 | as |
|
| Babă [ ba-bă ] VEZI SINONIME PENTRU babă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului koh i baba în mai multe dicționareDefinițiile pentru koh i baba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru babă: babă substantiv feminin [Atestat: MOXA, 378/20 / Plural: bababe / Etimologie: bg, srb, rs, pn вaвa] 1 (Prt) Femeie bătrână Si: (Rar; mpl) băbete. 2 (Hip) Mătușă. 3 (Îc) bababa-hâra (sau bababa-hora, bababa-sora, bababa-țora, bababa-țura, bababa-țoandră) Femeie bătrână care încearcă să joace în rândul tinerilor. 4 (Fig; im) Om fricos. 5 (Fam; gmț) Soție. 6 (Fam; im; îe) Știe cât bababa mea Nu știe nimic. 7 (Pfm) Fată bătrână nemăritată. 8 (Îcp) Femeie care vindecă bolile prin descântece sau verb reflexiv:ăji. 9 (Îcp; îc) (Știrba)-bababa-Cloanța verb reflexiv:ăjitoare rea și primejdioasă. 10 (Îcp; îc) bababa-Coaja Spirit necurat și răuvoitor care omoară copiii nebotezați. 11 (Îc) bababa-Dochia Sfânta Eudochia, serbată la 1 martie. 12 (Îc) bababa-Marta Prima din cele 9 sau 12 babe, care în tradiția populară, personifică zilele începutului lunii martie. 13 (Lpl) Cele 9 sau 12 zile de la începutul lui martie, dintre care femeile și fetele își aleg câte una. 14 (Îs) De-a bababa-oarba Joc de copii, în care se leagă ochii unuia dintre ei, care trebuie să-i prindă pe ceilalți Si: (reg) de-a mâța oarbă. 15 (Reg) Bunică. 16 (Ban) Moașă. 17 (Reg) Mamă. 18 (Reg; lpl) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 19 (Reg; îcs) De-a bababa-gaia De-a puia gaia. 20 (Reg; îcs) De-a bababa-huța Joc în care copilul se așază pe stinghia ușii și o împinge ca să se deschidă și să se închidă. 21 (Reg; îcs) De-a bababa și uncheșul Joc la priveghiul mortului, în care cineva are un ciomag și încearcă, lovind în toate părțile, să găsească o altă persoană. 22 (Iht) Zglăvoacă (Lottus gobio). 23 (Ent) Larvă a cărăbușului Melolonta vulgaris Si: (reg) ciormag, ciorman, ciormă. 24 (Ent; îc) Câinelebababei Larva unor fluturi sub formă de vierme mare, păros, cu cârlig chitinos la unul din capete. 25 (Bot; reg) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede Cf babiță. 26 (Bot; reg; îc) Urecheabababei Planta Peziza aurantia. 27 (Bot; reg; îc) Colțulbababei Știuletele porumbului, când are boabe foarte rare. 28 (Teh; pop) Bârnă sprijinitoare. 29 (Teh) Trunchi de lemn pentru sprijinit greutăți sau corpuri voluminoase. 30 (Teh) Grindă de lemn așezată de-a lungul unui zid, pe care se sprijină acoperișul sau planșeul. 31 (Teh) Element de construcție la poduri, format din una sau două grinzi așezate pe capul piloților. 32 (Teh) Fiecare dintre stâlpii care sprijină podul morii în locul unde e coșul prin care se toarnă grăunțele de măcinat. 33 Stâlp de lemn gros, care trece prin talpa morii de vânt Si: (reg) babană (1). 34 Gaură în pământ la jocul copiilor de-a popicul și de-a cotea, mingea. 35 Încheietoare. 36 Scobitură în lemnul gardului. 37 Femeiușcă (la copcă). 38 Bețișor folosit la fixarea beteliei ițarilor. 39 Fiecare dintre cei doi dinți mai groși de la marginile spatei la războiul de țesut. 40 (Lpl) Capete de fire care rămân pe sul fără a mai putea fi țesute Si: piedin Cf uruioc. 41 (Buc) Vârf al unei cofe cu fragi, legat cu o pânză. 42 (Reg) Colac cu stafide. 43 (Reg) Plăcintă în strachină. 44 (Reg) Burtă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BABĂ: BÁBĂ, babe, substantiv feminin I. (Uneori peiorativ) Femeie bătrînă. La fîntînă, o babă, zbîrcită drob și uscată scîndură, turna apă într-un urcior. DELAVRANCEA, T. 27. Fiul craiului... numai iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gîrbovă de bătrînețe. CREANGĂ, P. 189. Văzîndu-se luat în răspăr de babele satului... se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9. Ducea verde bosioc... Bosiocul fetelor, Maghiran nevestelor, Tămîiță babelor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 513. Satul (sau țara, lumea) arde (sau piere) și baba se piaptănă, se zice despre cineva care e preocupat de lucruri mărunte și neînsemnate cînd în jurul lui se petrec evenimente importante, grave. A trecut baba cu colacii (sau, mai rar, cu colacul), se spune cuiva care a scăpat o ocazie bună, un moment favorabil. Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă, se zice celui care nu este atent cînd se spune ceva și cere să i se repete, • (Pleonastic) [Mama-pădurilor], o babă bătrînă și urîtă, care îmblă prin împărăția mea de mînă cu furtuna. EMINESCU, N. 7. • Zilele babei (sau babelor) sau babele =(după o legendă populară) primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, cu verb reflexiv:eme schimbătoare. Cam între sfîrșitul lui făurar și începutul babelor... te pomenești cu Ghira. DELAVRANCEA, T. 152. S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării, S-au dus zilele babei și nopțile vegherii. ALECSANDRI, P. A. 117. ♦ (Familiar, în glumă, fără să se țină întotdeauna seamă de vîrsta) Soție. Cînd cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat. CREANGĂ, P. 108. ♦ (În trecut) Femeie bătrînă de la țară, care pretindea că vindecă bolile prin diferite leacuri și verb reflexiv:ăji, exploatînd astfel ignoranța populației și lipsa de asistență medicală din trecut. Au venit babe doftoroaie din sat. SADOVEANU, N. forme 92. Umbla din babă în babă cu descîntece și cu oblojele. CREANGĂ, P. 111. ♦ (În nume de jocuri de copii) De-a baba-gaia = joc în care un copil, care face pe cloșca, își apără «puii» împotriva altuia, care face pe gaia; de-a puia-gaia, de-a cloșca cu puii. (De-a) baba-oarba = joc în care un copil legat la ochi caută, pe dibuite, să-i prindă pe ceilalți. Dănilă leagă strîns c-un ștergar gros, de cîlți, ochii și urechile dracului, ca la «baba-oarba». CREANGĂ, P. 55. Iată și Nicu, fiul mieu... Nu-ți aduci aminte cînd te giucai cu dînsu de-a baba-oarba? ALECSANDRI, T. I 43. II. 1. Bîrnă de sprijin: a) grindă de lemn așezată în lungul unui zid, care servește ca reazem pentru acoperiș sau pentru grinzile transversale ale unui planșeu de lemn; b) (la poduri) element de construcție format din una sau două grinzi așezate pe capul piloților sau direct pe zidărie; c) (la moara de apă) fiecare din cei patru stîlpi care sprijină podul; d) (la moara de vînt) babalîc (2). 2. Zglăvoacă. 3. (Regional) Ciupercă comestibilă, roșie, care crește pe crăci uscate și putrede. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BABĂ: BABĂ substantiv I. 1. Babă, Ioan, act.; Baba, Ursul (Sd XVI); moșn, 1510 (16 B I 56); – - Babe, țig. (ib. 60); Babul (Ștef); Băb/ești, -eni ss. 2. Băban (Hur; Sd XXI) sau < expresia: oaie babană; -a s. 3. Băbău, vezi ban. act.; + -ar: Babaru, S., act. sau < substantiv băbar; Babare substantiv (Dm); 4. Babeș, ard. (Paș); Victor – (Has). 5. Băbeț, ard. 1617 (Paș). 6. Babic, Șt. orășan 1822 (RI XIV 139); Bahici, 1434 (Has); – mold. (Ștef; Băl II); Băbiciul s. 7. Babin s.; Babinți substantiv (Cat); Babincu (Ard I). 8. Babițiu, ard. (Paș); conform și substantiv babiță. 9. Babiu, ard. (Drăg); Babiĭuc, Ursul (Sur XI). 10. Băboc t.; Băbocea ard. (Paș). 11. Cu sufix -oiu: Babo/e, I. (An Com); -ia, D., act.; Băboae, Ghinița (Sur XXV), n. marital; Băboești s.; Băbuești (17 B II 58); conform și substantiv baboiu. 12. Babónea, ard. (Paș). Babotă b. (Petr 15). 14. + -uc, -uci: Băbuciu, fam., ard. (Paș). 15. + -uș: Babuș/a; -in, 1451 (Mus 33); – in, Petec (13 – 15 Bpren., scris și Babucin, 1450 (Ț-Rom 213); Băbuș, D., ard., 1726 (Paș); -a t.; -u, G. (Mînăci). 16. Băbuț/a s.; -u, I., act.; -ea b. (17 B III 420). II. Compuse și asemănătoare. 1. + Anica: Babanica act. 2. + Anca; Babanc/a forme, 1820 (vieri 84); -escu, post. (Bibl. limba română veche III). 3. + Ilie: Babailiescu și Babaliescu, C. (ib). Babadacu, despre (Meșt. Cr); 4. + rea: Babărá, mold. (Sur XXIV). 5. Babăverdea, D-tru, 1686 (Sur V). 6. + Badea: Băbadea t. 7. Babaroaga s. 8. Băbu, I. (verb reflexiv: C). 9. Bâbaița s. 10. Babța substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BABĂ: BÁBĂ, babe, substantiv feminin I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă1. ♦ specializare Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin verb reflexiv:ăji, prin descântece etc. • Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care verb reflexiv:emea este adesea foarte schimbătoare. ♦ (familial și glumeț) Soție. ♦ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă), în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș). 3. (ihtiologie) Zglăvoacă. 4. (regional) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede. – Din limba bulgară, sârbo-croată, limba ucraineană baba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BABĂ: BÁBĂ babae forme 1) Femeie de o vârstă înaintată; femeie bătrână. * Zilele babaei (sau babaele) primele două săptămâni din luna martie, care se caracterizează prin timp schimbător. (De-a) babaa-oarba joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie să-i prindă pe ceilalți jucători. (De-a) babaa-gaia joc de copii în care unul dintre ei o face pe cloșca care își apără puii, iar altul pe gaia, care verb reflexiv:ea să-i fure. 2) învechit Femeie bătrână care pretinde că ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descântece, verb reflexiv:ăji, buruieni). /<sl. baba Forme diferite ale cuvantului baba: babae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru babă: bábă, babe, substantiv feminin – 1. Femeie bătrână. 2. Bunică (Apșa de Jos). 3. verb reflexiv:ăjitoare. 4. Băbătie. 5. vezi Zilele Babelor. ♦ (onom.) Baba, Babă, nume de familie (29 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ (topografie) Baba, sat aparținător de comuna Coroieni (Țara Lăpușului). ♦ De-a baba-oarba, numele unui joc de copii. – Din vechea slavă (limba sârbă, limba ucraineană, poloneză) baba (DER, DEX, MDA, Frățilă). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BABĂ: BABĂ s. 1. bătrînă, (regional) băbătie, (familial) babetă. (O baba care abia se ține pe picioare.) 2. verb reflexiv:ăjitoare, (rar) verb reflexiv:ăjitoreasă, (popular) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meșteră, meșteriță, (regional) bosconiță, cotoroanță, meștereasă, meșteritoare, șișcă, (prin Transilvania) bosorcaie. (I-a descîntat o baba.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru babă: babă substantiv verbal BABIȚĂ. BUNICĂ. BUTONIERĂ. CHEOTOARE. MAMĂ. MAMĂ MARE. MĂTUȘĂ. MOAȘĂ. NEVASTĂ. PELICAN. PIEDIN. SOȚIE. TANTI. URECHEA-BABEI. URECHIUȘĂ. VIERME-ALB. ZGLĂVOACĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru BABA: BABÁ substantiv feminin Mic cozonac rotund, din aluat dospit cu adaos de stafide, însiropat cu un sirop amestecat cu rom sau kirsch (rachiu de cireșe), asemănător cu savarina. – Din limba franceza baba. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru baba: babá substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: babale / Etimologie: tc baba] Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BABA: BABÁ babale forme Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parâmele la ancorare. baba mică. /<turc. babá Forme diferite ale cuvantului baba: babale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BABA: BABÁ, babale, substantiv feminin Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din limba turcă baba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BABA: BABÁ, babale, substantiv feminin Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din limba turcă baba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BABA: BABA (BABA BURNU), cap pe coasta de NE a Asiei Mici (Turcia asiatică), la M. Egee, la 39°29′ latina N și 26°04′ long. E. Extremitatea vestică a Asiei. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BABA: BABÁ, babale, substantiv feminin Piesă cilindrică, în general de metal, fixată pe prora vaselor sau pe cheiuri, pentru a se lega de ea pripoanele sau cablurile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru baba: babá forme (în turcă babá, vezi babă). Dun. Stîlp scurt fixat pe mal de care se leagă corăbiile. (Și stîlpu de pe corabie tot așa se numește). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BABA: BABÁ, babale, substantiv feminin Piesă cilindrică fixată pe prora vaselor sau pe cheiuri, pentru legarea pripoanelor sau a cablurilor. – limba turcă babá. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BABĂ: BÁBĂ s. 1. bătrână, (regional) băbătie, (familial) babetă. 2. vezi verb reflexiv:ăjitoare Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru baba: babá substantiv feminin, articulat babáua, genitiv dativ articulat babálei; plural babále, articulat babálele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru baba: babá substantiv feminin, articulat babáua, genitiv dativ articulat babálei; plural babále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru babă: bábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bábei; plural bábe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru babă: bábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bábei; plural bábe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru babă: bábă, babe, substantiv feminin – vezi băbătie. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
CUVINTE APROPIATE DE 'KOH I BABA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL babă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului babă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Babă substantiv feminin [Atestat: MOXA, 378/20 / Plural: babăbe / Etimologie: bg, srb, rs, pn вaвa] 1 Prt Femeie bătrână Si: Rar; mpl băbete. 3 Îc babăba-hâra sau babăba-hora, babăba-sora, babăba-țora, babăba-țura, babăba-țoandră Femeie bătrână care încearcă să joace în rândul tinerilor. 6 Fam; im; îe Știe cât babăba mea Nu știe nimic. 9 Îcp; îc Știrba-babăba-Cloanța verb reflexiv:ăjitoare rea și primejdioasă. 10 Îcp; îc babăba-Coaja Spirit necurat și răuvoitor care omoară copiii nebotezați. 11 Îc babăba-Dochia Sfânta Eudochia, serbată la 1 martie. 12 Îc babăba-Marta Prima din cele 9 sau 12 babe, care în tradiția populară, personifică zilele începutului lunii martie. 14 Îs De-a babăba-oarba Joc de copii, în care se leagă ochii unuia dintre ei, care trebuie să-i prindă pe ceilalți Si: reg de-a mâța oarbă. 19 Reg; îcs De-a babăba-gaia De-a puia gaia. 20 Reg; îcs De-a babăba-huța Joc în care copilul se așază pe stinghia ușii și o împinge ca să se deschidă și să se închidă. 21 Reg; îcs De-a babăba și uncheșul Joc la priveghiul mortului, în care cineva are un ciomag și încearcă, lovind în toate părțile, să găsească o altă persoană. 24 Ent; îc Câinelebabăbei Larva unor fluturi sub formă de vierme mare, păros, cu cârlig chitinos la unul din capete. 26 Bot; reg; îc Urecheababăbei Planta Peziza aurantia. 27 Bot; reg; îc Colțulbabăbei Știuletele porumbului, când are boabe foarte rare. BÁBĂ babăe forme 1 Femeie de o vârstă înaintată; femeie bătrână. * Zilele babăei sau babăele primele două săptămâni din luna martie, care se caracterizează prin timp schimbător. De-a babăa-oarba joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie să-i prindă pe ceilalți jucători. De-a babăa-gaia joc de copii în care unul dintre ei o face pe cloșca care își apără puii, iar altul pe gaia, care verb reflexiv:ea să-i fure. O babă care abia se ține pe picioare. I-a descîntat o babă. Babá substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: babăle / Etimologie: tc baba] Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. BABÁ babăle forme Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parâmele la ancorare. Babă mică. |
GRAMATICA cuvântului babă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului babă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul babă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE babă? Vezi cuvântul babă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul babă?[ ba-bă ] Se pare că cuvântul babă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL babă Inţelegi mai uşor cuvântul babă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ În nume de jocuri de copii De-a baba-gaia = joc în care un copil, care face pe cloșca, își apără «puii» împotriva altuia, care face pe gaia; de-a puia-gaia, de-a cloșca cu puii De-a baba-oarba = joc în care un copil legat la ochi caută, pe dibuite, să-i prindă pe ceilalți Zilele babei sau babelor sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care verb reflexiv:emea este adesea foarte schimbătoare ♦ În sintagmele De-a baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL babă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular; în expresie ce hram porți ori poartă sau ții ori ține??Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul baba are forma: babále
