 | as |
|
| Laibăr [ la-i-băr ] VEZI SINONIME PENTRU laibăr PE ESINONIME.COM definiția cuvântului laibar în mai multe dicționareDefinițiile pentru laibar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LAIBĂR: LÁIBĂR, laibăre, substantiv neutru 1. Haină scurtă pînă în talie, de obicei fără mîneci, strînsă pe corp, care se poartă la țară; pieptar. Era un flăcău voinic, cu laibăr de dimie cenușie. DUMITRIU, N. 153. Din tunică soldățească un biet laibăr a rămas. CONTEMPORANUL, I 567. Luați, feciori, seama bine, Că ș-a mea drăguță vine Cu laibăr și cu pieptar, Cu pieptar cu buzunar. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 426. 2. (Regional) Un fel de manta lungă pe care o poartă ciobanii. ♦ Haină lungă și largă pe care o purtau odinioară boierii. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru laibăr: láibăr, -e, substantiv neutru – Vestă scurtă, fără mâneci, fără guler, din țesătură de lână, tivită cu postav colorat, purtată și de bărbați și de femei. Mai frecvent întâlnită pe Valea Izei (Bănățeanu 1965: 122). Este port specific populației maghiare și săsești din Transilvania. În Maramureș a pătruns pe la jumătatea secolul XX (idem, 82). – dialectul săsesc leibel (Borcea conform DER). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru laibăr: láibăr (láibăre), substantiv neutru – 1. Vestă, jiletcă. – 2. Veșmînt lung, caracteristic unor evrei din Orient. dialectul săsesc leibel (Borcea 195). – derivat laibărac, substantiv neutru (veston, scurtuc), din germana Leiberrock, prin substituire cu sufix -ac (Pușcariu, Jb., XVIII, 118). Forme diferite ale cuvantului laibar: láibăre Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LAIBĂR: LÁIBĂR, laibăre, substantiv neutru 1. (popular) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (regional) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din dialectul săsesc leibel. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LAIBĂR: LÁIBĂR, laibăre, substantiv neutru 1. Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. Manta lungă și largă pe care o purtau odinioară boierii. – Din dialectul săsesc leibel. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LAIBĂR: LÁIBĂR laibare n. Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie și, de obicei, fără mâneci. [silabe lai-] /<săș. leibel Forme diferite ale cuvantului laibar: laibare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LAIBĂR: LAIBĂR substantiv mintean, surtuc, (regional) lăibărac, (prin Moldova) baibarac, (Transilvania, Banat și Moldova) căput. (laibar purtat de țărani.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru laibăr: laibăr n. 1. mintean (în Oltenia); 2. pieptarul țărancelor tivit cu panglici late. [Sas. LEIBEL]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LAIBĂR: LÁIBĂR substantiv verbal jiletcă, pieptar, vestă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru laibăr: laibăr substantiv verbal JILETCĂ. PIEPTAR. VESTĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru laibăr: láibăr (popular) substantiv neutru, plural láibăre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru laibăr: láibăr substantiv neutru, plural láibăre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LAIBAR' LĂHÚZĂLĂHUZÍELAILAIBACHLÁIBĂRLĂIBĂRÁCLAIBĂRÁȘLĂIBĂRÚȚLÁIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL laibăr Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului laibăr dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LÁIBĂR laibăre n. Laibăr purtat de țărani. Laibăr purtat de țărani. |
GRAMATICA cuvântului laibăr? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului laibăr. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul laibăr poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE laibăr? Vezi cuvântul laibăr desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul laibăr?[ la-i-băr ] Se pare că cuvântul laibăr are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL laibăr |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și face efectul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul laibăr are forma: láibăre
