 | as |
|
| Lăuda [ lă-u-da ] VEZI SINONIME PENTRU lăuda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lauda în mai multe dicționareDefinițiile pentru lauda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lăuda (forma la infinitiv) A lăuda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LĂUDA: LĂUDA verb 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (învechit) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i lauda pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să lauda ziua de față.) 3. a se făli, a se fuduli, a se mîndri. (Are de ce se lauda cu copiii lui.) 4. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (învechit și popular) a se mări, (popular) a se păuni, (regional) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (regional fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilvania și Banat) a se născocorî, (învechit) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (familial figurat) a se înfoia, a se umfla, (argotic) a se șucări. (Nu e cazul să te lauda atîta!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lăuda: lăudá (láud, lăudát), verb – 1. A elogia, a admira. – 2. (reflexiv) A se făli. – 3. (reflexiv) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. latina laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), conform albaneză lëvdoń (Philippide, II, 645), italiana lodare, prov. lauzar, limba franceza louer, cat. lloar, spaniolă loar, portugheză louvar. – derivat laudă, substantiv feminin (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din latina laudem, conform albaneză laft, spaniolă, portugheză loa; lăudoare, substantiv feminin (învechit, elogiu, laudă), din latina popular laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, substantiv feminin (învechit, îngîmfare); lăudăroș(en)ie, substantiv feminin (îngîmfare); lăudăciune, substantiv feminin (învechit, elogiu), din latina laudatiōnem; lăudător (variantă învechit lăudătoriu), adjectiv (elogios), din latina laudatōrius (REW 4939); lăudăros (variantă Banat lăuduros), adjectiv (îngîmfat); lăudabil, adjectiv, după italiana laudabile; prealăuda, verb (învechit, a se lăuda), după limba slavă (veche) pohvaliti. Forme diferite ale cuvantului lauda: láud lăudát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LĂUDA: LĂUDÁ, láud, verb I. 1. tranzitiv A-și exprima prin cuvinte prețuirea, a vorbi de bine, a aduce laude; a elogia. Leșii se grăbiră să-l laude pentru frumoasele lui cuvinte. SADOVEANU, O. VII 157. Ovanez începu să-i laude talentul de a cînta. BASSARABESCU, vezi 11. L-a adus în grădină de dimineață, ca pe o femeie, să-i laude florile. ISPIRESCU, L. 20. 2. reflexiv A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se făli, a se mîndri. Se laudă că e om milos. REBREANU, R. I 234. Să nu te lauzi... niciodată cu ce ai de gînd să scrii. VLAHUȚĂ, O. A. 336. Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?... Ce-i mîna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus. EMINESCU, O. I 147. • Expresia: (Familiar) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? cum o (mai) duci cu sănătatea? 3. reflexiv A face pe grozavul, a se grozăvi. Se laudă că mă va reclama. – Pronunțat: lă-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LAUDĂ: LÁUDĂ, laude, substantiv feminin Prețuire exprimată prin cuvinte a unui lucru, a unei persoane sau a faptelor și meritelor ei; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. Să fiu răsplătit... prin laude meritate. ODOBESCU, S. III 10. Un glas unanim de laudă umplu toată sala. ALECSANDRI, O. P. 10. Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau... petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. Lauda de sine nu miroase bine. ♦ Mărire, slavă, cinste, glorie. Laudă, laudă pumnului strîns. Glorie celor ce merg către mîine. TULBURE, vezi R. 28. Laudă poporului ce a știut să dobîndească drepturile Patriei. BOLINTINEANU, O. 247. – Pronunțat: la-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru laudă: láudă, laude substantiv feminin 1. Prețuire față de cineva sau ceva, exprimată prin cuvinte; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! glorie! cinste! 2. (La plural ) Un grupaj de cântări din slujba utreniei; odă. 3. (La plural ) Laude bisericești = cele șapte slujbe prin care termen bisericesc aduce lui Dumnezeu cinstire și laudă necurmată, zilnică, din partea tuturor credincioșilor: vecernia, pavecernița, mezonoptica, utrenia (cu ceasul I), ceasurile III, VI și IX, având în centrul lor Sfânta Liturghie, cea mai importantă slujbă a cultului Bisericii. – Din lăuda (derivate regr.). Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru lauda: lauda (cuvânt latina) 1. Imn, cântare de slavă. 2. Cântec popular italiana , de factură polif., răspândit în special în secolul 13 și 14, prin intermediul mișcării franciscane, care utiliza melodii popular accesibile și la care adapta texte noi, necesare serviciului religios. Contine o riturnelă* ce alternează cu o parte solistică. Drama profană a secolului 17 și oratoriul* provin din forma dialogată a l. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LAUDĂ: LAUDĂ s. 1. cinste, cinstire, elogiu, giorie, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (învechit) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți lauda eroilor.) 2. binecuvîntare, glorificare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (lauda verb reflexiv:emurilor noastre.) 3. compliment, flatare, măgulire. (E sensibil la laudae.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LĂUDA: LĂUDÁ, láud, verb I. tranzitiv A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ reflexiv A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. • Expresia: (familial) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ reflexiv A face pe grozavul; a se grozăvi. [ pronunție: lă-u-] – latina laudare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LĂUDA: LĂUDÁ, láud, verb I. tranzitiv A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ reflexiv A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. • Expresia: (familial) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ reflexiv A face pe grozavul; a se grozăvi. [ pronunție: lă-u-] – latina laudare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru LAUDĂ: LAUDĂ substantiv 1. Lauda, fost cătun în orașul R-Vîlcii. 2. Laudea b. (16 B IV 252; VI 255). 3. Lăudat pren. (Bz) și Lăudat Lerescu (Aș Br 156) < participiu verb. a lăuda; – fam., 1492 etc. (Glos; Giur 153; 17 B II 381 etc.); -ul olt. (Sd XXII; 16 B II 9). Numele circulă și azi. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LAUDĂ: LÁUDĂ, laude, substantiv feminin Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LAUDĂ: LÁUDĂ, laude, substantiv feminin Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru laudă: laudă substantiv verbal APRECIERE. AROGANȚĂ. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ONOARE. ORGOLIU. PREȚUIRE. RESPECT. SEMEȚIE. STIMĂ. TRECERE. TRUFIE. VANITATE. VAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LAUDĂ: LÁUDĂ laudae forme Apreciere prin cuvinte a meritelor, a calităților cuiva (sau a ceva). Demn de lauda. • laudaa de sine nu miroase a bine nu e frumos să te lauzi. [G.-D. laudei; silabe la-u-] /v. a lăuda Forme diferite ale cuvantului lauda: laudae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru laudă: láudă forme, plural e (latina laus, laudis, italiana lode și loda). Acțiunea de a lăuda. Elogiŭ, cuvinte pin care lauzĭ, pin care relevi meritu. figurat A cînta laude, a glorifica. vezi panegiric. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LAUDĂ: LÁUDĂ substantiv interjecție 1. substantiv verbal glorie. 2. substantiv verbal preamărire. 3. substantiv verbal compliment. 4. interjecție vezi osana. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Laudă: Laudă ≠ bârfire, blamare, critică, mustrare, ocară, ponegrire, ponosire, ponegreală Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LĂUDA: LĂUDÁ verb 1. vezi glorifica. 2. vezi preamări. 3. vezi mândri. 4. vezi îngâmfa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lăuda: lăudá verb (silabe lă-u-), indicativ prezent 1 láud, persoana a treia singular: el / ea și plural láudă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru laudă: laudă forme cuvinte prin care se înalță meritul cuiva. [latina LAUDEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru laudă: láudă substantiv feminin (silabe la-u-), genitiv dativ articulat láudei; plural láude Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lăuda: lăudá (a lauda) (lă-u-) verb, indicativ prezent 3 láudă (la-u-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru laudă: láudă (la-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat láudei; plural láude Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LAUDA' lătúțLATVIALĂUlaudLĂUDÁLĂUDÁBILLĂUDĂCIÓSlaudánLAUDÁNUM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL laudă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului laudă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Să-i laudă pe eroii patriei. Să laudă ziua de față. Are de ce se laudă cu copiii lui. Nu e cazul să te laudă atîta!. Aduceți laudă eroilor. Laudă verb reflexiv:emurilor noastre. E sensibil la laudăe. LÁUDĂ laudăe forme Apreciere prin cuvinte a meritelor, a calităților cuiva sau a ceva. Demn de laudă. • laudăa de sine nu miroase a bine nu e frumos să te lauzi. Lăudá a laudă lă-u- verb, indicativ prezent 3 láudă la-u-. |
GRAMATICA cuvântului laudă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului laudă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul laudă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lăuda? Vezi cuvântul lăuda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lăuda?[ lă-u-da ] Se pare că cuvântul lăuda are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL laudă Inţelegi mai uşor cuvântul laudă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Familiar Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? cum o mai duci cu sănătatea? 3 La plural Laude bisericești = cele șapte slujbe prin care termen bisericesc aduce lui Dumnezeu cinstire și laudă necurmată, zilnică, din partea tuturor credincioșilor: vecernia, pavecernița, mezonoptica, utrenia cu ceasul I, ceasurile III, VI și IX, având în centrul lor Sfânta Liturghie, cea mai importantă slujbă a cultului Bisericii familial Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ reflexiv A face pe grozavul; a se grozăvi familial Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ reflexiv A face pe grozavul; a se grozăvi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL laudă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se topi inima?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul lăuda se conjugă: ei ele láudă
