eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție lasa


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Lăsa [ lă-sa ]
VEZI SINONIME PENTRU lăsa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului lasa în mai multe dicționare

Definițiile pentru lasa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a lașa
Verbul: a lașa (forma la infinitiv)
A lașa conjugat la timpul prezent:
  • eu las
  • tu lași
  • el ea lasă
  • noi lăsăm
  • voi lăsați
  • ei ele lasă
VEZI VERBUL a lașa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LĂSA:
LĂSA verb

1. (popular) a lepăda. (lasa ceva din mînă.)

2. a depune, a preda. (A lasa geamantanul la gară.)

3. a uita. (Și-a lasa ochelarii acasă.)

4. a încredința, a preda, (franțuzism) a confia. (A lasa cuiva ceva.)

5. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se lasa de rod.)

6. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) pleca, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (popular, fam.) a (se) hîi. (Casa s-a lasa pe o parte.)

7. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) strîmba, (popular și fam.) a (se) hîi, (regional) a (se) șoldi. (Stîlpul de telegraf s-a lasa.)

8. a coborî, a trage. (A lasa perdelele.)

9. a se așeza, a se așterne, a cădea, a se depune, a pica. (S-a lasa bruma.)

10. a cădea, a coborî, a scoborî. (S-a lasa ceața.)

11. a se face, a se ivi, a sosi, a veni. (Cum s-a lasa seara, a plecat.)

12. a produce, a provoca. (I-a lasa o vie impresie.)

13. a hotărî, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a lasa destinul.)

14. (juridic) a testa. (A lasa ceva unor succesori.)

15. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A lasa să se scoată la concurs postul vacant.) 16. a ceda, a da. (Îi lasa întregul apartament.) 17. a ceda, a se îndupleca, (figurat) a se muia. (Să nu te lasa cu nici un preț.) 18. a amîna. (Să lasa pe altădată discuția.) 19. a abandona, a părăsi, (franțuzism rar) a placa, (învechit și popular) a oropsi, a pustii, (învechit și regional) a năpusti. (Și-a lasa copiii, familia.) 20. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (S-a lasa de un viciu.) 21. a renunța, (popular) a se lepăda. (S-a lasa de tutun.) 22. a micșora, a reduce, a scădea. (A mai lasa din preț.) 23. a respinge, (figurat) a trînti. (L-a lasa la examen.) 24. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se sprijini. (Pot să mă lasa pe tine?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?
  • A se lăsa în ori pe seama sau în grija, în voia
  • A lăsa ceva sau pe cineva pe ultimul plan Pfm.
  • A lăsa pe cineva cu gura căscată sau praf, interzis, ţuţ, fleaşcă, pop. brebenel, mut, mască Pfm.
  • A lăsa pe cineva cu izmenele dezlegate Pop.
  • A lăsa pe cineva de sau în râsul cuiva ori de râs, de batjocură, înv. în sfârlă, sau de ori în ruşine Pfm.
  • A lăsa pe cineva oltean sau în sapă de lemn ori la papuci, la tinichea, cu scândura, reg. la lemn, cu mâna la burtă, cu ori în pielea goală sau gol ori cu buzele umflate sau cu buza umflată sau pe drumuri Pfm.
  • A lăsa pe cineva viu, cu viaţă, cu zile sau a-i lăsa cuiva zilele Pfm.
  • A lăsa pe jos sau lat, pe coaste Pfm.
  • A lăsa rar în afară sau pe din afară Pfm.
  • A lăsa sau a da la o parte sau înv. în lături Pfm.
  • A lăsa toată libertatea de sau de a …
  • A lăsa buza Pop.
  • A lăsa ceva sau pe cineva la dracu ori naibii, boii, pustiei, pârdalnicii sau dracului, ori focului, morţii, păcatelor sau euf. încolo, ori în năpust, ori îrg. în năpust sau năpustului ori în trudă
  • A lăsa ceva la spate Pfm.
  • A lăsa ceva sau pe cineva ori a o lăsa baltă ori încurcată sau reg. a o lăsa moartă în popuşoi ori, rar, în cânepă Pfm.
  • A lăsa ceva sau pe cineva la bunul plac sau la discreţia, la cheremul, pe ori la mâna cuiva
  • A lăsa cu burta la gură D. bărbaţi
  • A lăsa de capul lui sau în doaga sau dodiile, frâul, treburile, banii, salba, apele, moarea, râul, sucul Pfm.
  • A lăsa din preţ Pfm.
  • A lăsa grea, îngreunată sau înv. îngrecată, pfm. borţoasă, cu burta mare, cu burta la gură Euf.
  • A lăsa în braţe, la piept
  • A lăsa în bună pace sau înv. în odihnă ori a lăsa în pacea lui Pfm.
  • A lăsa în locul
  • A lăsa în suspensie
  • A lăsa în urmă Şfg.
  • A lăsa la apă
  • A lăsa la latitudinea sau aprecierea, înv. chibzuinţa, arbitrul,  rar propunerea cuiva Pfm.
  • A lăsa la naiba Pfm.
  • A lăsa la o parte sau înv. într-o parte
  • A lăsa loc Pfm.
  • A lăsa nasul în jos Pfm.
  • A lăsa pe cineva cu buzele umflate Pfm.
  • A lăsa pe cineva în voie Pfm.
  • A lăsa pe cineva mort Pfm.
  • A lăsa pe planul al doilea Pfm.
  • A lăsa să-şi mai joace calul Pop.
  • A lăsa tabără Pfm.
  • A lăsa timp
  • A lăsa toate sau totul jos ori la sau în pământ sau a lăsa jos Pfm.
  • A lăsa un gol D. persoane
  • A lăsa un nume
  • A lăsa viaţa lumea sau ortul popii Îvp.
  • A lăsa pe cineva cajbec Ljc.
  • A lăsa pe cineva cu ochii-n soare Fam.
  • A lăsa pe cineva în boli sau în moarea lui Pop.
  • A mai lăsa din cataramă Pfm.
  • A nu lăsa pe cineva sau ceva nici în ruptul capului ori nici mort Pfm.
  • A nu lăsa cartea din mână Pfm.
  • A nu lăsa pe cineva sau ceva din mână Pfm.
  • A nu lăsa pierzării Îvp.
  • A nu mai lăsa cuiva nicio sau vreo îndoială
  • A nu se lăsa cu una, cu două sau odată cu capul Pfm.
  • A nu se lăsa deolaltă Reg.
  • A nu-şi lăsa vorba sau cuvântul jos sau a nu se lăsa de cuvânt Îvp.
  • A o lăsa ori a lăsa ceva mai ieftin sau mai moale, mai domol, mai încet, înv. mai slab Pfm.
  • A se lăsa mai pe sau pre jos De obicei în construcţii negative
  • A se lăsa dus de curent sau de val
  • A se lăsa dus de nas Fam.
  • A se lăsa greu
  • A se lăsa la fund Pfm.
  • A se lăsa pe-o rână sau într-o dungă Pfm.
  • A se lăsa pradă ori prada cuiva
  • A se lăsa secul Bis.
  • A-şi lăsa sau a se lăsa de de legea sa sau creştinească ori a lăsa pe Dumnezeul său
  • A-i lăsa cuiva mână sau mâna liberă ori, rar, mâinile slobode Pfm.
  • A-i lăsa cuiva stârvul pradă ciorilor sau corbilor Pfm.
  • A-şi lăsa lumea sa Îvp.
  • A-şi lăsa opincile la barieră Fam.
  • Las’ dacă
  • Las’ă sau lasă-te pe mine! Pfm.
  • Lasă asta sau astea
  • Lasă că … Pfm.
  • Lasă să fiu
  • Lasă vrăjeala! Arg.
  • Lasă-mă să te las Pfm.
  • Las-o mai moale!
  • Te vă las cu bine sau sănătos, cu sănătate, cu Domnul, cu Dumnezeu ori a lăsa cuiva ziua bună sau sănătate

    • lăsa
    Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lăsa:
    lăsá (lás, lăsát), verb –

    1. A părăsi, a da drumul unui lucru, a se îndepărta de ceva. –

    2. A face să rămînă. –

    3. A da din mînă, a da drumul, a pune în libertate. –

    4. A permite, a consimți. –

    5. A abandona, a renunța la ceva. –

    6. A părăsi, a se despărți, a divorța. –

    7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. –

    8. A reduce, a scădea (un preț sau o pretenție). –

    9. (învechit) A ierta, a scuti. –

    10. A amîna (se construiește cu prepoziție pe). –

    11. A părăsi, a abandona un locuțiune –

    12. A trînti la examen, a declara căzut la examen pe cineva. –

    13. A rămîne în urmă, a imprima dîre, urme. –

    14. A dispune, a porunci cu limbă de moarte. –

    15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili.

    – 16. A însărcina, a încredința.

    – 17. A numi, a desemna.

    – 18. A slobozi, a produce, a emana.

    – 19. A produce, a renta.

    – 20. (reflexiv) A se destinde, a se înmuia.

    – 21. (reflexiv) A ceda, a renunța, a se da convins.

    – 22. (reflexiv) A ceda, a admite, a consimți, a permite.

    – 23. (reflexiv) A se înfrîna, a se abține (se construiește cu prepoziție de).

    – 24. (reflexiv) A se încrede, a se sprijini, a avea încredere (se construiește cu prepoziție în sau pe).

    – 25. (reflexiv) A ceda, a șovăi, a se mlădia, a se potoli, a se domoli.

    – 26. (reflexiv) A cădea, a se culca.

    – 27. (reflexiv) A coborî, a scădea.

    – 28. (reflexiv, Transilvania de S.) A descăleca; a se face noapte.

    – 29. (reflexiv) A surveni, a se apropia o intemperie.

    – 30. (reflexiv) A amenința, a făgădui (argotic, se construiește cu prepoziție cu).

    – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. latina laxāre (Diez, I, 243; Pușcariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), conform italiana lasciare, prov. laissar, limba franceza laisser, albaneză lëšoń (Philippide, II, 646).

    – derivat lăsător, adjectiv (neglijent); lăsătoare, substantiv feminin (cărare de oi); lăsiu, adjectiv (neglijent); lăsat, substantiv neutru (abandon; părăsire; carnaval); lăsătură, substantiv feminin (lăsare; omisiune; deprimare); lăsăciune, substantiv feminin (iertare; separare; divorț, învechit); lăsămînt, substantiv neutru (Transilvania, legat, testament, moștenire).
    Forme diferite ale cuvantului lasa: lasalás lăsát
    Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

    LAȘA
    Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LAȘA:
    LAȘÁ verb trecut (rar)

    1. a desface, a slăbi (din strânsoare); a da drumul.

    2. (figurat) a scăpa, a lăsa să(-i) scape. (< limba franceza lâcher)
    Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

    lăsa
    Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lăsa:
    lăsá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, persoana a treia singular: el / ea și plural lásă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural láse
    Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

    lăsa
    Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lăsa:
    lăsá (a lasa) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, 3 lásă; conjunctiv prezent 3 să láse
    Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

    LĂSA
    Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LĂSA:
    LĂSÁ verb vezi depăși, ierta, întrece, pune.
    Definiție sursă: Dicționar de sinonime

    lăsa
    Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lăsa:
    lăsa verb vezi DEPĂȘI. IERTA. ÎNTRECE. PUNE.
    Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

    lașa
    Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lașa:
    lașá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea lașeáză
    Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


    CUVINTE APROPIATE DE 'LASA'
    larvícollarvifórmlarvivórLAȘLĂSÁLASÁGNALĂSÁRELĂSÁTLĂSÁTA

    EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lașa
    Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lașa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
    Lașa ceva din mînă.
    A lașa geamantanul la gară.
    Și-a lașa ochelarii acasă.
    A lașa cuiva ceva.
    Crengile se lașa de rod.
    Casa s-a lașa pe o parte.
    Stîlpul de telegraf s-a lașa.
    A lașa perdelele.
    S-a lașa bruma.
    S-a lașa ceața.
    Cum s-a lașa seara, a plecat.
    I-a lașa o vie impresie.
    Așa a lașa destinul.
    A lașa ceva unor succesori.
    A lașa să se scoată la concurs postul vacant.
    Îi lașa întregul apartament.
    Să nu te lașa cu nici un preț.
    Să lașa pe altădată discuția.
    Și-a lașa copiii, familia.
    S-a lașa de un viciu.
    S-a lașa de tutun.
    A mai lașa din preț.
    L-a lașa la examen.
    Pot să mă lașa pe tine?.
    Lașa ceva din mână.
    S-a lașa ceața.
    Să nu te lașa cu nici un preț.
    Lăsá a lașa verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, 3 lásă; conjunctiv prezent 3 să láse.

    GRAMATICA cuvântului lașa?
    Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lașa.
    Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
    Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lașa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
    • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul lașa sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
    • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
    • group icon La plural verbul lăsa se conjugă: ei ele lásă
    VEZI PLURALUL pentru lașa la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

    CUM DESPART ÎN SILABE lăsa?
    Vezi cuvântul lăsa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lăsa?
    [ lă-sa ]
    Se pare că cuvântul lăsa are două silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lașa

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Biacid, biacizi, adjectiv în sintagma acid biacid?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald
    latina sex influențat de septem
    acid bibazic
    a vorbi zadarnic, fără să fie ascultat
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app