 | as |
|
| La [ la ] VEZI SINONIME PENTRU la PE ESINONIME.COM definiția cuvântului la la la în mai multe dicționareDefinițiile pentru la la la din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a la (forma la infinitiv) A la conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LA: LA1 prepoziție A. I. Introduce un complement circumstanțial de loc sau atribute care arată locul. 1. (Complementul arată locul unde sau în vecinătatea căruia stă ceva sau cineva) Nu mai știa ce are la casa lui. CREANGĂ, P. 153. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste verb reflexiv:o limbă... La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. O privea stînd la capul ei. NEGRUZZI, S. I 60. • (Învechit și popular înaintea numelor de țări, azi înlocuit prin «în») La Moldova cea frumoasă Viața-i dulce și voioasă! ALECSANDRI, O. 100. ♦ (Complementul sau atributul arată poziția) Casa este așezată la drum. ▭ În față, cu ferestrele la stradă, e salonul de primire. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. ♦ (Complementul arată locul unde se petrece o acțiune) Albinele și-au început dulce zumzet la copacii timpurii. SADOVEANU, O. VI 399. La teatru se făcea o pregătire neobișnuită: toți lucrau cu tragere de inimă. DEMETRESCU, O. 130. • (Complementul arată în același timp și obiectul unei acțiuni) Seceră la grîu. 2. (Complementul arată direcția sau ținta unei mișcări sau a unei acțiuni) Moș Petrache avea o manta de aba roșie de ploaie și tocmai venea la noi cu dînsa-n spete, fiindcă ploua. HOGAȘ, DR. II 148. Pasărea... la ceruri zboară. ALECSANDRI, P. I 139. Se întoarseră la locul luptei. BĂLCESCU, O. II 258. De-ar fi noaptea ca ziua Aș trece la Moldova. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 141. • (După verbe ca «a privi») Înfricoșată, își arunca ochii cu speranță la doctor. BART, E. 387. Se uita galeș la dînsul. ISPIRESCU, L. 34. 3. (Complementul arată o limită în spațiu) Păru-i ajunge la călcîie. EMINESCU, O. I 95. ♦ (Complementul arată limita unei acțiuni) Crîncene gloate... Cu inima iască și cuțitul la oase. DEȘLIU, G. 23. Și le zicea el, versurile acestea, într-un anumit fel, de te-ajungea la inimă. SADOVEANU, O. II 6. 4. (Complementul arată distanța) La un pas de el, văzu un soldat mort. CAMILAR, N. I 58. 5. (În locuţiune adverbiala) La deal vezi deal. La vale vezi vale. La îndemînă vezi îndemînă. La un loc vezi locuțiune La rînd vezi rînd. La dreapta vezi drept. La stînga vezi stîng. La umăr vezi umăr. II. Introduce un complement circumstanțial de timp. 1. (Complementul arată data, momentul, perioada sau prilejul în trecut sau prezent) A doua zi, sîmbătă, plecară la răsăritul soarelui, învăliți în cojoace. SADOVEANU, B. 68. Fost-ai și d-ta la tinerețe, nu zic. CREANGĂ, P. 230. Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă. ALECSANDRI, P. III 445. Văduvă de doi bărbați la 21 de ani. NEGRUZZI, S. I 57. Adună la tinerețe ca să ai la bătrînețe. • (Învechit și popular, cu complementul «ceasul» sau «ziua») Mulțumesc... că nu m-a lăsat să pier la ceasul nașterii. ISPIRESCU, L. 56. La ziua judecății... iar ne vom întîlni. NEGRUZZI, S. I 29. 2. (Introduce un complement care arată un moment viitor: anul, anotimpul, luna, ziua etc.) Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă... ba la vară, ba iar la toamnă. CREANGĂ, P. 141. La noapte iar or veni după dînsul. SBIERA, P. 266. Și la anul să trăiți. ALECSANDRI, P. P. 391. E mai bine acum un ou decît la anul un bou. NEGRUZZI, S. I 248. Da la noapte ce să faci? BIBICESCU, P. P. 182. • Locuţiune adverbiala La ziuă = cînd se crapă de ziuă; cînd se face ziuă. Mîine la ziuă pornim. • Expresia: La mulți ani = îți urez să trăiești mulți ani. La mulți ani cu sănătate! TEODORESCU, P. P. 17. 3. (Complementul arată periodicitatea) Se ducea... la luna, la săptămîna, ca să vadă grîul de-i copt. ȘEZ. III 242. Și apoi, mergînd la luna, La luna, la săptămîna, Să vedem cum ne dă mîna. TEODORESCU, P. P. 139. • (Întărit prin «o dată», «tot», «fiecare») Frunzele moarte se desprindeau la fiecare pasiv C. PETRESCU, S. 169. De la Scarlat nu știam nimic, fiindcă el scrie o dată la o lună. id. Î. II 235. Găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste picată de pe cerb, cînd se scutură el la șepte ani o dată. CREANGĂ, P. 218. 4. (În expresii și locuțiuni) La început vezi început. La sfîrșit vezi sfîrșit. La urmă sau la urma urmelor vezi urmă. La verb reflexiv:eme vezi verb reflexiv:eme. La cîte ceasuri? = la ce oră? III. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat. COȘBUC, P. I 53. Cine-i tînăr și voinic Mere noaptea la cîștig. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 286. • Locuţiune adverbiala La ce? = pentru ce? Ar fi verb reflexiv:ut grozav să-l întrebe la ce i-a intrat în ogradă, însă n-ar fi stat frumos să i-o zică de la obraz. CAMILAR, TEM. 29. La ce-ți trebuie s-o știi? EMINESCU, N. 18. IV. (Rar, introduce un complement de cauză) Pentru, din cauza. La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i se arăta, capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșealei lui. NEGRUZZI, S. I 143. ♦ Sub acțiunea, în prezența. Teaca neagră, ferecată in alamă și înflorită cu argint a săbiei încovoiate sclipea la soarele verii. SADOVEANU, O. I 480. Albele-i cosițe strălucesc la lună. BOLINTINEANU, O. 106. vezi (Introduce un complement de mod) Judecă-mă la dreptate. MARIAN, S. 57. • Locuţiune adverbiala La pas vezi pasiv • Expresia: A fi (sau a se avea, a fi certat) la cuțite (cu cineva) vezi cuțit. ♦ (Complementul arată măsura) Ziarele vechi se vînd la kilogram. • Expresia: La preț sau la prețul de = cu prețul, pe prețul, pentru prețul. Am vîndut merele la prețul de cinci lei kilogramul. VI. (Introduce un complement instrumental) Text scris la mașină. VII. (Introduce un complement de relație) Adună pasările cele mai agere la zbor. ISPIRESCU, L. 75. De trup ești mărunțel, nu-i vorbă, dar la fire ești mare. CREANGĂ, P. 150. Străin la vorbă și la port Lucești fără de viață. EMINESCU, O. I 171. Amîndoi ne potrivim... și la ochi și la uitat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 49. VIII. (Introduce un complement indirect) Cît mac e prin li vezi Atîția ani la miri urez. COȘBUC, P. I 59. A mea viață la zeii tăi se-nchină. EMINESCU, O. I 93. Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la nunta mea A căzut o stea. ALECSANDRI, P. P. 3. Să dea la boi de mîncare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 514. • (După verbe ca «a gîndi») Cînd mă gîndesc la locul nașterii mele, la casa părintească... parcă-mi saltă și acuma inima de bucurie. CREANGĂ, A. 33. Și privind păienjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri. EMINESCU, O. I 140. ♦ (Învechit și popular) Pentru. Destul e o măciucă la un car de oale. CREANGĂ, P. 258. ♦ De fiecare. Dobînda este de cinci la sută. ▭ Să-mi dai la vită cîte un leu. ȘEZ. V 46. IX. (Pierzîndu-și calitatea de prepoziție) 1. (Cu valoare de numeral nehotărît) Construit cu un substantiv, fie complement direct, fie – rar – subiect, exprimă o cantitate mare. S-a adunat la lume, de nu te mai puteai mișca. ▭ Mînca calul la jar mai pogan de cum ar mînca alții ovăz. RETEGANUL, P. II 10. Spărgea la alune pe nicovală. ISPIRESCU, L. 92. Și mănîncă fata la plăcinte și mănîncă, hăt, bine. CREANGĂ, P. 290. Ei tăia la turci, tăia Pînce bine ostenea. ALKECSANDRI, P. P. 146. Croiește la minciuni. NEGRUZZI, S. II 203. 2. (Adverbial) Cam, aproape. Eram amîndoi oameni la 40 de ani. SAHIA, U.R.S.S. 217. Erau la opt mii de voinici. ISPIRESCU, M. vezi 20. Un teanc de testemele, în care erau la nouă puduri. CONTEMPORANUL, III 824. • (De obicei urmat de «vreo» sau precedat de «aproape», «ca») Cîți să fi fost?... – Păi, la verb reflexiv:eo două sute. PAS, Z. IV 265. Nu făcu ca la o sută de pași și iată că dete peste un tăune. ISPIRESCU, L. 44. B. În prepoziții compuse. I. De la. 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc care exprimă punctul de plecare al unei acțiuni în spațiu) Nu vine nici un băiat de la oraș. STANCU, despre 41. De sus, de la postul de observație al ferestrei, Tina Diaconu a urmărit din primele săptămîni mișcările. C. PETRESCU, A. 312. Începea să-și scoată de la brîu săbiile lucitoare care sclipeau sub lumina soarelui. SAHIA, N. 66. • (În corelație cu «pînă la» sau «la») Mingea trecea de la un jucător la altul. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp care exprimă punctul de plecare al unei acțiuni în timp) De la adormirea bătrînului Ștefan-voievod, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci și doi de ani. SADOVEANU, N. P. 5. • Locuţiune adverbiala De la o verb reflexiv:eme = după un timp, într-un tîrziu. Toată ziua am stat de capul tatei să-mi facă și mie un buhai; ori de nu, batîr un harapnic. – Doamne, ce harapnic ți-oi da eu, zise tata de la o verb reflexiv:eme. CREANGĂ, A. 41. Și mergînd tot cum s-a dus, de la o verb reflexiv:eme ajunge la împărăție. id. P. 216. • (În corelație cu «pînă la» sau «la») Am mers de la răsăritul pînă la apusul soarelui. 3. (Introduce un complement indirect) Hatmanii au prubuluit și domniile lor verb reflexiv:emea și au aflat de la gîște cum că se schimbă. SADOVEANU, N. P. 311. Sînge din sîngele ei și carne din carnea ei am împrumutat; și a vorbi de la dînsa am învățat. CREANGĂ, A. 35. Condeiu-n mînă tu mi-l pui cu silă. De la oricine-un snop de paie seceri. EMINESCU, O. IV 333. De la puterea otomană să nu așteptați nimic mai mult decît înjosire, decît umilire. ODOBESCU, S. III 432. Nu ți-e milă și păcat! De la părinți m-ai luat Și-n răi codri m-ai băgat! ALECSANDRI, P. P. 17. 4. (Introduce un complement circumstanțial de mod, în locuțiune adjectiv) De la sine = fără ajutorul nimănui, neîndemnat de nimeni, cu propriile forțe. Națiunea simte că poate face astăzi de la sine mai mult decît ceea ce se vedeau siliți a face părinții noștri. ODOBESCU, S. III 435. 5. Introduce un atribut. a) (Atributul exprimă locul existenței) De cînd te-ai întors nu mai semeni cu nimeni de la noi. DAVIDOGLU, M. 26. Ăsta-i Ile Caraiman de la Runc, tovarăș de cărăușie cu mine. SADOVEANU, N. P. 15. b) (Atributul exprimă proveniența) Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeți, Numai flori înveninate De la Gangele măreț. EMINESCU, O. I 236. c) (Atributul exprimă apartenența) Scîrție-n vînt cumpăna de la fîntînă, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă. EMINESCU, O. I 231. • Locuţiune adverbiala De la început vezi început. De la coadă vezi coadă. II. Pe la. (Dă o nuanță de aproximație, de neprecizie) 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc) Să-i duci... pe la iarmaroace. CREANGĂ, P. 109. Cine ești, de unde ești? Pe la noi ce rătăcești? ALECSANDRI, P. II 11. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Aseară pe la sfințit Cu alta te-ai întîlnit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 247. III. Pînă la. 1. (Introduce un complement circumstanțial de timp care arată durata, extensiunea în timp) Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită, din Humulești, care nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci și nici bogat pînă la patruzeci nu m-am făcut. CREANGĂ, A. 71. Ți-ai luat urît pe-o noapte Și ți-o fi pînă la moarte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 247. 2. (Introduce un complement circumstanțial de loc) Pînă la dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul. CREANGĂ, P. 28. 3. (Introduce un complement circumstanțial de mod, în expresie) (Toți) pînă la unul = absolut toți. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LA: LA1 prepoziție A. I. (Introduce complemente circumstanțiale de loc sau atribute care arată locul) 1. (Complementul indică direcția sau ținta unei mișcări, a unei acțiuni) S-a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spațiu) Apa i-a ajuns la umeri. 3. (Complementul indică distanța) Cade la doi metri de casă. 4. (Complementul indică locul, poziția unde are loc o acțiune, o stare) Locuiește la munte. ♦ (Atributul indică poziția) Han la drumul mare. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul indică perioada, momentul, ocazia în prezent, trecut sau viitor) Plecăm la începutul primăverii. • Expresia: La mulți ani! = (ca urare făcută cuiva, de obicei cu prilejul aniversării zilei de naștere) îți doresc să trăiești încă mulți ani! 2. (Complementul indică periodicitatea) Festivalul are loc o dată la doi ani. III. (Introduce un complement circumstanțial de scop) S-a dus la vânătoare. • Locuţiune adverbiala (popular și fam.) La ce? = în ce scop? ce rost are? IV. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Tresărea la orice zgomot. vezi (Introduce un complement circumstanțial de mod) Caii aleargă la galop. • Expresia: La preț (sau la prețul) de... = cu prețul, contra prețului; în schimbul prețului... ♦ (Complementul indică măsura) Mătasea se vinde la metru. VI. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Cântă la pian. VII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) Este rău la suflet. VIII. (Introduce un complement indirect) Nu răspunzi la întrebări. IX. 1. (Cu valoare de numeral nehot., exprimă o cantitate mare) Bea la apă. 2. (Adverbial) Cam, aproximativ, circa. Erau la 30 de oameni. B. (În prepoziții compuse) I. De la. 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc care indică punctul de plecare al unei acțiuni în spațiu) Coboară de la munte. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp care indică punctul de plecare al unei acțiuni în timp) Doarme de la prânz. • Locuţiune adverbiala De la o verb reflexiv:eme = începând cu un moment dat, după un timp, într-un târziu. 3. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în locuțiune adjectiv) De la sine = fără ajutorul sau intervenția nimănui. 4. (Introduce un complement indirect) De la cine ai primit scrisoarea? 5. (Introduce un atribut care indică locul existenței, proveniența sau apartenența) Flori de la munte. Degetele de la mână. 6. (Introduce un atribut care indică timpul) Ședința de la ora 12. II. Pe la. (Dă o nuanță de aproximație) 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc) Vino pe la noi. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Pleacă pe la amiază. III. Până la. 1. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Așteaptă până la vară. 2. (Introduce un complement circumstanțial de loc) Îl conduce până la ușă. 3. (Introduce un complement circumstanțial de mod) Îi chinuiește până la exasperare. • Expresia: Până la unul = absolut toți. – latina illac. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ẮLA: ẮLA, ÁIA, ăia, alea pronume demonstrativ (În vorbirea puțin îngrijită și în texte cu colorit dialectal) Acela, aceea. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mănîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. • Expresia: De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 362. Altă aia = ciudățenie, monstru. Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. Toate alea = tot ce trebuie, toate cele. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. Îi toacă la ureche cîte alea toate. • (Precedat de un «de» calificativ) Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. • (Substantivat, cu sens peiorativ) Un ăla = un oarecare. Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. • (Adjectival) Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. – Forme gramaticale: gen.-dat. singular ăluia, ăleia, gen.-dat. plural ălora. – Variantă: ăl, ăi (TEODORESCU, P. P. 330), pronume demonstrativ m. Forme diferite ale cuvantului Ắla: ẮlaÁia Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LA: LA3, lau, verb I. tranzitiv (Popular) A spăla (mai ales pe cap), a scălda, a îmbăia. Ea ne cocea pînă acuma pînea. Mă la pe mine. SADOVEANU, P. M. 246. Îl lă în toată sîmbăta cu fel de fel de buruieni. SEVASTOS, N. 4. Face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare... lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. Lau copilul, îi dau țîță. ALECSANDRI, P. P. 308. • Expresia: Lă-mă-mamă (cu valoare de substantiv) = om prost, nătîng, lălîu. Măritată de curînd după un văduvoi bătrîn ș-un «lă-mă-mamă». CREANGĂ, A. 96. Dacă găsește verb reflexiv:eun lă-mă-mamă... Nu vede, n-aude și nu-i bagă seamă. PANN, P. vezi II 97. • reflexiv Ileana pe cap se la. BIBICESCU, P. P. 271. – Forme gramaticale: prezent industrie lau, lai, lă, lăm, lați, lau, participiu lăut. - prezent conjuncție persoană 3 și: să leie (CREANGĂ, P. 289). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru la: la (láu, lăút), verb – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. latina lavāre (Pușcariu 954; REW 4951; DAR), conform italiana lavare, prov., spaniolă, portugheză lavar, limba franceza laver. învechit, se pare că ar fi pierdut teren din secolul XVI, în fața derivat său a spăla; azi se folosește în regiunea muntoasă din Muntenia, în Moldova și, în parte, în Transilvania, unde infinitiv său sună uneori a lăia. conform lături, lăun. derivat lăutoare, substantiv feminin (spălat; spălătorie; Transilvania, spălător); lăutor, substantiv neutru (învechit); lăutură, substantiv feminin (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adjectiv; nelăuți, verb (Transilvania). – derivat neol. lavabo(u), substantiv neutru, din limba franceza lavabo; lavoar, substantiv neutru, din limba franceza lavoir; lavabil, adjectiv, din limba franceza lavable. Forme diferite ale cuvantului la: laláu lăút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LA: LA prepoziție 1) (exprimă un raport spațial indicând direcția) A pleca la oraș. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primăvară. 3) (exprimă un raport modal) A merge la pasiv Te întorci la fugă. 4) (exprimă un raport instrumental) A cânta la pian. 5) (exprimă destinația) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprimă o aproximație) Cam; aproape. S-au adunat la două sute de oameni. 7) (se folosește în componența prepozițiilor compuse) Se întoarce de la serviciu. Vine pe la două și ceva. /<lat. illac Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ẮLA: ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pronume demonstrativ (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. • Expresia: De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel de fel de lucruri. • (Substantivat, peiorativ) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. • (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. plural : ălora] – latina illum, illa. Forme diferite ale cuvantului Ắla: ẮlaÁia Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru la: 1) la m. (prima silabă a cuvânt latin lábium, buză, cu care începe al treilea vers al imnuluĭ adresat sfîntuluĭ Ion Botezătoru: sólve pollúti lábii reátum, dezleagă păcatu buzeĭ profanate). muzică A șaptea notă a gameĭ și semnu care o reprezentă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LA: LA prepoziție 1. (local) asupra, către, înspre, spre, (învechit) despre, între, supra. (Își ațintește privirea la noi.) 2. (local) în. (Merge la vale.) 3. (cauzal) pentru. (Îl pedepsea la cea mai mică abatere.) 4. (final) (învechit) spre. (L-a condamnat la moarte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ẮLA: ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pronume demonstrativ, adjectiv pronume demonstrativ (popular și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. • Expresia: Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. plural : ălora] – latina illum, illa. Forme diferite ale cuvantului Ắla: ẮlaÁia Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ẮLA: ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pronume demonstrativ, adjectiv demonstrativ (popular și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. • Expresia: Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. plural : ălora] – latina illum, illa. Forme diferite ale cuvantului Ắla: ẮlaÁia Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LA: LA3, lau, verb I. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) spăla (pe cap); a (se) scălda, a (se) îmbăia. • Compus: lă-mă-mamă substantiv = om prost, lălâu. [prezent industrie: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] – latina lavare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LA: LA3, lau, verb I. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) spăla (pe cap); a (se) scălda, a (se) îmbăia. • Compus: lă-mă-mamă substantiv = om prost, lălâu. [prezent industrie: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] – latina lavare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru la: la prepoziție indică: 1. o aflare undeva: la mine, la școală, la prânz; 2. o direcțiune spre: plec la Paris; 3. momentul timpului: la cinci ore, la anul; 4. cazul dativ: dați fân la cai. [Lat ILLAC]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru la: la3 (a la) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lau, persoana a doua singular: tu lai, persoana a treia singular: el / ea lă, persoana întâi plural: noi lăm, imperfect persoana a treia singular: el / ea la; conjunctiv prezent 3 să lea/să léie/să láie; imperativ persoana a doua singular: tu lă; gerunziu lând; participiu lăút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LA: LA2 substantiv masculin invariabil (muzică) Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare după care se acordă instrumentele sau se orientează cîntăreții pentru a găsi tonalitatea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LA: LA substantiv masculin invariabil (muzică) 1. Treapta a șasea a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. Coarda sau clapa unui instrument care redă sunetul acestei note. [< italiana la]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru la: la verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lau, persoana a doua singular: tu lai, persoana a treia singular: el / ea lă, persoana întâi plural: noi lăm, imperativ persoana a doua singular: tu la; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural lea/léie/láie; imperativ persoana a doua singular: tu lă; gerunziu lând; participiu lăút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LA: LA substantiv masculin inv. (muzică) 1. treapta a șasea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet. (< italiana la) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ắla: ắla (familial) pr. m., adjectiv pr. postpus m. (omul ăla), genitiv dativ ắluia, plural ắia; forme áia, genitiv dativ ắleia, plural álea, genitiv dativ plural m. și forme ắlora Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LA: LA2 substantiv masculin invariabil Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din italiana la. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LA: LA2, la, substantiv masculin Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din italiana la. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LA: LA m. 1) A șasea treaptă din gama do major. 2) Sunetul și nota corespunzătoare. /<it. la Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LA: LA adverb vezi aproape, aproximativ, cam, circa, verb reflexiv:eo. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru la: la adverb vezi APROAPE. APROXIMATIV. CAM. CIRCA. verb reflexiv:EO. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LA: LA verb vezi îmbăia, scălda, spăla. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru la: la verb vezi ÎMBĂIA. SCĂLDA. SPĂLA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru La: La, Simbol chimic pentru lantan. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lă: 2) lă, pronume personal, vezi le. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru la: 2) la, infinitivu despre laŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lă: 1) lă vezi trecut vezi laŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru la: la substantiv masculin invariabil Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru la: la2 substantiv masculin, plural la Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru la: la prepoziție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru la: la1 prepoziție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LA LA LA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL la Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului la dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Își ațintește privirea la noi. Merge la vale. Îl pedepsea la cea mai mică abatere. L-a condamnat la moarte. Își ațintește privirea la noi. Merge la vale. Îl pedepsea la cea mai mică abatere. L-a condamnat la moarte. La3 a la popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lau, persoana a doua singular: tu lai, persoana a treia singular: el / ea lă, persoana întâi plural: noi lăm, imperfect persoana a treia singular: el / ea la; conjunctiv prezent 3 să lea/să léie/să láie; imperativ persoana a doua singular: tu lă; gerunziu lând; participiu lăút. |
GRAMATICA cuvântului la? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului la. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul la poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE la? Vezi cuvântul la desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul la?[ la ] Se pare că cuvântul la are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL la Inţelegi mai uşor cuvântul la dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala La ziuă = cînd se crapă de ziuă; cînd se face ziuă La mulți ani = îți urez să trăiești mulți ani La cîte ceasuri? = la ce oră? III Locuţiune adverbiala La ce? = pentru ce? Ar fi verb reflexiv:ut grozav să-l întrebe la ce i-a intrat în ogradă, însă n-ar fi stat frumos să i-o zică de la obraz La preț sau la prețul de = cu prețul, pe prețul, pentru prețul Locuţiune adverbiala De la o verb reflexiv:eme = după un timp, într-un tîrziu Introduce un complement circumstanțial de mod, în locuțiune adjectiv De la sine = fără ajutorul nimănui, neîndemnat de nimeni, cu propriile forțe Introduce un complement circumstanțial de mod, în expresie Toți pînă la unul = absolut toți La mulți ani! = ca urare făcută cuiva, de obicei cu prilejul aniversării zilei de naștere îți doresc să trăiești încă mulți ani! 2 La ce? = în ce scop? ce rost are? IV = cu prețul, contra prețului; în schimbul prețului Locuţiune adverbiala De la o verb reflexiv:eme = începând cu un moment dat, după un timp, într-un târziu Introduce un complement circumstanțial de mod; în locuțiune adjectiv De la sine = fără ajutorul sau intervenția nimănui Până la unul = absolut toți = cu cît Altă aia = ciudățenie, monstru Toate alea = tot ce trebuie, toate cele Cîte alea toate = fel de fel de lucruri Substantivat, cu sens peiorativ Un ăla = un oarecare Lă-mă-mamă cu valoare de substantiv = om prost, nătîng, lălîu = cu cât Altă aia = ciudățenie, monstru Toate alea = tot ce trebuie Câte alea toate = fel de fel de lucruri Substantivat, peiorativ Un ăla = un om oarecare, fără importanță Altă aia = ciudățenie, monstru Toate alea = tot ce trebuie Altă aia = ciudățenie, monstru Toate alea = tot ce trebuie Compus: lă-mă-mamă substantiv = om prost, lălâu Compus: lă-mă-mamă substantiv = om prost, lălâu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL la |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: încă o dată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul la are forma: la
