 | as |
|
| Lătra [ lă-tra ] VEZI SINONIME PENTRU lătra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului latra în mai multe dicționareDefinițiile pentru latra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lătra (forma la infinitiv) A lătra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LĂTRA: LĂTRÁ, látru, verb I. 1. intranzitiv (Despre cîini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice acestor animale. Un dulău șchiop și zbîrlit se aruncă la dînsul lătrînd furios. REBREANU, R. I 93. Cîinii începură să latre, oamenii să se miște. BOLINTINEANU, O. 328. • figurat Rîul înjură și latră, Cînd vin apele mari se azvîrle și mușcă. DEȘLIU, G. 25. Un tun antiaerian lătra a pustiu către văzduh. CAMILAR, N. II 53. • Expresia: Cîinele care latră nu mușcă vezi cîine. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» și arătînd pe cine atacă cîinele) Cînele a lătrat La străin. COȘBUC, P. I 254. ♦ tranzitiv (Popular) A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. Cînii-ar verb reflexiv:ea să-i latre dar li-i lene, Și se uită după dînșii printre gene. despre BOTEZ, P. O. 163. Ia fugi, urîte... că pun cîinii de te latră. TEODORESCU, P. P. 326. Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 370. 2. tranzitiv figurat (Despre oameni) A vorbi într-una pe un ton de ceartă, a sări cu gura la cineva, a spune verb reflexiv:ute și nevrute. Ce latră? întrebă căpitanul, și-i fu rușine de întrebare. CAMILAR, N. I 45. ♦ intranzitiv (Rar) A țipa din cauza desperării, a durerii; a urla. Valeu! că mare păcat c-un plod! Îmi vine să latru. ALECSANDRI, T. I 126. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lătra: lătrá (látru, lătrát), verb – A scoate sunete specifice cîinilor. Mr. alatru, alătrare, megl. latru, istr. lǫtru. latina latrāre (Pușcariu 949; Candrea-Dens., 958; REW 4928; Pascu, I, 30; DAR), conform italiana latrare, cat. lladrar, spaniolă ladrar. – derivat lătrat, substantiv neutru; lătrător, adjectiv (care latră); lătrător, substantiv masculin (cîine); lătrătură, substantiv feminin; alătra, verb (Olt., Banat, a lătra), cu a-, conform acoperi, sau direct din latina allatrare (Scriban). Forme diferite ale cuvantului latra: látru lătrá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LĂTRA: LĂTRÁ, látru, verb I. intranzitiv 1. (Despre câini; la persoană 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ tranzitiv A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (depreciativ; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – latina latrare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LĂTRA: LĂTRÁ, látru, verb I. intranzitiv 1. (Despre câini; la persoană 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ tranzitiv A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (depreciativ; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – latina latrare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LĂTRA: LĂTRA verb a hămăi, (popular) a bate, (regional) a blehăi, (prin Banat) a puidăi, (Moldova) a zăpăi. (Cîinii latra.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru lătra: lătra, latru vezi t. 1. a informa, a denunța, a trăda. 2. a vorbi emfatic și demagogic. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lătra: lătrá verb (silabe -tra), indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural látră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lătra: lătrá (a latra) (lă-tra) verb, indicativ prezent 3 látră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LATRA' latomíeLatonalatorfiánLĂȚÓSLĂTRÁLĂTRÁRELĂTRÁTLĂTRĂTÓRLĂTRĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lătra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lătra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Câinii lătra. Cîinii lătra. Lătrá a lătra lă-tra verb, indicativ prezent 3 látră. |
GRAMATICA cuvântului lătra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lătra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lătra poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lătra? Vezi cuvântul lătra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lătra?[ lă-tra ] Se pare că cuvântul lătra are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lătra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sta în fața cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul lătra se conjugă: ei ele látră
