 | as |
|
| Jurător [ ju-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU jurător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului jurator în mai multe dicționareDefinițiile pentru jurator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JURĂTÓR: JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, substantiv masculin și forme (Învechit) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judecătorești. Și-a cumpărat jurători, Și-a plătit judecători. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/2. Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Aș jura cu jurători C-ai purtat un car de flori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 440. Forme diferite ale cuvantului jurator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru jurător: jurătór m. Vechĭ. Martur care jura cu impricinatu. Megiașiĭ jurătorĭ (numițĭ uneorĭ și adeveritorĭ, tocmelnicĭ orĭ judecătorĭ) eraŭ judecătorĭ, ĭar hotărîrea lor era suverană (Gĭur. 1920, 41-42). vezi lege. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JURĂTÓR: JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, substantiv masculin și forme (învechit și popular) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului jurator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JURĂTÓR: JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, substantiv masculin și forme (învechit) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului jurator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JURĂTÓR: JURĂTÓR juratori m. învechit Persoană care depune mărturie sub un jurământ în fața unei instanțe judiciare. /a jura + sufix juratorător Forme diferite ale cuvantului jurator: juratori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jurător: jurătór (învechit) substantiv masculin, plural jurătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jurător: jurătór substantiv masculin, plural jurătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru jurător: jurător m. cel ce jură. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'JURATOR' JURÁTjurătoáiejurătoárejurătóiJURĂTÓRJURĂTORIjurătúrăjúrbăJURẮBIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL jurător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului jurător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii JURĂTÓR jurători m. /a jura + sufix jurătorător. |
GRAMATICA cuvântului jurător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jurător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul jurător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE jurător? Vezi cuvântul jurător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jurător?[ ju-ră-tor ] Se pare că cuvântul jurător are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Măiestrie artistică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul jurător are forma: jurătóri
