariu 960; Candrea-Dens., 970; REW 5026; DAR, direct din latina lĭgatŭra, conform mr. ligătură, italiana legatura, spaniolă ligadura); legătui, verb (a obliga; reflexiv, a se obliga, a se compromite; reflexiv, a se înțelege, a cădea de acord), cu sufix -ui; legătuială, substantiv feminin (învoială, acord; obligație); legătuință, substantiv feminin (legătură, laț; obligație, pact). conform dezlega. Forme diferite ale cuvantului lega: legalég legát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGA verb 1. a înnoda. (A lega o sfoară.) 2. a strînge. (A lega opincile cu nojițele.) 3. (medicina) a (se) bandaja, a (se) pansa, (rar) a (se) înfășa, (învechit și popular) a (se) obloji, (regional) a (se) îmbandaja. (S-a lega la rană.) 4. a priponi, (Transilvania și Banat) a păivăni. (A lega un animal la păscut.) 5. a fereca, a încătușa, a înlănțui. (A lega un arestat.) 6. a cercui. (lega un butoi.) 7. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) reuni, a (se) uni. (A lega elementele unui tot.) 8. a cartona, (rar) a scorți, (Transilvania) a compacta. (A lega o carte.) 9. a se închega, a se îngroșa, a se învîrtoșa. (Dulceața s-a lega.) 10. a (se) asocia, a (se) înlănțui. (Idei care se lega între ele.) 11. a se căsători, a se uni, (popular) a se însoți, a se lua. (Cînd s-au lega?) 12.* (figurat) a se apropia, a se atașa. (M-am lega mult de acest copil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lega: legá (lég, legát), verb – A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. latina legare (secolul XIX), limba franceza leguer. Nu se obișnuiește să se conjuge. – derivat leg, substantiv neutru (învechit, legat, poruncă), din limba franceza legs; legat (variantă învechit, legată, legatum, legaton), substantiv neutru (danie, mandat), din latina legatum, în parte prin intermediul limba neogreacă λεγάτον (secolul XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, substantiv masculin, din limba franceza légataire, și mai înainte din latina legatarius; legat, substantiv masculin (delegat papal), din latina legatus (secolul XVII); legați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza légation; delega, verb, din limba franceza déléguer; delegați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza délégation; relega, verb, din limba franceza reléguer. Forme diferite ale cuvantului lega: legalég legát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb vezi angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: lega verb vezi ANGAJA. DECRETA. DISPUNE. FĂGĂDUI. FIXA. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. ÎNTOCMI. OBLIGA. ORÎNDUI. PARIA. PROMITE. RÎNDUI. STABILI. STATORNICI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ2, leghez, verb I. tranzitiv (învechit) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din limba franceza léguer, latina legare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ2, leghez, verb I. tranzitiv (învechit) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din limba franceza léguer, latina legare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ2, leg, verb I. tranzitiv (juridic) A lăsa prin testament, a hotărî destinația unui bun prin testament. vezi testa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: lega, leg I vezi t. (argoul lumii interlope) a aresta, a închide. II vezi r. (numai la persoană a III-a singular și plural ) a se confirma. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb I. trecut A lăsa prin legat, prin testament. [< limba franceza léguer, conform latina legare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: legá (a lăsa prin testament) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu leghéz, persoana a treia singular: el / ea și plural legheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb (juridic) a testa, (învechit, în Transilvania) a testălui. (A lega cuiva un bun.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGA verb (juridic) a testa, (învechit, în Transilvania) a testălui. (A lega cuiva un bun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lega: legá2 (a lega) (a lăsa prin testament) (învechit) verb, indicativ prezent 3 legheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LEGA: LEGÁ verb trecut a lăsa prin legat2. (< limba franceza léguer, latina legare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lega: legá (a uni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu lég, persoana a treia singular: el / ea și plural leágă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lega: legá1 (a lega) (a uni) verb, indicativ prezent 3 leágă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEGA' leftícăLEFUȘOÁRĂlefușoáră/lefșoárălegLEGÁLEGÁLlegalísmlegalístLEGALITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lega Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lega dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A lega o sfoară. A lega opincile cu nojițele. S-a lega la rană. A lega un animal la păscut. A lega un arestat. Lega un butoi. A lega elementele unui tot. A lega o carte. Dulceața s-a lega. Idei care se lega între ele. Cînd s-au lega? 12. M-am lega mult de acest copil. A lega opincile cu nojițele. Dulceața s-a lega. A lega cuiva un bun. A lega cuiva un bun. Legá2 a lega a lăsa prin testament învechit verb, indicativ prezent 3 legheáză. Legá1 a lega a uni verb, indicativ prezent 3 leágă. |
GRAMATICA cuvântului lega? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lega. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lega poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lega? Vezi cuvântul lega desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lega?[ le-ga ] Se pare că cuvântul lega are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL lega Inţelegi mai uşor cuvântul lega dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii = a face economii, a deveni mai econom A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit popular A nu lega două în trei = a nu pune la o parte ceva din câștigul obținut Nebun de legat = a nebun furios; b persoană care se poartă ca un nebun A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze A lega limba sau gura cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească Reflexiv A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate tranzitiv A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva Reflexiv Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii A se lega la cap când nu-l doare = a-și crea complicații inutile, VI A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii = a face economii, a deveni mai econom A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit popular A nu lega două în trei = a nu pune la o parte ceva din câștigul obținut Nebun de legat = a nebun furios; b persoană care se poartă ca un nebun A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze A lega limba sau gura cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească Reflexiv A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate tranzitiv A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva Reflexiv Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii A se lega la cap când nu-l doare = a-și crea complicații inutile |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lega |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în semicerc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural verbul lega se conjugă: ei ele legheáză
